Capitolul 18 — Calificările femeilor pentru lucrare

Tipul de femei chemate la servire — Dumnezeu cheamă femei lucrătoare serioase, chibzuite, binevoitoare, blânde și statornice în principii. El cheamă femei perseverente care își vor lua gândurile de la sine și comoditatea personală și le vor centra în Hristos…. Se vor ridica surorile noastre la starea de urgență? Vor lucra ele pentru Maestru? — Testimonies for the Church 6:118.LB 149.1

Să învețe în școala lui Hristos — Domnul are o lucrare pentru femei la fel cum are și pentru bărbați. Ele pot îndeplini o lucrare bună pentru Dumnezeu dacă mai întâi învață în școala lui Hristos lecția prețioasă și foarte importantă a blândeții. Să nu poarte doar numele lui Hristos ci să aibă și Spiritul Său. Ele trebuie să umble așa cum a umblat El, curățindu-și sufletul de tot ceea ce întinează. Apoi vor fi în stare să aducă beneficiu altora prezentând plinătatea lui Isus. — Manuscript 119, 1907.LB 149.2

Cu principii neclintite și caractere bine clădite — Este nevoie de femei cu principii neclintite și cu caractere bine clădite, care cred că într-adevăr trăim în ultimele zile și că noi avem ultimul mesaj solemn de avertizare care să fie dat lumii. Ele ar trebui să aibă simțământul că sunt angajate într-o lucrare importantă de răspândire a razelor de lumină pe care Cerul le-a revărsat asupra lor. Când iubirea de Dumnezeu și de adevăr este un principiu statornic, ele nu vor lăsa nimic să le împiedice de la datorie sau să le descurajeze în lucrarea lor. Se vor teme de Dumnezeu și nu vor fi abătute de la munca lor în cauza Lui de ispita situațiilor profitabile și a perspectivelor atractive. Ele își vor păstra integritatea, oricât le-ar costa. Acestea vor reprezenta corect religia lui Hristos, iar cuvintele lor, spuse la momentul potrivit vor fi ca niște mere de aur într-un coșuleț de argint. Asemenea persoane pot face pe multe căi o lucrare valoroasă pentru Dumnezeu. El le cheamă să meargă în câmp la recoltat și să adune snopii. — The Signs of the Times, September 16, 1886.LB 149.3

Tact, discernământ, aptitudine — Femeile creștine sunt chemate. Există un câmp întins în care ele pot face serviciu pentru Maestru. Sunt femei nobile care au avut curajul să hotărască în favoarea adevărului datorită multitudinii de dovezi. Ele au tact, discernământ și aptitudini bune și ar putea fi lucrătoare creștine pline de succes. — Ibid.LB 150.1

Împletirea atributelor Martei și Mariei — toți cei care lucrează pentru Dumnezeu ar trebui să aibă aptitudinile Martei și Mariei îmbinate — bunăvoința de a servi și dragostea sinceră pentru adevăr. Eul și egoismul trebuie pierdute din vedere. — Testimonies for the Church 6:118.LB 150.2

Nevoia de femei blânde — Este nevoie de femei fără importanță de sine, cu maniere blânde și inimi smerite care vor lucra cu blândețea lui Hristos oriunde pot găsi ceva de făcut pentru salvarea sufletelor. Toți cei care au fost făcuți părtași ai beneficiilor cerești ar trebui să fie serioși și nerăbdători ca alții, care nu au privilegiile de care s-au bucurat ei, să aibă dovezile adevărului prezentate înaintea lor. Ei nu vor dori numai ca alții să aibă aceste beneficii, ei vor avea grijă ca aceștia să le aibă și își vor face partea pentru îndeplinirea acestui obiectiv.LB 150.3

Puterile spirituale și morale ale celor care devin conlucrători cu Dumnezeu vor crește, în timp ce cei care își dedică timpul și energiile servindu-se pe ei înșiși vor deveni pitici, se vor ofili și vor muri. — Signs of the Times, 16 septembrie, 1886.LB 151.1

Dezvoltarea talentelor — Surorilor noastre… nu le lipsește aptitudinea și dacă își vor folosi talentele pe care deja le au, eficiența lor va crește foarte mult. — Testimonies 4:629, 630.LB 151.2

Curajoasă și stăpână pe sine — Multe cămine sunt făcute foarte nefericite prin murmuratul nefolositor al stăpânei lor care își întoarce spatele cu dezgust la sarcinile simple și obișnuite ale vieții ei modeste de familie. Ea vede grijile și datoriile ei ca fiind greutăți și, ceea ce prin voioșie ar putea fi făcut nu numai plăcut și interesant, dar și profitabil, devine o corvoadă de nesuportat. Ea privește cu repulsie la sclavia vieții ei și își închipuie că este o martiră.LB 151.3

