Mărturisirea și faptele

Fiecare adevăr important, primit în inimă, trebuie să-și găsească expresia în viață. Oamenii simt dorința de a le propovădui altora puterea iubirii lui Hristos, numai în măsura în care au primit-o, și însuși actul de a o propovădui intensifică și adâncește valoarea ei în propriul suflet. — The Review and Herald, 19 februarie, 1889.SCE 94.4

Credința noastră să fie bogată în fapte bune, deoarece credința fără fapte este moartă. — Testimonies for the Church 4:145.SCE 94.5

Toți cei care primesc în inimă solia Evangheliei vor simți dorința puternică de a o vesti. Iubirea cerească a Domnului Hristos trebuie să le fie prezentată și altora. — Parabolele Domnului Hristos, 125.SCE 95.1

Noi trebuie să-L lăudăm pe Dumnezeu printr-o slujire care să poată fi observată de toți, făcând tot ce ne stă în putere pentru a contribui la slava Numelui Său. — Idem, 300.SCE 95.2

Credința noastră în timpul de față nu trebuie să se mărginească numai la a fi de acord, a consimți să crezi în teoria soliei îngerului al treilea. Noi trebuie să avem uleiul harului lui Hristos, care va alimenta candela și va face ca lumina vieții să strălucească, arătând calea celor care sunt în întuneric. — Testimonies for the Church 9:155.SCE 95.3

Tăria voastră spirituală și binecuvântarea vor fi proporționale cu lucrarea iubirii și cu faptele bune pe care le faceți. — Idem, 3:526.SCE 95.4

Mult mai mult s-ar putea face pentru Hristos, dacă toți cei care au lumina adevărului ar practica adevărul. — Testimonies for the Church 9:40.SCE 95.5

Mi s-a arătat că noi, ca popor, suntem deficitari. Cuvintele noastre nu sunt în acord cu credința noastră. Credința noastră mărturisește că trăim sub influența vestirii celei mai solemne solii, care a fost dată vreodată muritorilor. Totuși, cu toate că acest fapt este evident, eforturile noastre, zelul nostru, spiritul nostru de sacrificiu de sine nu se compară cu caracterul lucrării. Trebuie să ne trezim din morți și Hristos ne va da viață. — Idem, 2:114.SCE 95.6

Mergeți în credință să proclamați adevărul așa cum l-ați crezut. Lăsați ca aceia pentru care lucrați să vadă că, pentru voi, El este o realitate vie. — Idem, 9:42.SCE 95.7

O viață creștină e argumentul cel mai puternic ce poate fi adus în favoarea creștinismului. — Idem, 9:21.SCE 95.8

Mulți mărturisesc Numele lui Hristos, dar inima lor nu este angajată în slujba Sa. Ei pretind pur și simplu că sunt evlavioși și, tocmai prin acest fapt, se fac vrednici de o condamnare mai mare și devin niște slujitori ai lui Satana, mai înșelători și mai plini de succes pentru ruina sufletelor. — The Review and Herald, 27 martie, 1888.SCE 95.9

Aceia care veghează în vederea venirii Domnului își curăță sufletele prin ascultare de adevăr. Și cu vegherea atentă ei combină o activitate plină de zel. Pentru că știu că Domnul este la ușă, zelul lor este înviorat și colaborează cu ființele cerești în lucrarea pentru salvarea sufletelor. Aceștia sunt slujitorii credincioși și înțelepți, care dau celor din casa Domnului “partea lor de hrană la timpul cuvenit”. (Luca 12, 42.) Ei vestesc adevărul care este de folos în vremea aceasta. După cum Enoh, Noe, Avraam și Moise au vestit adevărul, fiecare pentru vremea lui, tot astfel și slujitorii lui Hristos dau acum o avertizare deosebită pentru generația lor. — Hristos, Lumina lumii, 634.SCE 96.1

Starea noastră înaintea lui Dumnezeu nu depinde de mărimea luminii pe care am primit-o, ci de felul în care ne folosim de ea. De aceea, până și păgânii, care aleg să facă binele în măsura în care îl cunosc, sunt într-o stare mai favorabilă decât aceia care au avut o lumină mai mare și care pretind că slujesc lui Dumnezeu, dar care de fapt disprețuiesc lumina și, prin viața lor de toate zilele, contrazic mărturisirea lor. — Hristos, Lumina lumii, 239.SCE 96.2

