Dumnezeu îi cere fiecăruia să fie un lucrător în via Sa. Trebuie să vă asumați lucrarea care v-a fost încredințată și să o faceți cu credincioșie. — The Bible Echo, 10 iunie, 1901. (The Review and Herald, May 1, 1888.)SCE 9.4

Dacă fiecare dintre voi ar fi un misionar activ, solia pentru timpul prezent ar fi grabnic vestită în toate țările, la fiecare popor, națiune și limbă. — Testimonies for the Church 6:438.SCE 9.5

Fiecare ucenic adevărat este născut în Împărăția lui Dumnezeu ca misionar. Acela care bea din apa vie devine un izvor de viață. Primitorul devine un dătător. Harul lui Hristos în suflet este ca un izvor în pustie, curgând pentru a-i răcori pe toți și făcându-i pe cei care sunt gata să piară doritori să bea din apa vieții. — Hristos, Lumina lumii, 195.SCE 9.6

Dumnezeu așteaptă serviciu personal de la fiecare dintre aceia cărora El le-a încredințat o cunoaștere a adevărului pentru acest timp. Nu toți pot merge ca misionari în țări străine, dar toți pot fi misionari în patrie, în familiile lor și în vecinătățile lor. — Testimonies for the Church 9:30.SCE 9.7

Când le-a încredințat ucenicilor misiunea Sa, Domnul Hristos se afla doar la câțiva pași de tronul ceresc. Incluzându-i în rândul misionarilor pe toți cei ce vor crede în Numele Său, El a spus: “Mergeți în toată lumea și predicați Evanghelia la orice făptură”. Puterea lui Dumnezeu urma să fie cu ei. — The Southern Watchman, 20 septembrie, 1904. (The Review and Herald, October 6, 1896.)SCE 9.8

Salvarea de suflete ar trebui să fie lucrarea de-o viață întreagă a fiecăruia care-L mărturisește pe Hristos. Noi suntem datori față de lume pentru harul dat de Dumnezeu, pentru lumina care a strălucit asupra noastră și pentru frumusețea și puterea adevărului. — Testimonies for the Church 4:53.SCE 10.1

Există pretutindeni o tendință ca lucrarea organizațiilor să înlocuiască efortul individual. Înțelepciunea omenească tinde spre concentrare, centralizare, spre construirea unor mari biserici și instituții. Mulțimile lasă lucrarea de binefacere în grija instituțiilor și a organizațiilor, își scuză prin acest lucru lipsa de legătură cu lumea, iar inimile lor se răcesc. Devin preocupați de ei înșiși și ajung nepăsători. Iubirea de Dumnezeu și de oameni moare în suflet. Hristos le încredințează urmașilor Săi o lucrare individuală — o lucrare care nu poate fi înfăptuită prin procură. Slujirea celor bolnavi și a celor săraci, vestirea Evangheliei celor pierduți nu trebuie lăsate în seama comitetelor sau organizațiilor de binefacere. Răspunderea individuală, efortul individual, sacrificiul personal, aceasta este cerința Evangheliei. — Divina vindecare, 147.SCE 10.2

Toți aceia care au primit lumina dumnezeiască trebuie să lumineze cărarea acelora care nu cunosc Lumina vieții. — Hristos, Lumina lumii, 152.SCE 10.3

Fiecărei persoane i-a fost rânduită o lucrare și nimeni nu poate să fie înlocuitorul altuia. Fiecare are o misiune importantă, pe care nu o poate neglija sau ignora, deoarece îndeplinirea ei implică binele unui suflet, iar neglijarea ei înseamnă nenorocirea unuia pentru care a murit Domnul Hristos. — The Review and Herald, 12 decembrie, 1893.SCE 10.4

Noi toți trebuie să fim împreună-lucrători cu Dumnezeu. Nici o persoană leneșă nu este recunoscută ca slujitor al Său. Fiecare membru al bisericii trebuie să înțeleagă faptul că viața și prosperitatea bisericii sunt afectate de conduita și faptele lui. — Idem, 15 februarie, 1887.SCE 10.5

