Capitolul 22 - Critica

Cei care îi critică pe alții. — Cei ce se află în poziții de responsabilitate și care sunt cei mai lipsiți de scrupule atunci când e vorba de propria activitate sunt cei care urmăresc cel mai aprig greșelile altora. Nu poziția îl face pe om. Numai printr-o legătură vie cu Dumnezeu este sădit în inimă Duhul Sfânt. Cei care au această legătură sunt cinstiți și credincioși și nu vor trăda încrederea sfântă ce le-a fost acordată. — Scrisoarea 77, 26 august 1898, p. 4 (către fratele și sora Waggoner).PC 46.1

Sădirea semințelor îndoielii și necredinței. — În vremurile trecute, au fost unii care și-au exercitat autoritatea și puterea în lucrare cu ajutorul Duhului Sfânt, devenind împreună-lucrători cu Dumnezeu. Dar au fost și dintre cei care le-au criticat lucrarea și care au respins mesajul pe care aceștia îl aduceau. La fel este și astăzi. Sunt unii în poziții de responsabilitate care, prin cuvintele și faptele lor, sădesc semințele îndoielii și necredinței. Aceste semințe sunt numite neghină de către Domnul nostru, iar cei ce le sădesc se află sub conducerea îngerilor răi. Ei lucrează atât în taină, cât și la lumina zilei, căutând să contracareze lucrarea pe care Dumnezeu a dat-o îngerilor cerești ca să o ducă la îndeplinire prin intermediul oamenilor. Toți cei ce fac această lucrare au o privire neclară și strâmbă. Imaginația lor este inspirată de îngerii satanici și văd multe lucruri într-o lumină greșită. Dacă nu se pocăiesc cât mai curând, asemenea lui Esau, nu vor mai găsi ocazia pocăinței, deși o vor căuta stăruitor cu lacrimi. — 0-87-1896, 25 august 1896, p. 6 (către O. A. Olsen).PC 46.2

Sufletul este înjosit atunci când e ridiculizat. — Șicanele, ridiculizările, răstălmăcirile pot fi îngăduite numai cu prețul înjosirii propriilor suflete. Folosirea unor astfel de arme nu vă va aduce câștigul unei prețioase biruințe, ci vă vor degrada mintea și vor separa sufletul de Dumnezeu. Lucrurile sfinte sunt coborâte la nivelul celor obișnuite și se dă naștere unei stări de lucruri care-l încântă pe prințul întunericului, dar care-L întristează pe Duhul lui Dumnezeu.PC 46.3

Șicanele și critica pot face ca sufletul să fie la fel de uscat de roua harului precum erau munții din Ghilboa lipsiți de ploaie. Nu se poate avea încredere în judecata unora care-și îngăduie ridiculizarea și răstălmăcirea. Sfatul sau propunerile lor nu pot avea nicio greutate. Trebuie să aveți confirmări divine înainte de a face mișcări hotărâte care să dea un profil lucrării cauzei lui Dumnezeu. — Schițe din viața mea, p. 325.PC 46.4

Critica atrage critică. — Nu a fost încredințată nimănui lucrarea de a-l judeca pe fratele său. „Nu judecați”, spunea Mântuitorul, „ca să nu fiți judecați. Căci cu ce judecată judecați, veți fi judecați; și cu ce măsură măsurați, vi se va măsura.” Cel care își asumă lucrarea de a-i judeca și de a-i critica pe alții se expune aceleiași măsuri de judecată și de critică. Cei ce sunt gata să-i condamne pe frații lor ar face bine dacă și-ar examina propriile lucrări și caracterul. O astfel de examinare, făcută cinstit, va dezvălui faptul că și ei au defecte de caracter și au făcut gafe serioase în lucrarea lor. Dacă Marele Judecător i-ar judeca pe oameni așa cum o fac ei cu semenii lor, aceștia ar spune despre El că este rău și nemilos.PC 46.5

„De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău și nu te uiți cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău? Sau cum poți zice fratelui tău: «Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău” și, când colo, tu ai o bârnă într-al tău?... Fățarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău și atunci vei vedea deslușit să scoți paiul din ochiul fratelui tău.” — Advent Review and Sabbath Herald, 14 noiembrie 1907.PC 46.6