Domnul Hristos a dedicat mai mult timp și lucru vindecării celor suferinzi decât predicării. Ultima poruncă pe care a dat-o apostolilor, reprezentanților Săi pe pământ, a fost de a-și pune mâinile pe bolnavi pentru a se însănătoși. Când va veni Mântuitorul, El îi va lăuda pe cei care au vizitat pe cei bolnavi și au ușurat nevoile celor în necaz. SS 34.1
Mântuitorul a simțit împreună cu omenirea decăzută și în suferință. Dacă doriți să fiți urmașii Săi, trebuie să cultivați compasiunea și împreuna simțire. Indiferența oamenilor trebuie să facă loc interesului viu față de suferințele semenilor. Văduva, orfanul, bolnavii și muribunzii vor avea totdeauna nevoie de ajutor. Există aici ocazia de a proclama Evanghelia, de a-L înălța pe Isus, nădejdea și mângâierea tuturor oamenilor. Când corpul în suferință este ușurat și când tu ai arătat un interes viu față de cel îndurerat, inima se deschide și poți turna în ea balsamul ceresc. Dacă privești la Isus și iei de la El cunoștință, putere și har, poți să împărtășești și altora mângâierea Sa, deoarece Mângâietorul este cu tine. SS 34.2
Veți avea de întâmpinat multe prejudecăți, mult zel fals și o așa-zisă evlavie; însă, atât în câmpurile de acasă, cât și în cele din străinătate, veți găsi mai multe inimi pregătite de Dumnezeu pentru sămânța adevărului decât vă puteți imagina și ele vor tresaltă de bucurie când solia divină le va fi prezentată. SS 34.3
Însă nu trebuie să existe fățărnicie și nici necinste în viața lucrătorului. În timp ce greșeala, chiar dacă se face lucrând cu sinceritate, este periculoasă pentru oricine, nesinceritatea este fatală. SS 35.1