Adesea, medicii și surorile medicale sunt chemați în timpul Sabatului să slujească celor bolnavi și uneori le este imposibil să-și ia timp pentru odihnă sau pentru a participa la serviciile de închinare. Niciodată nu trebuie neglijați oamenii bolnavi. Mântuitorul ne-a arătat prin propriul Său exemplu că este bine să alinăm suferința în Sabat. Însă lucrările care nu sunt strict necesare, cum ar fi tratamentele obișnuite sau operațiile care pot fi amânate, trebuie lăsate pentru mai târziu. Pacienții trebuie să înțeleagă că atât medicii, cât și întregul personal au nevoie de o zi de odihnă. Să înțeleagă că lucrătorii se tem de Dumnezeu și doresc să sfințească ziua pe care El a pus-o deoparte, pentru ca urmașii Săi să o respecte ca un semn între El și ei. SS 236.2
Instructorii și cei care au învățat în instituțiile noastre medicale ar trebui să nu uite că a păzi Sabatul așa cum se cuvine înseamnă mult, atât pentru ei, cât și pentru pacienți. Păzind Sabatul, despre care Dumnezeu spune că trebuie sfințit, ei au semnul ordinii care domnește între ei, arătând clar că ei sunt de partea Domnului. SS 236.3