Noi nu trebuie să fim spectatori leneși ai scenelor teribile care vor pregăti calea pentru venirea în curând a Domnului. Noi trebuie să dobândim entuziasmul și ardoarea soldatului creștin. Oricine nu este pentru Dumnezeu este împotriva Lui. “Cine nu adună cu Mine, risipește”. (Matei 12, 30.) Inactivitatea este înregistrată în cărțile din ceruri ca fiind în opoziție cu lucrarea lui Hristos, deoarece produce același fel de roade ca și împotrivirea pe față. Dumnezeu vrea să aibă lucrători activi. SS 35.2
Cu cât ochii noștri văd mai clar frumusețea lumii viitoare, cu atât mai profundă va fi grija noastră pentru locuitorii acestei lumi. Nu putem fi egoiști. Noi trăim într-un timp de luptă înverșunată între puterile luminii și cele ale întunericului. Mergeți înainte; faceți ca lumina voastră să strălucească; răspândiți razele ei în toată lumea. Domnul Hristos și solii cerești care colaborează cu uneltele omenești vor desăvârși părțile neterminate ale lucrării. Ei nu ne vor face însă partea noastră dacă nouă ne place tihna, dacă ne ferim de griji și trudă; cât de teribilă ar fi atunci vinovăția, cât de înfricoșătoare consecințele! SS 35.3
Aici trebuie să fie implicați cei care se pregătesc să devină medici și surori medicale, misionari creștini. Se vor deschide uși atât în familiile din clasele de sus, cât și în cele de jos. Toate puterile pe care le putem consacra trebuie să fie puse la lucru. Din câmpul misionar de acasă trebuie să pornească un lanț de lumină vie, arzătoare, care să înconjoare lumea, orice glas și orice autoritate răspunzând ca un ecou: “Și Domnul și Mireasa zic: ‘Vino’. Și cine aude să zică: ‘Vino!’ Și celui ce îi este sete, să vină; cine vrea să ia apa vieții fără plată!” (Apocalipsa 22, 17.) SS 35.4