27 — Mândria la cei tineri

Stimată soră O, 2M 173.2

Am intenționat să stau de vorbă cu tine înainte de a pleca din _________, dar am fost împiedicată de multe lucruri. Îți scriu fără să am prea multe speranțe că această scrisoare va produce o schimbare deosebită în modul tău de a te purta, în ceea ce privește experiența ta religioasă.2M 173.3

Am fost foarte mâhnită în ceea ce te privește. La întâlnirile ținute în __________, am insistat asupra principiilor generale și am căutat să ajung la inimi, dând o mărturie care speram că va aduce o schimbare în viața ta religioasă. Am încercat să scriu, așa cum am arătat în Mărturia nr. 12, în legătură cu pericolele care îi pândesc pe cei tineri. Viziunea aceasta mi-a fost dată în Rochester. Acolo mi-a fost arătat că se făcuse o greșeală în educația ta, în timpul copilăriei. Părinții tăi erau convinși și spuneau în auzul tău că ești o creștină înnăscută. Surorile tale nutreau față de tine o dragoste care aducea mai mult a idolatrie, decât a sfințenie. Părinții tăi au avut față de copiii lor o dragoste nesfințită, care i-a făcut orbi față de defectele lor. Uneori, când se trezeau oarecum, își schimbau atitudinea. Dar tu ai fost răsfățată și lăudată până când interesul tău veșnic a fost pus în pericol.2M 173.4

Am văzut că nu te cunoști pe tine însăți. Ai o îndreptățire de sine care te face să te înșeli cu privire la realizările tale spirituale. Din când în când, ai simțit câte ceva din influența Duhului lui Dumnezeu, dar ești cu totul străină de ceea ce înseamnă schimbarea prin înnoirea minții. „Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceți, prin înnoirea minții voastre, ca să puteți deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută și desăvârșită.” Tu nu ai trăit această experiență și, de aceea, nu ai nicio ancoră. Nu ești o creștină adevărată, deși toată viața ți s-a spus că ești o creștină înnăscută. Ai considerat că stai bine în toate privințele, când erai departe de a fi după voia lui Dumnezeu. Această înșelăciune a crescut odată cu tine și s-a întărit odată cu tine, iar acum amenință să te ducă la ruină. Părinții tăi au simțit gelozie pentru copiii lor și, dacă aceștia le relatau presupuse jigniri care le fuseseră aduse, erau interesați și săreau imediat de partea lor, așezându-se direct în calea interesului lor spiritual.2M 174.1

Tu și sora P aveți multă mândrie, care va fi ca miriștea în ziua lui Dumnezeu. Sunteți stăpânite de iubire de sine și de orgoliu, de mândrie în îmbrăcăminte și în înfățișare. Egoismul vă împiedică să faceți bine. Amândouă aveți nevoie de o convertire deplină, de o totală înnoire a minții, de o transformare completă; altfel, nu veți avea parte de Împărăția lui Dumnezeu. Înfățișarea voastră, frumusețea exterioară sau îmbrăcămintea nu vă vor aduce favoarea lui Dumnezeu. Ceea ce apreciază marele EU SUNT este valoarea morală. Nu există nicio frumusețe reală, fizică sau a caracterului, fără Hristos; nicio desăvârșire reală a manierelor și a purtării, fără darurile sfințitoare ale unui spirit de umilință, de compasiune și de adevărată sfințenie.2M 174.2

Mi s-a arătat că, prin exemplul și prin influența voastră, se vor pierde suflete. Voi ați avut parte de lumină și de privilegii, și pentru acestea va trebui să dați socoteală. Nu sunteți religioase sau evlavioase din fire, ci trebuie să faceți un efort special ca să vă păstrați mintea preocupată de lucrurile religioase. Eul este scos în evidență la voi. Prețuirea de sine este foarte mare; dar nu uitați că Cerul privește la valoarea morală și apreciază caracterul după frumusețea lăuntrică, dată de podoaba unui spirit blând și liniștit, care este de mare preț în ochii lui Dumnezeu. Podoabele costisitoare, înfrumusețarea exterioară, atractivitatea personală își pierd însemnătatea în comparație cu această realizare prețioasă, a unui spirit blând și liniștit. Preocuparea voastră pentru propria plăcere și satisfacție, lipsa voastră de consacrare și de devotament le-au făcut rău multora. Nu le-ați putut fi de niciun folos celor care s-au rătăcit de la credință, deoarece, în general, viața voastră a fost asemenea vieții celor lumești.2M 175.1