Este adevărat că roțile mașinăriei casnice nu se rotesc întotdeauna lin. Există multe lucruri care să încerce răbdarea și să solicite puterea. Mamele nu sunt responsabile de circumstanțele asupra cărora nu au nici un control, dar este inutil să negăm faptul că împrejurările au mare importanță în lucrul mamelor. Condamnarea lor vine atunci când circumstanțele sunt lăsate să conducă și să le submineze principiile și când devin obosite și necredincioase față de înalta lor obligație și își neglijează datoria cunoscută.LB 151.4

Soția și mama care biruiește în mod nobil dificultățile sub care alții se scufundă din cauza lipsei de răbdare și a forței morale de a persevera, nu numai că devine puternică în împlinirea datoriei, dar experiența ei în biruirea ispitelor și obstacolelor o califică să fie un ajutor eficient pentru alții, atât prin cuvinte cât și prin exemplu. Mulți care o duc bine în împrejurări favorabile, trec printr-o transformare a caracterului când sunt expuși adversității și încercării. Ei se degradează proporțional cu necazurile lor. Dumnezeu nu a intenționat niciodată să fim jucăria circumstanțelor. — The Health Reformer, august, 1877.LB 151.5

Elementele caracterului creștin — Mame, voi vă dezvoltați caracterul. Mântuitorul vostru milos vă privește cu iubire și simpatie, gata să vă asculte rugăciunile și să vă dea ajutorul de care aveți nevoie în lucrarea vieții voastre. Elementele caracterului creștin sunt: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, blândețea, credința și bunătatea. Aceste daruri prețioase sunt roadele Duhului. Ele sunt coroana și scutul creștinului. Imaginația cea mai vie și aspirațiile cele mai înalte nu pot ținti mai sus. Nimic nu poate da o satisfacție mai mare. Aceste realizări creștine nu depind de circumstanțe sau de voința și judecata nedesăvârșită ale omului. Mântuitorul nostru scump care înțelege luptele inimii și slăbiciunile naturii noastre are milă și ne iartă greșelile și ne dă harul pe care îl dorim stăruitor. — Ibid.LB 152.1

O adevărată femeie blândă — Faceți greșeli? Nu lăsați ca acest lucru să vă descurajeze. S-ar putea ca Domnul să îngăduie să faceți greșeli mici pentru a vă scuti de a face greșeli mari. Mergeți la Isus și cereți-I să vă ierte și apoi credeți că El vă iartă. “Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne ierte de orice nelegiuire.”LB 152.2

Când vi se spun cuvinte dure și descurajatoare, nu vă răzbunați. Nu răspundeți decât dacă puteți întoarce un răspuns plăcut. Spuneți-vă vouă înșivă: “Nu-L voi dezamăgi pe Mântuitorul meu.” Femeia creștină este o femeie blândă. Pe buzele ei se află întotdeauna legea bunătății. Ea nu spune cuvinte pripite. Dacă rostiți cuvinte blânde când sunteți iritați, vă veți aduce raze de soare în inimă și vă veți face calea mai lină. O școlăriță, când a fost întrebată să dea definiția blândeții a spus: “Oamenii blânzi sunt cei care dau răspunsuri liniștite la întrebări aspre.” Hristos spune: “Ferice de cei blânzi, căci ei vor moșteni pământul.” Ei vor fi potriviți pentru împărăția cerului pentru că sunt dispuși să fie învățați. — The Review and Herald, 7 aprilie, 1904.LB 153.1

Grațioasă și demnă — Nu tratați viața ca pe o romanță, ci ca pe o realitate. Îndepliniți-vă cele mai mici datorii cu frică și dragoste de Dumnezeu, cu credincioșie și voioșie. “Cel care este credincios în lucrurile mici este credincios și în cele mari.”LB 153.2

Studiați viața lui Hristos trăită în timp ce era pe acest pământ. El nu a neglijat datoria cea mai mică și mai simplă. Tot ce făcea El era marcat de perfecțiune. Priviți la El pentru ajutor și veți fi în stare să vă îndepliniți datoriile zilnice cu grația și demnitatea celui care caută coroana vieții veșnice. — Ibid. (Sfat adresat “Surorilor mele ispitite de descurajare.”)LB 153.3

Credincios în cele mici — Frații și surorile mele, nu treceți peste lucrurile mici ca să căutați o lucrare mai mare. S-ar putea să efectuați cu succes lucrarea mică, dar să eșuați complet încercând să împliniți o lucrare mai mare și să cădeți în descurajare. Începeți oriunde vedeți că este ceva de făcut. Când faceți cu toată puterea voastră tot ceea ce găsește mâna voastră de făcut, veți dezvolta talentul și aptitudinea pentru o lucrare mare. Atât de mulți devin neroditori și ofiliți prin faptul că disprețuiesc ocaziile zilnice și neglijează lucrurile mici. — Ibid., 26 august, 1902.LB 153.4

