Cei angajați în lucrarea pastorală ar trebui să primească un salariu corespunzător pentru munca lor. Ei își dedică tot timpul, atenția și efortul în slujba Domnului și nu este voia lui Dumnezeu ca salariile care le sunt plătite să fie insuficiente pentru a împlini nevoile familiilor lor. Pastorul care își face partea în conformitate cu aptitudinile lui trebuie să-și primească plata cuvenită. SEv 449.1
Oamenii care hotărăsc ce trebuie să primească fiecare lucrător să se străduiască în mod serios să împlinească voia lui Dumnezeu prin deciziile lor. Unii care au slujit în comitetele financiare au fost lipsiți de discernământ și de judecată. Uneori, comitetul a fost alcătuit din oameni care nu înțelegeau bine situația lucrătorilor și care, prin deciziile lor greșite, au adus lipsuri și adevărate asupriri în familiile acestora. Felul lor de administrare i-a dat vrăjmașului ocazia de a-i ispiti și de a-i descuraja pe lucrători, iar în anumite cazuri i-a făcut să plece din lucrare. SEv 449.2
În stabilirea salariilor lucrătorilor, trebuie să se manifeste o grijă foarte atentă. Cei aleși să ia parte la comitetele financiare trebuie să fie niște oameni cu o înțelegere clară, familiarizați cu lucrarea de care se ocupă. Să fie niște oameni “destoinici, temători de Dumnezeu, oameni de încredere, vrăjmași ai lăcomiei”. (Exod 18, 21.) SEv 449.3
Pastorul trebuie să aibă o rezervă pentru lucrare, deoarece resursele lui financiare sunt supuse la numeroase solicitări. Adesea, în lucrarea lui, întâlnește oameni așa de săraci, încât abia dacă au ce să mănânce și cu ce să se îmbrace și sunt lipsiți de condiții de locuit corespunzătoare. El trebuie să-i ajute pe cei foarte nevoiași, să le astâmpere foamea și să le ofere îmbrăcăminte. De asemenea, de la pastor se așteaptă să ia inițiativa în întreprinderile bune, să ajute la construirea bisericilor și la înaintarea lucrării lui Dumnezeu în alte țări. SEv 449.4
Misionarul ales de Dumnezeu nu poate avea o reședință stabilă, ci trebuie să-și mute familia din loc în loc, adesea din țară în țară. Natura lucrării lui face ca aceste mutări să fie necesare. Totuși mutările frecvente îl supun la cheltuieli mari. Apoi, pentru a exercita o influență bună, atât soția și copiii lui, cât și el însuși trebuie să fie un exemplu corespunzător în ce privește îmbrăcămintea curată și decentă. Înfățișarea lor, locuința și locul din preajma casei — toate acestea trebuie să lase o impresie favorabilă pentru adevărul pe care îl susțin. Ei trebuie să fie întotdeauna voioși, ca să le poată aduce o rază de soare acelora care au nevoie de ajutor. Adesea sunt nevoiți să-i găzduiască pe frații lor și, deși le face plăcere, acest lucru este de asemenea o cheltuială suplimentară. SEv 450.1
Este o nedreptate îngrozitoare ca un comitet financiar să dezamăgească un pastor demn, care are nevoie de fiecare bănuț la care a fost îndemnat să se aștepte. Domnul declară: “Eu, Domnul, iubesc dreptatea, urăsc răpirea și nelegiuirea”. (Isaia 61, 8.) El dorește ca poporul Lui să dea pe față un spirit de generozitate în toate legăturile cu semenii lor. Principiul care stă la temelia poruncii date poporului Israel din vechime: “Să nu legi gura boului care treieră grâul!” (1 Corinteni 9, 9; vezi Deuteronom 25, 4) nu ar trebui să fie trecut cu vederea de nici o persoană care se ocupă de salarizarea celor ce s-au consacrat pentru înaintarea lucrării lui Dumnezeu în lume și își consacră toată puterea spre a înălța gândurile oamenilor de la contemplarea lucrurilor pământești la cele cerești. Dumnezeu îi iubește pe acești lucrători și dorește ca oamenii să le respecte drepturile. SEv 450.2
Sistemul de opt ore de muncă nu-și are locul în programul unui slujitor al lui Dumnezeu. El trebuie să fie gata pentru slujire la orice oră. Este necesar ca el să-și mențină viața și energia, pentru că, dacă este lipsit de vlagă, nu poate exercita o influență mântuitoare. Dacă ocupă o poziție de răspundere, trebuie să fie pregătit să participe la adunări de comitet, petrecând ore întregi într-o muncă intelectuală, care îi suprasolicită mintea, și plănuind pentru înaintarea lucrării. Munca de acest fel este foarte obositoare pentru minte și trup. SEv 451.1
Pastorul care are o apreciere corectă cu privire la slujire se consideră un soldat al lui Dumnezeu, gata în orice moment. Când aude vocea Domnului spunând: “Pe cine să trimit, și cine va merge pentru Noi?”, el va răspunde asemenea lui Isaia: “Iată-mă, trimite-mă!”. (Isaia 6, 8.) El nu poate să spună: Eu sunt propriul stăpân și fac tot ce doresc cu timpul meu. Nici unul dintre cei care și-au dedicat viața pentru lucrarea lui Dumnezeu ca slujitori ai Săi nu trăiește pentru sine. Lucrarea lui este să-L urmeze pe Domnul Hristos, să fie un conlucrător voios al Domnului, primind Duhul Său zi de zi și lucrând așa cum a lucrat Mântuitorul, fără să cadă și fără să se descurajeze. El este ales de Dumnezeu ca un slujitor credincios, ca să promoveze lucrarea misionară în toate țările și de aceea trebuie să cântărească bine calea pe care merge. SEv 451.2
Aceia care nu au purtat niciodată poverile unei asemenea lucrări și care presupun că slujitorii aleși și credincioși ai lui Dumnezeu au o viață ușoară trebuie să-și aducă aminte că străjerii lui Dumnezeu sunt la datorie fără încetare. Munca lor nu este măsurată cu orele. Dacă, atunci când li se calculează veniturile, oamenii egoiști le reduc în mod nedrept salariile, se face o mare greșeală. SEv 451.3
Cei care poartă răspunderi administrative în lucrarea lui Dumnezeu nu își pot permite să nu fie corecți și echitabili, punând în aplicare principii corecte. Dacă, în perioadele de criză financiară, se consideră că salariile trebuie să fie reduse, să fie publicat un buletin informativ, în care este prezentată situația reală, apoi cei angajați de conferință să fie întrebați dacă, având în vedere circumstanțele, ar putea să se descurce cu un venit mai mic pentru întreținerea lor. Toate contractele făcute cu aceia care se află în slujba lui Dumnezeu ar trebui să fie privite ca niște înțelegeri sfinte între un om și semenul lui. Nimeni nu are dreptul să-i trateze pe lucrători ca și când ar fi niște obiecte neînsuflețite, care nu au nici un cuvânt de spus. SEv 452.1
*****