Domnul dorește ca poporul său să fie cu luare aminte și să poarte de grijă. El dorește să fim economi și să nu irosim nimic. SB 154.1
Ar trebui să învățați când să economisiți și când să cheltuiți. Noi nu putem să fim urmașii lui Hristos, dacă nu ne lepădăm de noi înșine și nu ne luăm crucea. Trebuie să ne achităm datoriile pe care le avem; să completăm golurile, să legăm capetele răsfirate și să știm exact ceea ce este al nostru. Trebuie socotite toate cheltuielile mărunte, folosite pentru mulțumirea de sine. Trebuie notat ceea ce se cheltuiește doar pentru satisfacerea gustului și pentru satisfacerea unui apetit pervertit, senzual. Banii folosiți pentru delicatese inutile ar trebui folosiți pentru a spori confortul casei și a procura obiecte utile, care înlesnesc munca în gospodărie. Nu trebuie să fiți zgârciți, trebuie să fiți cinstiți cu voi înșivă. Zgârcenia constituie un abuz față de generozitatea lui Dumnezeu. Risipa, sau destrăbălarea este de asemenea un abuz. Cheltuielile mici, pe care le socotiți nevrednice a le lua în seamă, se vor dovedi considerabile în cele din urmă. SB 154.2
Când sunteți ispitiți să cheltuiți bani pe podoabe, ar trebui să vă aduceți aminte de tăgăduirea de sine și sacrificiul de sine, pe care le-a îndurat Mântuitorul pentru salvarea neamului omenesc decăzut. Copiii noștri trebuie învățați să pună în practică tăgăduirea de sine și stăpânirea de sine. Motivul pentru care atât de mulți pastori consideră că au greutăți financiare este că nu își țin în frâu gusturile, poftele și înclinațiile. Motivul pentru care atât de mulți bărbați devin faliți și ajung să-și însușească în mod necinstit diferite lucruri este datorită faptului că ei caută să mulțumească gusturile extravagante ale soțiilor și copiilor lor. Cât de atenți ar trebui să fie tații și mamele ca să-și învețe copiii, prin cuvânt și exemplu personal, să fie economi. SB 154.3
Nu este cel mai bine să pretindem că suntem bogați ori mai presus de ceea ce suntem — urmașii umili ai blândului și smeritului Mântuitor. Nu trebuie să fim tulburați dacă vecinii noștri își clădesc și mobilează casele într-un mod în care noi nu ne putem permite. Cum privește oare Domnul Isus la atenția pe care o acordăm în mod egoist îngăduirii poftei, spre a plăcea musafirilor noștri sau mulțumirii propriilor noastre înclinații? O capcană atât pentru noi, cât și pentru copiii noștri, care sunt în răspunderea noastră, este aceea să ne facem o țintă din etalare.197The Adventist Home, 379-384. SB 154.4
Nimic din ceea ce poate fi folosit nu trebuie aruncat. Este nevoie de înțelepciune, plănuire și grijă continuă. Mi-a fost arătat că neputința de a face economii în lucrurile mici constituie motivul pentru care atât de multe familii sunt în lipsă.198Child Guidance, 135. SB 154.5