Tați și mame, în fiecare dimineață, adunați-vă copiii în jurul vostru și înălțați-vă inima în cereri umile către Dumnezeu pentru ajutor. Cei dragi ai voștri sunt expuși ispitei. Supărările de zi cu zi asaltează calea tinerilor și a bătrânilor. Cei care vor să aibă o viață liniștită, iubitoare și voioasă, trebuie să se roage. Doar primind ajutor continuu de la Dumnezeu vom putea avea biruință împotriva eului. SB 151.5
Dacă a fost vreodată un timp când fiecare casă ar trebui să fie o casă de rugăciune, atunci acel timp este acum. Necredincioșia și scepticismul predomină. Nedreptatea abundă. Întinarea mânjește sufletul și răzvrătirea împotriva lui Dumnezeu izbucnește în viață. Înrobite de păcat, puterile morale sunt sub tirania Iui Satana. Sufletul devine ținta ispitirilor lui; iar dacă nu se întinde o mână puternică în ajutorul lui, omul este condus acolo unde vrea arhirebelul. SB 152.1
Și totuși, în acest timp de primejdii înfricoșătoare, unii din cei care pretind a fi creștini nu au momente de închinare în familie. Ei nu-L onorează pe Dumnezeu în cămin; ei nu-și învață copiii să îl iubească și să se teamă de El. Mulți s-au despărțit într-o așa măsură de El, încât se simt condamnați atunci când ar vrea să se apropie de El. Ei nu se pot “apropia cu încredere de tronul harului” și “să ridice spre cer mâini curate, fără mânie și fără îndoieli”. (Evrei 4, 16; 1 Timotei 2, 8.) Ei nu au o legătură vie cu Dumnezeu. Au o evlavie lipsită de putere. SB 152.2
Ideea că rugăciunea nu este esențială este una din cele mai mari amăgiri ale lui Satana pentru ruinarea sufletelor. Rugăciunea este comuniune cu Dumnezeu, izvorul înțelepciunii, sursa puterii, a păcii și a fericirii. Domnul Isus S-a rugat Tatălui “cu strigăte mari și lacrimi”. Pavel îi îndeamnă pe credincioși “să se roage fără încetare”, înălțând cereri fierbinți, cu mulțumiri, făcându-le cunoscute cererile lui Dumnezeu. “Rugați-vă unii pentru alții”, spune Iacov. “Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.” (Evrei 5, 7; 1 Tesaloniceni 5, 17; Iacov 5, 16.) SB 152.3
Părinții trebuie să facă, prin rugăciune sinceră, un gard împrejurul copiilor lor. Ei trebuie să se roage cu credință deplină ca Dumnezeu să fie împreună cu ei și ca îngerii cei sfinți să-i păzească pe ei și pe copiii lor de puterea cea crudă a lui Satana. SB 152.4
În fiecare familie trebuie să existe un timp anume pentru închinarea de dimineață și de seară. Cât de potrivit este ca părinții să-și adune copiii în jurul lor înainte de masa de dimineață, pentru a-I mulțumi Tatălui ceresc pentru protecția Sa în timpul nopții și de a-I cere ajutor, călăuzire și grijă în timpul zilei! Cât de potrivit este, de asemenea, ca atunci când vine seara, părinții și copiii să se adune încă o dată înaintea Lui și să-I mulțumească pentru binecuvântările din ziua care a trecut! SB 152.5
Consacrați-vă în fiecare dimineață pe voi și copiii voștri lui Dumnezeu pentru ziua respectivă. Nu vă faceți planuri pentru luni de zile sau ani înainte; acestea nu vă aparțin. O zi scurtă, aceasta vă este dată. Ca și când ar fi ultima pe pământ, lucrați în orele acesteia pentru Domnul. Prezentați-vă planurile înaintea lui Dumnezeu spre a fi aduse la îndeplinire sau pentru a renunța la ele, iar providența Lui vă va arăta acest lucru. Acceptați planurile Lui și nu pe ale voastre, chiar dacă acceptarea lor necesită abandonarea unor proiecte îndrăgite. În acest fel, viața va fi tot mai mult modelată după Exemplul divin; și “pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile și gândurile în Hristos Isus”. (Filipeni 4, 7.) SB 152.6
Tatăl sau, în absența lui, mama trebuie să conducă momentul de închinare, alegând un pasaj din Scriptură, care este interesant și ușor de înțeles. Momentul acesta trebuie să fie scurt. Când se citește un capitol lung și când se face o rugăciune lungă, momentul închinării devine plictisitor, iar când se încheie, se manifestă un simțământ de ușurare. Dumnezeu este dezonorat atunci când momentele de închinare sunt seci și plictisitoare, enervante, când sunt atât de monotone și lipsite de interes, încât copiii sunt înspăimântați de ele. SB 152.7
Tați și mame, faceți ca momentele de închinare să fie foarte interesante. Nu există motive care să împiedice ca acest moment să nu fie cel mai plăcut și cel mai de dorit din cursul zilei. Cu puțină pregătire, îl veți face interesant și de folos. Din când în când, variați-l. Se pot pune întrebări în legătură cu pasajul biblic citit și se pot face aplicații practice. Se poate cânta un imn de laudă. Rugăciunea înălțată trebuie să fie scurtă și la subiect. În cuvinte simple și serioase, cel care înalță rugăciunea să-L laude pe Dumnezeu pentru bunătatea Lui și să-I ceară ajutor. În funcție de împrejurări, implicați și pe copii la citirea pasajului biblic și în rugăciune. SB 153.1
Numai veșnicia va scoate la iveală utilitatea acestor momente de închinare.196Testimonies for the Church 7:42-44. SB 153.2