Misiunea divină

Lucrarea pe care au făcut-o ucenicii trebuie s-o facem și noi. Fiecare creștin trebuie să fie un misionar. Trebuie să le slujim cu simpatie și compasiune celor ce au nevoie de ajutor, căutând cu o seriozitate lipsită de egoism să ușurăm necazurile omenirii suferinde. — Divina vindecare, 104.SCE 22.4

Înainte de înălțarea Sa la cer, Domnul Hristos le-a dat ucenicilor Săi o însărcinare, spunându-le că ei aveau să fie executorii testamentari prin care El lăsa lumii comorile vieții veșnice. — Faptele Apostolilor, 27.SCE 22.5

De însărcinarea dată primilor ucenici s-au împărtășit credincioșii din toate veacurile. Oricui a primit Evanghelia i s-a încredințat și adevărul sacru spre a-l răspândi în lume. Cei ce formează poporul credincios al lui Dumnezeu au fost totdeauna misionari plini de râvnă, consacrându-și forțele pentru onoarea Numelui Său și folosindu-și înțelepțește talentele în slujba Lui. — Idem, 109.SCE 22.6

Însărcinarea Evangheliei este marea cartă misionară a Împărăției lui Hristos. Ucenicii urmau să lucreze cu sârguință pentru suflete, adresându-le invitația harului. Nu trebuiau să aștepte ca oamenii să vină la ei, ci ei trebuiau să meargă la oameni cu solia lor. — Idem, 28.SCE 23.1

Solii lui Dumnezeu sunt însărcinați să ia asupra lor chiar lucrarea pe care a făcut-o Hristos pe când era pe acest pământ. Ei trebuie să se consacre oricărui fel de lucrare pe care El a îndeplinit-o. Cu zel și sinceritate, ei trebuie să le vorbească oamenilor despre bogățiile insondabile și despre comoara nepieritoare a cerului. — Testimonies for the Church 9:130.SCE 23.2

Misiunea încredințată ucenicilor ne este încredințată și nouă. Și astăzi, ca și atunci, Mântuitorul crucificat și înviat trebuie să fie înălțat înaintea tuturor celor care sunt fără Dumnezeu și fără speranță în lume. Dumnezeu are nevoie de păstori, de învățători și de evangheliști. Slujitorii Săi trebuie să proclame solia mântuirii, mergând de la ușă la ușă. Vestea iertării prin Hristos trebuie să fie dusă la fiecare neam, la fiecare seminție, la fiecare limbă și la fiecare popor. Solia aceasta nu trebuie să fie vestită în cuvinte timide și lipsite de viață, ci într-o manieră clară, hotărâtă și răscolitoare. Sute de oameni așteaptă să fie avertizați să-și salveze viața. Lumea are nevoie să vadă în creștini o dovadă a puterii religiei lor. Soliile milei nu sunt necesare doar în câteva locuri, ci în întreaga lume. — Gospel Workers, 29.SCE 23.3

Când S-a înălțat la ceruri, Domnul Isus le-a încredințat lucrarea Sa pe pământ tuturor celor care primiseră lumina Evangheliei. Ei trebuiau să ducă lucrarea mai departe, până la realizarea ei deplină. Domnul nu a pregătit nici un alt mijloc pentru propovăduirea adevărului Său. “Mergeți în toată lumea și propovăduiți Evanghelia la orice făptură”. “și, iată că Eu sunt cu voi întotdeauna, până la sfârșitul veacurilor”. Această însărcinare solemnă ajunge până la noi, cei din veacul prezent. Dumnezeu îi lasă bisericii Sale responsabilitatea de a o accepta sau de a o respinge. — Historical Sketches of the Foreign Missions of the Seventh-day Adventists, 288.SCE 23.4

Asupra noastră a fost pusă o sarcină sfântă. Ne-a fost dată însărcinarea: “Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh. Și învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit. Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului”. (Matei 28, 19.20.) Voi sunteți consacrați lucrării de a face cunoscută Evanghelia mântuirii. Desăvârșirea cerului urmează să fie puterea voastră. — Testimonies for the Church 9:20, 12.SCE 24.1