Cei care vizitează _________ pleacă de aici cu impresia lăsată de voi și de alți tineri care nu se bucură de o religie trăită — aceea că în religie nu există nicio realitate. Astfel, în ei este încurajată mândria; dragostea pentru etalare, pentru superficialitate și pentru plăceri crește, iar lucrurile sfinte sunt desconsiderate. Ei capătă impresia că au fost prea conștiincioși, prea stricți. Pentru că, dacă cei care se află în centrul măreței lucrări sunt atât de puțin influențați de adevărurile solemne prezentate atât de des, de ce ei să fie atât de scrupuloși? De ce s-ar teme să se distreze și să se bucure de plăceri, când acesta pare a fi scopul principal al celor cu o experiență mai îndelungată decât a lor, din _________?2M 175.2

Influența tinerilor din _________ se extinde atât de departe cât sunt cunoscuți, iar viețile lor neconsacrate au ajuns proverbiale; și nimeni nu are o mai mare influență în direcția greșită decât voi. V-ați dezonorat mărturisirea de credință și ați reprezentat greșit adevărul. Martorul Credincios spune: „Știu faptele tale: că nu ești nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot! Dar, fiindcă ești căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea”. Dacă ați fi reci, ar exista speranța că vă veți converti; dar, atunci când cineva este cuprins de îndreptățire de sine, și nu de îndreptățirea lui Hristos, amăgirea este atât de greu de văzut și îndreptățirea de sine atât de greu de îndepărtat, încât cazul este cel mai greu de tratat. Un păcătos neconvertit, necredincios, se află într-o stare mai bună decât o astfel de persoană.2M 175.3

Voi sunteți niște pietre de poticnire pentru cei păcătoși. Lipsa voastră de consacrare este evidentă. Voi risipiți de la Hristos, în loc să adunați împreună cu El. Dacă Dumnezeu mă va ajuta să smulg de pe voi haina îndreptățirii de sine, voi avea speranță că veți răscumpăra vremea și veți duce o viață exemplară. V-ați trezit adesea la realitate, dar v-ați cufundat din nou în starea voastră de apatie, de mulțumire de sine, mergându-vă numele că trăiți, în timp ce sunteți moarte. Mândria voastră amenință să vă ruineze. Dumnezeu v-a vorbit în această privință. Dacă nu faceți o reformă, nenorocirea va veni asupra voastră și bucuria vi se va transforma în mâhnire, până când vă veți smeri inimile sub mâna lui Dumnezeu. El nu vă primește rugăciunile, pentru că sunt înălțate din inimi pline de mândrie și de egoism. Tu, draga mea soră, ești îngâmfată; ai trăit o viață fără rost când, dacă ai fi fost smerită și ai fi trăit ca să le faci bine altora, ai fi fost o binecuvântare și pentru tine, și pentru toți cei din jurul tău. Fie ca Dumnezeu să-i ierte pe părinții și pe surorile tale, pentru rolul pe care l-au avut în a face din tine ceea ce ești — exact ceea ce Dumnezeu nu poate să accepte, ceea ce, dacă rămâi în această stare, va fi ca miriștea pentru focul care va mistui în ziua lui Dumnezeu.2M 176.1

Atunci când mi-a fost arătat spiritul de egoism care există în cei care lucrează în cadrul biroului [editurii] și faptul că erau unii acolo care lucrau doar pentru salarii, ca și când ar fi fost angajați într-o întreprindere obișnuită, amândouă vă numărați printre ei. Amândouă erați egoiste și preocupate doar de voi înșivă. Grija voastră era cum să vă mulțumiți pe voi înșivă și să obțineți salarii mai mari. Într-o măsură destul de mare, acest spirit a fost un blestem pentru lucrarea din acel birou și Cerul Și-a arătat dezaprobarea. Mulți au fost prea nerăbdători să câștige mulți bani. Lucrul acesta este greșit. A pătruns acolo un spirit lumesc și Hristos a fost dat afară. Dumnezeu să aibă milă de poporul Său. Eu sper că vă veți pocăi.2M 176.2

