Cuvinte de încurajare

Domnul nu-i părăsește pe lucrătorii Săi credincioși. Ține minte că viața ta în lumea aceasta este doar un peregrinaj, că cerul este patria către care mergem. Ai credință în Dumnezeu. Dacă cuvintele mele te-au rănit și te-au zdrobit, îmi pare rău; eu însămi sunt rănită și zdrobită. Lucrarea noastră, o lucrare străină, o lucrare mare, dată nouă de Dumnezeu, ne leagă laolaltă inima și sufletul. Să nu îndrăznești să-ți lepezi armura. Trebuie să o porți până la sfârșit. Când Domnul te va elibera, va fi timpul să depui armura la picioarele Lui. Te-ai înscris în oastea Lui, ca să servești până la sfârșitul luptei și nu e cazul să te umpli de ocară și să-L dezonorezi pe Dumnezeu, dezertând.8M 175.1

Fie ca Domnul să-ți descopere multe lucruri pe care mi le-a descoperit mie. Satana caută ocazii ca să dezonoreze cauza lui Dumnezeu. Mi-a fost arătată primejdia ta, dar mi-a fost arătat și îngerul tău păzitor, ferindu-te de repetate ori de tine însuți, ferindu-te de spargerea de vas în ale credinței. Scumpe frate, înalță steagul, ridică-l sus și nu te lăsa pradă slăbiciunii sau descurajării.8M 175.2

Le-am dat persoanelor de la conducerea Conferinței Generale și Comitetului pentru Misiune lumina dată mie de Dumnezeu — că tu și ei trebuie să vă sfătuiți, că, în loc să fie rezervați, ei ar trebui să fie împreună lucrători cu tine; că tu ai fost rânduit de Dumnezeu să stai într-o poziție de încredere și îți trebuie ajutor, nu mustrare.8M 175.3

În dorința mea fierbinte, ca să faci urme drepte cu picioarele tale, ți-am scris cuvinte serioase, dar în nici un caz pentru a te face de ocară sau a te osândi. O, de te-ar face Dumnezeu să înțelegi că interesul meu pentru tine nu s-a schimbat nici în cea mai mică măsură! Am dorința cea mai călduroasă ca tu să stai tare în Dumnezeu, neclintit, încercat și sincer. Știu că Domnul dorește ca tu să ai coroana de biruitor.8M 176.1

“S-a suit sus, a luat robia roabă, și a dat daruri oamenilor și El a dat pe unii apostoli; pe alții, prooroci; pe alții evangheliști; pe alții păstori și învățători, pentru desăvârșirea sfinților în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, până vom ajunge toți la unirea credinței și a cunoștinței Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălțimea staturii plinătății lui Hristos; ca să nu mai fim copii, plutind încoace și încolo, purtați de orice vânt de învățătură, prin viclenia oamenilor și prin șiretenia lor în mijloacele de amăgire; ci, credincioși adevărului, în dragoste, să creștem în toate privințele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos. Din El, tot trupul, bine închegat și strâns legat, prin ceea ce dă fiecare încheietură, își primește creșterea, potrivit cu lucrarea fiecărei părți în măsura ei, și se zidește în dragoste.” (Efeseni 4, 8-16.)8M 176.2