Păzirea Sabatului este semnul dintre Dumnezeu și poporul Său, Să nu ne fie rușine să purtăm semnul care ne deosebește de lume. Pe când meditam la aceste lucruri în timpul nopții. Cineva cu autoritate ne-a sfătuit să studiem instrucțiunile date israeliților cu privire la Sabat: “Să nu care cumva să nu țineți Sabatele Mele”, le-a spus Dumnezeu, “căci acesta va fi între Mine și voi și urmașii voștri, un semn după care se va cunoaște că Eu sunt Domnul care vă sfințesc. Să țineți Sabatul, căci el va fi pentru voi ceva sfânt.... Să lucrezi șase zile; dar a șaptea zi este Sabatul, ziua de odihnă. Închinată Domnului. Cine va face vreo lucrare în ziua Sabatului va fi pedepsit cu moartea. Copiii lui Israel să păzească Sabatul, prăznuindu-l ei și urmașii lor, ca un legământ necurmat. Acesta va fi între Mine și copiii lui Israel un semn veșnic”. (Exod 31, 13-17.) SS 235.1
Sabatul este pentru veșnicie semnul care face deosebire între cel ascultător și cel neascultător. Satana a lucrat cu putere măiastră pentru a desființa și a face fără valoare porunca a patra, pentru ca semnul lui Dumnezeu să fie pierdut din vedere. Lumea creștină a călcat în picioare Sabatul Domnului și păzește un sabat instituit de vrăjmașul. Însă Dumnezeu are un popor care Îi este credincios. Lucrarea Lui trebuie să meargă înainte în mod corespunzător. Poporul care poartă semnul Său trebuie să înființeze comunități și instituții ca monumente în amintirea Lui. Aceste monumente, deși umile ca înfățișare, vor aduce continuu mărturie împotriva sabatului cel fals, instituit de Satana și de partea Sabatului instituit de Domnul în Eden, când stelele dimineții cântau împreună și toți fiii lui Dumnezeu săltau de bucurie. SS 235.2
În sanatoriile noastre poate pătrunde un spirit de lipsă de respect și de nepăsare în păzirea Sabatului. Asupra bărbaților cu răspundere din cadrul lucrării noastre medicale stă datoria de a da instrucțiuni medicilor, surorilor medicale și întregului personal în privința sfințeniei zilei celei sacre a lui Dumnezeu. În special, fiecare medic ar trebui să se străduiască să dea un exemplu bun. Natura treburilor sale îl face să se simtă îndreptățit să facă în Sabat multe lucruri pe care ar trebui să se abțină să le facă. Pe cât este cu putință, el ar trebui să-și plănuiască astfel lucrul, încât să lase deoparte datoriile sale obișnuite. SS 236.1