Slujitorii lui Dumnezeu nu primesc nici onoare, nici recunoaștere din partea lumii. Ștefan a fost ucis cu pietre pentru că L-a predicat pe Hristos cel răstignit. Pavel a fost închis, bătut, lovit cu pietre și, în cele din urmă, condamnat la moarte deoarece a fost un sol credincios al lui Dumnezeu pentru neamuri. Apostolul Ioan a fost exilat pe Insula Patmos “din pricina Cuvântului lui Dumnezeu și din pricina mărturiei lui Isus Hristos”. (Apocalipsa 1, 9.) Pentru lume, aceste exemple ale statorniciei manifestate prin puterea divină sunt o mărturie a credincioșiei făgăduințelor lui Dumnezeu, a prezenței Sale continue și a harului Său susținător. SEv 18.1
Viitorul vrăjmașilor lui Dumnezeu nu este luminat de nici o speranță a nemuririi glorioase. Marii conducători militari cuceresc națiuni și zdrobesc jumătate din armatele lumii, dar mor dezamăgiți și exilați. Adesea, filozofii care străbat universul cu gândul lor descoperă pretutindeni manifestările puterii lui Dumnezeu și sunt încântați de armonia lor, dar nu reușesc să vadă în aceste minuni uimitoarea Mână divină, care le-a făcut pe toate. “Omul pus în cinste, și fără pricepere este ca dobitoacele pe care le tai”. (Psalmii 49, 20.) Dar eroii credinței sunt beneficiarii unei moșteniri de o valoare mai mare decât orice bogăție pământească, o moștenire care va împlini dorințele arzătoare ale sufletului lor. Poate că lumea nu-i cunoaște și nici nu vrea să-i recunoască, dar ei sunt înscriși în raportul cărților cerești ca fiind cetățeni ai cerului și vor avea parte de măreția și de slava veșnică. SEv 18.2
Cea mai mare lucrare, cel mai nobil efort, în care se pot angaja oamenii este acela de a-i îndruma pe cei păcătoși spre Mielul lui Dumnezeu. Adevărații pastori sunt colaboratori cu Domnul în îndeplinirea scopurilor Sale. Dumnezeu le spune: “Mergeți, învățați și predicați-L pe Hristos. Instruiți-i și educați-i pe toți cei care nu cunosc harul Său, bunătatea și mila Sa. Învățați-i pe oameni. ‘Dar cum vor chema pe Acela în care n-au crezut? Și cum vor crede în Acela despre care n-au auzit? Și cum vor auzi despre El fără propovăduitor?’” (Romani 10, 14.) SEv 18.3
“Ce frumoase sunt pe munți picioarele celui ce aduce vești bune, care vestește pacea, picioarele celui ce aduce vești bune, care vestește mântuirea! Picioarele celui ce zice Sionului: ‘Dumnezeul tău împărățește!’ Izbucniți cu toate în strigăte de bucurie, dărâmături ale Ierusalimului! Căci Domnul mângâie pe poporul Său, și răscumpără Ierusalimul. Domnul Își descoperă brațul Său cel sfânt, înaintea tuturor neamurilor, și toate marginile pământului vor vedea mântuirea Dumnezeului nostru”. (Isaia 52, 7.9.10.) SEv 19.1
Cei care lucrează pentru Hristos nu trebuie să gândească niciodată și, cu atât mai puțin, să vorbească despre eșecul lucrării lor. Domnul Isus ne face eficienți în toate lucrurile. Duhul Său trebuie să fie sursa inspirației noastre și, dacă ne așezăm în mâinile Sale spre a fi niște mijloace de răspândire a luminii, resursele noastre pentru facerea binelui nu se vor epuiza niciodată. Putem lua din plinătatea Sa și putem primi din harul Său, care nu cunoaște nici o limită. SEv 19.2