Pe măsură ce timpul fixat pentru aducerea la îndeplinire a decretului de moarte se apropie, de ce se tem unii dintre sfinți?

“Unii începuseră să se teamă că Dumnezeu i-a lăsat în cele din urmă să piară de mâna celor răi.” — Early Writings, 283. Și totuși pentru ochii omenești va apare că poporul lui Dumnezeu trebuie curând să pecetluiască mărturia lor cu propriul lor sânge, așa cum au făcut martirii dinaintea lor. Ei înșiși încep să se teamă că Domnul i-a lăsat să cadă loviți de mâna dușmanilor lor. Este un timp de agonie înspăimântătoare. Zi și noapte ei strigă la Dumnezeu pentru izbăvire. Cei răi exaltează și strigătul lor batjocoritor se aude ‘Unde este credința voastră acum? De ce nu vă scapă Dumnezeu din mâinile noastre dacă sunteți într-adevăr poporul Lui?’ Dar cei ce așteaptă își amintesc de Isus murind pe crucea de pe Calvar și pe mai marii preoților și conducătorii strigând în batjocoră, ‘El a mântuit pe alții. El nu poate să Se salveze pe El Însuși. Dacă EI este împăratul lui Israel, să Se dea jos de pe cruce și noi vom crede în El.’ Ca și Iacob, toți se luptau cu Dumnezeu. Fața lor exprima lupta lor interioară. Paloarea exista pe fiecare față. Și totuși ei nu încetau pledarea lor plină de stăruință.” — The Great Controversy, 634.Cr 171.2

“Ochiul lui Dumnezeu privind de-a lungul anilor, a fost fixat asupra crizei pe care poporul Său avea să o întâmpine, când puterile pământului se vor uni împotriva lor. Ca și captivii în exil, ei vor fi cu teama de moarte prin lipsa de mâncare sau prin violență.” — The Great Controversy, 634.Cr 171.3