Este privilegiul fiecărui creștin, nu numai să aștepte, ci și să grăbească venirea Domnului Isus Hristos. Dacă toți cei care pretind că poartă Numele Său ar aduce roade spre slava Lui, cât de rapid ar fi semănată sămânța Evangheliei în întreaga lume. Ultimul mare seceriș ar avea loc repede, iar Hristos ar veni pentru a aduna grâul prețios. — Parabolele Domnului Hristos, 69.SCE 96.3

Creștinii trebuie să se ridice și să-și asume îndatoririle neglijate, pentru că propria mântuire depinde de efortul individual. — The Review and Herald, 23 august, 1881.SCE 96.4

Adevărata închinare constă în a lucra împreună cu Hristos. Rugăciunile, îndemnurile și vorbirea sunt niște roade ieftine, adesea legate între ele, dar faptele bune, grija față de cei nevoiași, față de orfani și de văduve constituie roadele adevărate, care cresc natural într-un pom bun. — Idem, 16 august, 1881.SCE 96.5

Fiecare membru al bisericii să-și asume lucrarea care i-a fost rânduită de a răspândi și, în același timp, de a primi lumina. Nimeni nu este scuzat pentru faptul că este inactiv în via Domnului. — Idem, 19 februarie, 1889.SCE 96.6

Principiul împlinirii în faptă este rodul pe care Domnul Hristos ne cere să-l aducem — să îndeplinim fapte de bunătate, să rostim cuvinte amabile și să manifestăm o atenție duioasă față de săraci, nevoiași și suferinzi. — Idem, 16 august, 1881.SCE 97.1

Femeia din Samaria care a vorbit cu Isus la fântâna lui Iacov abia-L găsise pe Mântuitorul, că a și adus pe alții la El. Ea s-a dovedit o misionară mai eficientă decât propriii Săi ucenici. Aceștia n-au văzut nimic în Samaria care să fie un semn că aici se deschidea un câmp promițător. Gândurile lor erau fixate asupra unei mari lucrări, care avea să fie înfăptuită în viitor. Ei n-au văzut că tocmai în jurul lor era o recoltă de cules. Însă, prin femeia pe care ei au disprețuit-o, o cetate întreagă a fost adusă în ascultare de Isus. Ea a dus de îndată lumina concetățenilor ei. Această femeie reprezintă lucrarea unei credințe practice în Hristos. — Divina vindecare, 102.SCE 97.2

Adventiștii de ziua a șaptea fac un progres, dublându-și numărul, înființând centre misionare și fluturând steagul adevărului în locurile întunecate ale pământului, și totuși lucrarea înaintează cu mult mai încet decât ar dori Dumnezeu. De ce? Pentru că membrii bisericii nu sunt interesați în mod individual să depună efortul stăruitor pe care sunt capabili să-l facă și, de aceea, fiecare ramură a lucrării este prejudiciată de lipsa lucrătorilor devotați, umili, temători de Dumnezeu și cu evlavie fierbinte. Unde sunt soldații crucii lui Hristos? Toți cei temători de Dumnezeu, sinceri și devotați cu toată inima, care caută cu fermitate slava lui Dumnezeu, să se pregătească pentru bătălia împotriva erorii. În acest ceas al conflictului spiritual, există prea mulți care cad, prea mulți cuprinși de lașitate. Oh, dacă, în loc să fie slabi, ei ar putea să fie făcuți puternici, și să devină niște viteji în luptă, punând pe fugă oștirile vrăjmașilor! — Historical Sketches of the Foreign Missions of the Seventh-day Adventists, 290.SCE 97.3

Este un principiu universal acela că, ori de câte ori cineva refuză să folosească puterile date lui de Dumnezeu, aceste puteri slăbesc și dispar. Adevărul care nu este trăit, care nu este împărtășit și altora își pierde puterea lui dătătoare de viață și însușirea lui vindecătoare. — Faptele Apostolilor, 206.SCE 97.4

Cei care se străduiesc să mențină viețuirea creștină prin primirea pasivă a binecuvântărilor ce vin prin mijloacele harului, fără a face nimic pentru Hristos, pur și simplu încearcă să trăiască mâncând, fără să muncească. Și în domeniul spiritual, ca în cel fizic, acest fapt are întotdeauna ca rezultat degenerarea și decăderea. — Calea către Hristos, 85.SCE 98.1