Capitolul 4 - Bunătate, grijă, compasiune

Când sfatul lor nu este urmat. — Dumnezeu vede fiecare tranzacție; nimic nu poate fi ascuns de El. Sunt prea multe responsabilități asumate de către oamenii care nu au cultivat dragostea și compasiunea, simpatia și grija ce au caracterizat viața lui Hristos. Atunci când îi abordează pe unii dintre frații lor care nu le-au urmat sfatul sau care au pus întrebări cu privire la modul lor de acțiune, sau care au avut o înțelegere care nu le-a fost pe plac, ei nu manifestă nicio dragoste, deși aceste suflete sunt răscumpărate cu sângele lui Hristos și pot fi mult mai prețioase în ochii lui Dumnezeu, datorită simplității și integrității lor în apărarea dreptății cu orice preț. — Scrisoarea 3a, 27 octombrie 1894, p. 14 (către A. R. Henry).PC 6.1

Plăcere în suferința oamenilor. — Îmi pare rău că sunt unii în poziții de încredere care foarte rar cultivă compasiunea și grija lui Hristos. Ei nu cultivă și nu manifestă dragostea nici față de frații și surorile care sunt în credință. Ei nu manifestă tactul acela prețios de a lega rănile și a-i vindeca pe cei rătăciți, ci, dimpotrivă, dau dovadă de un spirit crud, care îl aruncă pe cel rătăcit și mai adânc în întuneric și îi face pe îngeri să plângă. Unii par a găsi un fel de plăcere în rănirea și suferința oamenilor care sunt gata să moară. Când privesc la bărbații care administrează adevărul sfânt, care poartă responsabilități sacre și care eșuează în cultivarea unui spirit de dragoste și grijă, îmi vine să strig: „Întoarceți-vă, întoarceți-vă; pentru ce vreți să muriți?” — Scrisoarea43, 14 iunie 1895, p. 3 (către J. H. Kellogg).PC 6.2

Bunătatea, curtoazia și smerenia lui Hristos. — Ai nevoie de bunătatea, amabilitatea, blândețea și smerenia lui Hristos. Ai multe calități valoroase care pot fi perfecționate pentru cea mai înaltă slujire, dacă sunt sfințite pentru Dumnezeu. Ar trebui să simți nevoia de a te apropia de frații tăi cu bunătate și curtoazie, nu cu asprime și severitate. Nici nu-ți dai seama de răul pe care-l faci prin spiritul aspru și dominator pe care-l manifești față de ei. Pastorii din Conferința ta devin descurajați, pierzând curajul pe care l-ar fi avut dacă le-ai fi arătat respect, bunătate, încredere și dragoste. Prin felul în care ai acționat, ai îndepărtat de la tine inimile fraților tăi, astfel că sfatul tău nu a mai avut prea multă influență asupra lor pentru mult timp. Nu așa ar fi vrut Domnul să decurgă lucrurile. El nu este încântat de atitudinea pe care o ai față de frații tăi. — Scrisoarea 3, 10 ianuarie 1888, p. 4.PC 6.3

Puterea bunătății. — Nu vom putea ști niciodată, până la momentul judecății, care este influența unui gest amabil, plin de considerație față de cel inconsecvent, nesăbuit și nevrednic.PC 6.4

Dacă, după un gest al lor prin care ai fost provocat sau ți s-a făcut un rău, tu îi tratezi așa cum ai trata o persoană nevinovată, ba chiar faci eforturi de a le arăta o bunătate deosebită, atunci acționezi ca un creștin, iar ei devin surprinși și rușinați și își văd gestul și răutatea mult mai clar decât dacă le-ai fi prezentat clar în față gravitatea actelor lor, pentru a-i mustra.PC 6.5

Dacă le-ai fi expus frontal caracterul rău al gestului lor, ei ar fi luat o poziție de împietrire și dispreț, dar, fiind tratați cu grijă și considerație, au simțit mult mai profund caracterul gestului lor în contrast cu al tău. Atunci ai toiagul în mâinile tale. Ai avantajul unui teren câștigat și, atunci când vei arăta interes pentru sufletele lor, ei vor ști că nu ești ipocrit, ci crezi fiecare cuvânt pe care-l spui.PC 6.6