Fiecare suflet pe care l-a salvat Domnul Hristos este chemat să lucreze în Numele Său pentru salvarea celor pierduți. Această lucrare fusese neglijată în poporul Israel. Dar oare nu este ea neglijată și astăzi de aceia care pretind a fi urmașii lui Hristos? — Parabolele Domnului Hristos, 191.SCE 10.6

Există câte ceva de lucru pentru fiecare. Fiecare suflet care aude adevărul trebuie să stea la locul rânduit lui, zicând: “Iată-mă, trimite-mă”. (Isaia 6, 8.) — Testimonies for the Church 6:49.SCE 10.7

Este privilegiul fiecărui creștin, nu numai să aștepte, ci și să grăbească venirea Domnului Isus Hristos. — (2 Petru 3, 12.) Parabolele Domnului Hristos, 69.SCE 11.1

Cel care devine copil al lui Dumnezeu ar trebui ca de atunci înainte să se privească pe sine ca o verigă în lanțul coborât pentru a mântui lumea, una cu Hristos în planul Său plin de îndurare, înaintând cu El pentru a-i căuta și salva pe cei pierduți. — Divina vindecare, 105.SCE 11.2

Toți pot găsi ceva de făcut. Nimeni nu trebuie să simtă că nu există nici un loc în care să poată lucra pentru Hristos. — Divina vindecare, 104.SCE 11.3

Aceia care s-au unit cu Domnul prin legământ de slujire sunt datori să se asocieze cu El în marea și grandioasa lucrare de salvare a sufletelor. — Testimonies for the Church 7:19.SCE 11.4

Atât de vast este câmpul, atât de cuprinzător este planul, încât fiecare inimă sfințită va fi recrutată și pusă la lucru ca un instrument al puterii divine. — Idem, 9:47.SCE 11.5

Oamenii sunt instrumente în mâna lui Dumnezeu, folosiți de El pentru împlinirea planurilor Sale de har și de milă. Fiecare are o parte de îndeplinit; fiecăruia îi este acordată o măsură de lumină, adaptată la nevoile timpului său și îndestulătoare spre a-l face în stare să împlinească lucrarea pe care Dumnezeu i-a dat s-o facă. — Tragedia veacurilor, 343.SCE 11.6

Dumnezeu a așteptat multă vreme ca spiritul de slujire să pună stăpânire pe întreaga biserică, astfel încât fiecare om să lucreze pentru El potrivit destoiniciei sale. — Faptele Apostolilor, 111.SCE 11.7

Când i-a trimis pe cei doisprezece și, mai târziu, pe cei șaptezeci să vestească Împărăția lui Dumnezeu, El i-a învățat datoria pe care o aveau — să le împărtășească și altora ce le făcuse El cunoscut. În toată lucrarea Sa, El îi instruia pentru o lucrare individuală, și aceasta urma să se întindă pe măsură ce numărul membrilor creștea, ajungând până la cele mai îndepărtate colțuri ale pământului. — Idem, 32.SCE 11.8

Nu numai asupra predicatorilor consacrați stă răspunderea de a merge și a împlini această însărcinare. Oricine L-a primit pe Hristos este chemat să lucreze pentru mântuirea semenilor săi. Însărcinarea de a da glas acestei invitații cuprinde întreaga biserică. — Idem, 110.SCE 11.9

Adevăratul caracter al bisericii este măsurat nu după înaltele declarații pe care le face, nu după numele înscrise în registrele ei, ci după lucrarea pe care o îndeplinește în realitate pentru Domnul, după numărul lucrătorilor ei perseverenți și credincioși. Preocuparea personală și vigilentă și efortul individual vor realiza mai mult pentru cauza lui Hristos, decât se poate realiza prin predici sau mărturisiri de credință. — The Review and Herald, 6 septembrie, 1881.SCE 12.1

