O pregustare a cerului

Omul nu a fost creat să locuiască în singurătate. El trebuia să fie o ființă socială. Fără relația socială, scenele frumoase și ocupațiile plăcute ale Edenului nu ar fi reușit să-i ofere o fericire desăvârșită. Nici chiar comuniunea cu îngerii nu ar fi putut împlini dorința de părtășie și simpatie a omului. Dar, la început, nu exista nici o ființă care să aibă aceeași natură cu Adam, pe care el să o iubească și de care să fie iubit.STI 11.1

Dumnezeu însuși i-a dat lui Adam o tovarășă de viață. El a prevăzut “un ajutor potrivit pentru el” — un ajutor care să-i corespundă — o persoană capabilă să-i fie tovarășă de viață, care putea fi una cu el în iubire și simpatie. Eva a fost creată dintr-o coastă luată din pieptul lui Adam, semnificând faptul că ea nu trebuia să-l conducă, în poziția de cap al familiei, dar nici să fie călcată în picioare de Adam, ca inferioară lui, ci să stea alături de el, ca egală, să fie iubită și protejată de el. Ca parte a bărbatului, os din oasele lui și carne din carnea lui, Eva era cel de-al doilea eu al lui Adam, arătând legătura strânsă și atașamentul plin de iubire care trebuie să existe în această relație. “Căci nimeni nu și-a urât vreodată trupul lui, ci îl hrănește, îl îngrijește cu drag.” (Efeseni 5, 29.) “De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mamă-sa, și se va lipi de nevastă-sa, și cei doi vor fi un singur trup.” (Efeseni 5, 31.)STI 11.2

Dumnezeu a oficiat prima căsătorie. Astfel, autorul acestei instituții este chiar Creatorul universului. “Căsătoria să fie ținută în toată cinstea.” (Evrei 13, 4.) Căsătoria a fost unul dintre primele daruri ale lui Dumnezeu pentru om și este una dintre cele două instituții pe care Adam le-a dus cu sine dincolo de porțile Paradisului, după căderea în păcat. Când principiile divine sunt recunoscute și respectate în această relație, căsătoria este o binecuvântare. Ea ocrotește puritatea și fericirea neamului omenesc, împlinește nevoile sociale ale omului și înnobilează natura sa fizică, intelectuală și morală.STI 11.3

Când a unit mâinile primei perechi sfinte în legământul căsătoriei, spunând: “De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa, și se va lipi de nevasta sa, și se vor face un singur trup” (Geneza 2, 24), Creatorul a vorbit pentru toți copiii lui Adam.STI 12.1

Ceea ce însuși Tatăl cel veșnic a declarat ca fiind bun a constituit legea celei mai înalte binecuvântări și dezvoltări a omului.STI 12.2