Mi s-a arătat că, deși puține, cuvintele spuse într-o manieră repezită, în urma unei provocări și care au părut o nimica toată — deși spuse pe merit —, taie adesea legăturile influenței care ar fi apropiat acel suflet de sufletul tău. Simplul fapt că oamenii sunt în întuneric, sub ispitele lui Satana și orbiți de puterea lui de vrăjire, ar trebui să te facă să simți o compasiune profundă pentru ei — aceeași pe care ai simți-o față de un pacient care suferă și care, neștiind de boala sa, nu conștientizează pericolul. — Scrisoarea 20, 17 octombrie 1892 (către J. H. Kellogg).PC 6.7

Reprezentanții lui Isus. — Ar fi bine dacă cei ce ocupă poziții de încredere în instituțiile noastre și-ar aminti faptul că ei sunt reprezentanții lui Isus. Adevărata bunătate, sfințenie, dragoste și compasiune pentru sufletele ispitite trebuie să fie manifestate în viețile lor. Hristos S-a dat pe Sine pentru lume, pentru a-i salva pe cei ce vor crede în El. Oare noi, care suntem părtași la această mare mântuire, să nu prețuim sufletele pentru care El Și-a dat viața? Să muncim cu o perseverență și o energie proporționale cu valoarea pe care Hristos o pune asupra moștenirii răscumpărate cu sângele Său. Sufletele umane au costat mult prea mult pentru a fi disprețuite sau tratate cu asprime sau indiferență.PC 7.1

O viață cu deficiențe este o dezonoare pentru Dumnezeu. Colaboratorii lui Hristos nu vor manifesta asprime și nici autosuficiență. Aceste elemente trebuie să fie curățate din suflet, iar bunătatea lui Hristos să le ia locul. Niciodată să nu fiți nepoliticoși cu vreun suflet, pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, acel suflet să devină un moștenitor al lui Dumnezeu și comoștenitor cu Hristos. Nu răniți inimile celor răscumpărați de Hristos, pentru că, făcând acest lucru, veți răni inima lui Hristos. Întotdeauna rețineți că ne vom întâlni cu toții din nou în fața marelui tron alb, ca să primim aprobarea sau dezaprobarea lui Dumnezeu. Un suflet rănit este adesea un suflet distrus. Cei ce au lumina și privilegiile să nu uite că tocmai poziția lor îi face responsabili pentru alți oameni. Ei îi vor întâlni din nou pe cei pe care i-au îndepărtat de la Hristos, loviți și răniți de moarte.PC 7.2

Agentul omenesc este o mireasmă de viață spre viață sau o miasmă de moarte spre moarte. El ori atrage spre Hristos, ori îndepărtează de la Hristos. — Manuscrisul 143, 4 octombrie 1899 (împreună-lucrători cu Hristos).PC 7.3

Buni cu cei ce greșesc. — În înaintarea cauzei Sale pe pământ, El va avea oameni aleși pentru a-i aborda pe cei greșiți, oameni care vor fi buni, plini de considerație și ale căror caractere vor reflecta caracterul divin — oameni care vor arăta înțelepciunea lui Hristos atunci când gestionează probele ce ar trebui să fie păstrate în particular și care, atunci când va trebui să fie făcută o lucrare de îndreptare și mustrare, vor ști cum să păstreze tăcerea înaintea celor ce nu ar trebui să afle mai multe. Credincioșilor nu ar trebui să li se ofere ocazia de a face din poporul lui Dumnezeu, fie ei pastori sau laici, obiectul suspiciunii și al judecății neîndreptățite. — Advent Review and Sabbath Herald, 14 noiembrie 1907.PC 7.4

Bunătate față de tineret. — Dumnezeu îi privește pe administratorii instituțiilor Sale drept responsabili de un tratament atent, respectuos și plin de bunătate față de tinerii angajați în acele instituții. Ar trebui să se poarte cu ei așa cum ar dori să se poarte Hristos cu ei înșiși. Prima lor lucrare ar trebui să fie aceea de a manifesta o așa bunătate față de tineri, un așa interes în lucrurile care îi interesează pe aceștia, încât ei să se simtă ca acasă în prezența lor. — Advent Review and Sabbath Herald, 28 aprilie 1903.PC 7.5