Oriunde se înființează o comunitate, toți membrii ar trebui să se angajeze activ în lucrarea misionară. Ei ar trebui să viziteze fiecare familie din vecinătate și să le cunoască situația lor spirituală. — Testimonies for the Church 6:296.SCE 12.2

Nu toți membrii bisericii sunt chemați să lucreze în țări străine, dar toți au o parte de îndeplinit în marea lucrare de răspândire a luminii în lume. Evanghelia lui Hristos este vie și lucrătoare. Ea este puternică și pătrunzătoare. În Ziua lui Dumnezeu, nimeni nu va fi scuzat pentru că s-a ocupat doar de propriile interese egoiste. Pentru fiecare minte și pentru fiecare mână există o lucrare de făcut. Există o varietate de activități, adaptate pentru minți și aptitudini diferite. — Historical Sketches of the Foreign Missions of the Seventh-day Adventists, 290, 291.SCE 12.3

El [Dumnezeu] v-a încredințat adevărul sfânt. Locuind în inima fiecărui membru al bisericii, Domnul Hristos este “un izvor de apă, care va țâșni în viața veșnică”. — Historical Sketches of the Foreign Missions of the Seventh-day Adventists, 291.SCE 12.4

În calitate de creștini, noi nu facem nici a douăzecea parte din lucrarea pe care am putea să o facem în ce privește câștigarea sufletelor pentru Domnul Hristos. Întreaga lume trebuie să fie avertizată și fiecare creștin va fi un îndrumător și un exemplu pentru ceilalți în ce privește credincioșia, purtarea crucii, acțiunea promptă și energică, loialitatea neșovăitoare față de cauza adevărului și sacrificiile și munca pentru înaintarea lucrării lui Dumnezeu. — The Review and Herald, 23 august, 1881.SCE 12.5

În măsura în care se extind ocaziile sale, fiecare om care a primit lumina adevărului este sub aceeași răspundere ca și profetul lui Israel căruia i s-a adresat cuvântul: “Fiul omului, te-am pus străjer peste casa lui Israel. Tu trebuie să asculți Cuvântul care iese din gura Mea și să-i înștiințezi din partea Mea. Când zic celui Rău: ‘Răule, vei muri negreșit!’ și tu nu-i spui, ca să-l întorci de la calea lui cea rea, răul acela va muri în nelegiuirea lui, dar sângele îl voi cere din mâna ta. Dar dacă vei înștiința pe cel rău, ca să se întoarcă de la calea lui, și el nu se va întoarce, va muri în nelegiuirea lui, dar tu îți vei mântui sufletul”. (Ezechiel 33:7-9.) — Testimonies for the Church 9:19, 20.SCE 12.6

Fiecărui om care devine părtaș al harului, Domnul îi încredințează o lucrare pentru alții. Trebuie să stăm fiecare în locul nostru, cu sarcina ce ne revine, zicând: “Iată-mă, trimite-mă!” (Isaia 6, 8.) Răspunderea stă asupra tuturor — asupra slujitorului Cuvântului, infirmierei misionare, medicului creștin, creștinului de rând, fie el comerciant sau fermier, jurist sau mecanic. Este lucrarea noastră aceea de a le descoperi oamenilor Evanghelia mântuirii lor. Orice întreprindem ar trebui să servească drept mijloc pentru atingerea acestui scop. — Divina vindecare, 148.SCE 13.1

Când și-a chemat robii, stăpânul casei i-a dat fiecăruia lucrarea lui. Întreaga familie a lui Dumnezeu este inclusă în responsabilitatea de a folosi bunurile pe care le-a primit de la Domnul. Fiecare persoană, de la cea mai umilă și neînsemnată până la cea mai importantă și mai distinsă, este un agent moral înzestrat cu abilități pentru care este răspunzătoare față de Dumnezeu. — The Bible Echo, 10 iunie, 1901. (The Review and Herald, May 1, 1888.)SCE 13.2

Dependența de slujitorii omenești

Unirea eforturilor creștine