Criza veacurilor

Ne găsim în pragul crizei veacurilor. Într-o rapidă succesiune, judecățile lui Dumnezeu vor urma una după alta: foc și inundații, cutremure și războaie cu vărsări de sânge. Nu trebuie să fim surprinși în vremea aceasta de evenimente atât de mari și hotărâtoare; căci îngerul milei nu mai poate rămâne multă vreme să-i ocrotească pe cei nepocăiți. — Profeți și regi, 278.SCE 51.1

Criza se strecoară treptat asupra noastră. Soarele strălucește pe cer, făcând înconjurul lui obișnuit, iar cerurile încă mai spun slava lui Dumnezeu. Oamenii încă mănâncă și beau, seamănă și construiesc, se însoară și se mărită. Comercianții vând și cumpără. Oamenii se înghiontesc unul pe altul, luptând pentru locul cel mai înalt. Iubitorii de plăceri încă se aglomerează în teatre, la cursele de cai și la jocurile de noroc. Agitația cea mai mare predomină, și totuși ceasul de probă se încheie repede, iar fiecare caz este pe punctul de a fi hotărât pentru veșnicie. Satana vede că timpul lui este scurt. El și-a pus la lucru toți slujitorii, pentru ca oamenii să poată fi amăgiți, dezorientați, ocupați și prinși în capcană, până când timpul de probă se va încheia, iar ușa harului se va închide pentru totdeauna. — The Southern Watchman, 3 octombrie, 1905.SCE 51.2

Neascultarea aproape a ajuns la limită. Confuzia predomină în lume și, în curând, o mare groază se va abate asupra ființelor omenești. Sfârșitul este foarte aproape. Noi, cei care cunoaștem adevărul, ar trebui să ne pregătim pentru ceea ce urmează să se abată asupra lumii ca o surpriză copleșitoare. — Testimonies for the Church 8:28.SCE 51.3

În acest timp, când nelegiuirea predomină, putem ști că ultima mare criză este la ușă. Când disprețuirea Legii lui Dumnezeu va fi aproape generală, când poporul lui Dumnezeu va fi oprimat și lovit de ceilalți oameni, Dumnezeu va interveni. — Parabolele Domnului Hristos, 178.SCE 51.4

Stăm la pragul unor mari și solemne evenimente. Profețiile se împlinesc. În cărțile din ceruri se scrie o istorie stranie și plină de evenimente. Totul în lumea noastră este în frământare. Sunt războaie și vești de războaie. Neamurile s-au mâniat și a venit vremea ca morții să fie judecați. Evenimentele sunt în schimbare, ca să aducă Ziua lui Dumnezeu, care se grăbește foarte mult. Nu mai rămâne, ca să zicem așa, decât o clipă. Dar, cu toate că acum un neam se ridică deja împotriva altui neam și o împărăție împotriva altei împărății, încă nu are loc confruntarea generală. Cele patru vânturi încă mai sunt ținute, până ce servii lui Dumnezeu vor fi sigilați pe frunți. Apoi, puterile pământului își vor pune în mișcare forțele pentru marea bătălie de pe urmă. — Testimonies for the Church 6:14.SCE 51.5