Atenție la lucrurile mici — Noi ne preocupăm mult de măreția vieții lui Hristos. Vorbim despre lucrurile mari pe care le-a săvârșit, despre minunile pe care le-a făcut, despre faptul că a liniștit furtuna, a redat vederea orbilor și auzul surzilor și a înviat morții la viață. Dar o dovadă încă mai mare a măreției Lui este atenția pe care a acordat-o lucrurilor mici. Ascultați-L vorbind cu Marta când ea vine cu cererea ca El să o îndemne pe sora ei s-o ajute la servit. El îi spune să nu îngăduie îngrijorărilor casnice să-i tulbure pacea sufletului. “Isus a zis: ‘Marto, Marto, pentru multe lucruri te îngrijorezi și te frămânți tu, dar un singur lucru trebuiește. Maria și-a ales partea Cea bună care nu i se va lua.’” — Ibid., 7 aprilie, 1904.LB 154.1

Economie — “Strângeți fărâmiturile care au rămas, ca nimic să nu se piardă.” Cel care avea toate resursele la dispoziția Sa, dă o lecție ca nici o bucățică să nu se piardă. Cel care are din belșug să nu irosească. Nimic din ceea ce poate face bine cuiva să nu fie pierdut. Strângeți fiecare fărâmitura, căci cineva va avea nevoie de ea. Aceste lecții cu privire Ia binecuvântările spirituale oferite să fie prețuite cu grijă. — Manuscript 60, 1897.LB 154.2

Puterea politeții — Fiecare femeie ar trebui să dezvolte un intelect bine echilibrat și un caracter curat care să reflecte numai ceea ce este adevărat, bun și frumos. Soția și mama își poate lega soțul și copiii de inima ei printr-o iubire neschimbătoare arătată în cuvinte blânde și comportament curtenitor. Politețea nu costă dar are putere să înmoaie firea care ar deveni tare și aspră fără ea. Politețea creștină ar trebui să domnească în fiecare cămin. Cultivarea unei curtoazii uniforme, bunăvoința de a face altora ceea ce am dori ca alții să ne facă nouă, ar risipi jumătate din relele vieții. — Signs of the Times, 15 august, 1906.LB 154.3

Asigurați-vă că faceți lucrarea lui Hristos — Surorile noastre nu sunt scuzate de a lua parte la lucrarea lui Dumnezeu. Oricine a gustat puterile lumii viitoare are o lucrare serioasă de făcut în via Domnului. S-ar putea ca surorile noastre să reușească a-și ține degetele ocupate mereu, făcând mici articole delicate ca să-și înfrumusețeze casa sau să le dea prietenilor. Cantități mari din acest fel de material pot fi aduse și așezate la temelie, dar va privi Isus la toată această muncă delicată ca fiind o jertfa vie pentru El? Le va spune lucrătorilor cuvintele de laudă: “știu faptele tale, osteneala ta și răbdarea ta,” și “că ai răbdare, că ai suferit din pricina Numelui Meu și că n-ai obosit”?LB 155.1

Surorile noastre să se întrebe: Cum voi întâlni la judecată acele suflete cu care ar fi trebuit să fac cunoștință? Am studiat în mod individual cazurile lor? M-am familiarizat cu Biblia ca să pot deschide Scripturile înaintea lor?…LB 155.2

Este aceasta lucrarea pe care ți-a dat-o Dumnezeu, ca servitor al Său, să studiezi modelele complicate și delicate ale broderiei și multe puncte obscure din această categorie de lucrare cu scopul de a stăpâni ceea ce au făcut alții sau de a arăta ceea ce poți? Este acesta felul de muncă pentru care Dumnezeu te va lăuda, care îți absoarbe atât de mult interesul, timpul și talentele date de Dumnezeu, încât nu mai ai nici un gust, educație sau aptitudine pentru lucrare misionară? Toate aceste tipuri de lucru sunt fân, lemn și miriște pe care le va mistui focul zilei din urmă. Dar unde sunt darurile tale pentru Dumnezeu? Unde este truda ta plină de răbdare și zelul stăruitor care te aduce în legătură cu Hristos în purtarea jugului Său și în ridicarea poverilor Sale? Unde sunt aurul, argintul și pietrele prețioase care le-ai așezat la temelie și pe care focul ultimei zile nu le poate mistui pentru că sunt nepieritoare? — The Review and Herald, 31 mai, 1887.LB 155.3

Isus cunoaște poverile femeilor — Cel care ia dat înapoi văduvei singurul ei fiu când era dus la groapă, este mișcat astăzi de durerile mamei lipsite. Cel mai bun prieten al femeii astăzi, gata să o ajute în nevoile ei dacă se încrede în El, este Cel care a dat înapoi Mariei și Martei pe fratele lor, care a plâns de milă la mormântul lui Lazăr, care a iertat-o pe Maria Magdalena, care, atârnând în agonie pe cruce, și-a amintit de mama Lui, care S-a arătat după înviere femeilor ce plângeau și le-a făcut mesagerele Sale să predice pe Mântuitorul înviat, spunându-le: “Mergeți și spuneți ucenicilor Mei că Mă sui la Tatăl Meu și la Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu și la Dumnezeul vostru.” — The Health Reformer, august, 1877.LB 156.1