În toate adunările noastre administrative, precum și în cele sociale și religioase, dorim ca Domnul Isus să fie alături de noi ca sfătuitor și călăuzitor. Acolo unde prezența Mântuitorului este recunoscută, nu se va manifesta nici o tendință spre ușurătate. Eul nu va fi scos în evidență. Importanța lucrării va fi înțeleasă. Va exista dorința ca planurile care urmează a fi concepute să fie îndrumate de Acela care este un sfătuitor înțelept. SEv 446.1
Dacă ochii ni s-ar deschide, am putea să-i vedem pe îngerii cerului în adunările noastre. Dacă ne-am da seama de lucrul acesta, nu ar mai exista nici o dorință de a ne susține opiniile proprii asupra unor aspecte neimportante, care încetinesc atât de adesea progresul adunării și al lucrării, în general. Dacă ar avea loc mai multă rugăciune adevărată și dacă subiectelor importante li s-ar acorda o considerație mai solemnă, tonul adunărilor noastre administrative s-ar schimba și ar fi mai elevat. Toți participanții trebuie să înțeleagă faptul că adunarea are menirea de a alcătui planuri pentru înaintarea lucrării și că singurul scop al acestei lucrări este să salveze suflete. SEv 446.2
Tot ce facem și spunem este înregistrat în cărțile cerului. Să nu ne facem vinovați de înjosirea lucrării lui Dumnezeu la nivelul unor afaceri obișnuite. Standardul nostru trebuie să fie sus, gândurile noastre să fie înalte. SEv 446.3
Întotdeauna sunt câțiva care cred că, atunci când frații lor doresc să ducă lucrurile înainte, datoria lor este să le tragă înapoi. Acești oameni obiectează la orice propunere și luptă împotriva oricărui plan pe care nu l-au inițiat ei. Astfel de situații oferă ocazia de a dezvolta o încredere în sine caracterizată de nesupunere. Ei nu au învățat niciodată în școala lui Hristos lecția prețioasă și nespus de importantă a blândeții și smereniei. Pentru cei cu voință puternică, nimic nu este mai greu decât să renunțe la opinia lor și să se supună judecății altora. Acestor persoane le este dificil să se lase învățate, să fie blânde și ușor de înduplecat. SEv 446.4
În adunările noastre administrative, este important ca timpul prețios să nu fie irosit în dezbaterea unor puncte a căror consecință este minoră. Obiceiul de a critica în mod meschin să nu fie îngăduit, deoarece aduce confuzie și învăluie în mister lucruri care sunt cât se poate de clare și simple. Dacă între frați există acea iubire care îi face să-i prețuiască pe ceilalți mai mult ca pe ei înșiși, vor renunța la ideile și dorințele proprii în favoarea celorlalți. Este datoria noastră să studiem zi de zi, pentru a ști cum să răspundem la rugăciunea Domnului Hristos ca ucenicii Lui să fie una, după cum El și Tatăl sunt una. Dacă păstrăm în atenția noastră rugăciunea Mântuitorului și ne facem partea în îndeplinirea dorinței Sale, putem învăța lecții prețioase. SEv 447.1
În adunările administrative cu privire la lucrarea lui Dumnezeu și în tratarea lucrurilor sfinte, trebuie să fim foarte atenți pentru a ne feri de spiritul lipsei de respect. Niciodată, nici măcar pentru o clipă, să nu folosim Cuvântul lui Dumnezeu într-o manieră vicleană pentru a susține o idee pe care dorim cu nerăbdare să o impunem. Onoarea, integritatea și adevărul trebuie să fie păstrate cu prețul oricărui sacrificiu de sine. Fiecare gând, fiecare cuvânt și fiecare faptă a noastră să fie supuse voinței lui Hristos. Ușurătatea nu este potrivită în adunările în care lucrarea solemnă și Cuvântul lui Dumnezeu sunt supuse atenției noastre. În rugăciunea noastră, am cerut ca Domnul Hristos să conducă adunarea și să ne dea înțelepciunea, harul și neprihănirea Sa. Oare un comportament care va întrista Duhul Său și va fi contrar lucrării Sale este în concordanță cu rugăciunea noastră? SEv 447.2
Să ne aducem aminte fără încetare că Domnul Isus este în mijlocul nostru. Astfel, adunarea va fi marcată de influența înălțătoare și conducătoare a Duhului lui Dumnezeu. Se va dovedi că acea înțelepciune care “vine de sus” și este “întâi, curată, apoi pașnică, … plină de îndurare și de roade bune” (Iacov 3,17) nu poate greși. În toate planurile și deciziile se va evidenția acea bunătate care “nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândește la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul”. (1 Corinteni 13, 5-7.) SEv 448.1
*****
Fiecare persoană care ocupă un loc în adunările de comitet să-și scrie în inima ei cuvintele: “Eu lucrez pentru prezent și pentru veșnicie și sunt răspunzător înaintea lui Dumnezeu pentru motivele care mă determină la acțiune”. Acesta să fie motoul ei. Iar rugăciunea ei să fie rugăciunea psalmistului: “Pune, Doamne, o strajă înaintea gurii mele, și păzește ușa buzelor mele! Nu-mi abate inima la lucruri rele”. (Psalmii 141, 3.4.) — Testimonies for the Church 7:258, 259. SEv 448.2