Ați manifestat un spirit frivol, iar în conversațiile voastre ați dat dovadă de neseriozitate și de îngâmfare. O, cât de rar a fost menționat Isus! Dragostea Lui răscumpărătoare nu v-a trezit recunoștința și lauda și nu v-a îndemnat să folosiți expresii prin care să înălțați Numele Lui și dragostea Lui nemuritoare și gata de sacrificiu. Care a fost tema discuțiilor voastre? Asupra căror gânduri ați stăruit cu cea mai mare plăcere? Cu adevărat se poate spune că Isus și viața Sa de sacrificiu, harul Său nespus de prețios și mântuirea pe care a câștigat-o pentru voi cu un preț atât de mare nu își găsesc loc în gândurile voastre, ci mintea vă este preocupată de lucruri fără valoare. Preocuparea voastră este să vă satisfaceți dorințele și să atingeți în viață acele obiective care se potrivesc plăcerilor voastre. Nu pot dori decât ca voi să nu fi mărturisit că ați înviat împreună cu Hristos, pentru că nu ați împlinit cerința: „Dacă, deci, ați înviat împreună cu Hristos, să umblați după lucrurile de sus, unde Hristos șade la dreapta lui Dumnezeu. Gândiți-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ. Căci voi ați murit, și viața voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu”. Întrebați-vă pe voi înșivă: M-am conformat eu cerințelor amintite aici de apostolul inspirat? Am demonstrat prin modul meu de viață că am murit față de lume și că viața mea este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu? Sunt eu scufundată în Hristos? Îmi găsesc eu susținerea și sprijinul în Cel care a promis să-mi fie ajutor oricând, la vreme de nevoie? Voi aveți o religie formală, dar nu aveți simțământul special al slăbiciunii voastre, al firii voastre corupte și josnice.2M 177.1

„O creștină înnăscută!” Această idee înșelătoare le-a servit multora drept haină a îndreptățirii de sine și i-a condus pe mulți, care nu-L cunoșteau pe Hristos din experiență, care nu-I cunoșteau încercările și viața de tăgăduire de sine și de sacrificiu, să nutrească o falsă speranță în El. Îndreptățirea lor, pe care se bazau atât de mult, nu este decât o „haină mânjită”. Hristos, iubitul nostru Învățător, a spus: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuși, să-și ia crucea și să Mă urmeze”. Da, urmați-L atât în timpuri rele, cât și în timpuri bune. Urmați-L în a-i ajuta pe cei sărmani și lipsiți de prieteni. Urmați-L uitând de voi înșivă, fiind bogate în fapte de tăgăduire de sine și de sacrificiu spre binele altora; când sunteți insultate, nu răspundeți cu insulte; arătați iubire și compasiune pentru omenirea căzută. El nu Și-a prețuit viața, ci a renunțat la ea pentru noi toți. Urmați-L de la ieslea cea umilă până la cruce. El a fost Exemplul nostru. El vă spune că, dacă vreți să fiți ucenici ai Săi, trebuie să vă luați crucea, crucea cea disprețuită, și să-L urmați. Puteți să beți paharul? Puteți să fiți botezate cu botezul Lui?2M 178.1

Faptele voastre dau mărturie că sunteți străine de Hristos. „Oare din aceeași vână a izvorului țâșnește și apă dulce și apă amară? Frații mei, poate oare un smochin să facă măsline sau o viță să facă smochine? Nici izvorul sărat nu poate da apă dulce. Cine dintre voi este înțelept și priceput? Să-și arate, prin purtarea lui bună, faptele făcute cu blândețea înțelepciunii! Dar, dacă aveți în inima voastră pizmă amară și un duh de ceartă, să nu vă lăudați și să nu mințiți împotriva adevărului. Înțelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, firească, drăcească. Pentru că acolo unde există pizmă și duh de ceartă, există tulburare și tot felul de fapte rele. Înțelepciunea care vine de sus este întâi curată, apoi pașnică, blândă, ușor de înduplecat, plină de îndurare și de roduri bune, fără părtinire, nefățarnică. Și roada neprihănirii este semănată în pace pentru cei ce fac pace.”2M 178.2

Aici sunt enumerate roadele care dovedesc faptul că în cel ce umblă în puterea vieții s-a produs o schimbare — o schimbare atât de evidentă, încât să fie reprezentată prin moarte. De la o viață activă, la moarte! Ce ilustrație izbitoare! Nimeni nu trebuie să se înșele în această privință. Dacă nu ați trăit experiența acestei transformări, nu stați liniștite. Căutați-L pe Domnul cu toată inima voastră. Faceți din lucrul acesta preocuparea centrală a vieții voastre.2M 179.1

Va trebui să dați socoteală pentru binele pe care ați fi putut să-l faceți în viața voastră, dacă v-ați fi aflat în poziția pe care Dumnezeu v-a cerut să o ocupați și pentru care a pregătit totul. Dar voi nu ați fost preocupate să-L slăviți pe Dumnezeu pe pământ și să salvați sufletele din jurul vostru, pentru că nu v-ați folosit de harul, de puterea, de înțelepciunea și de cunoștințele pe care Hristos vi le-a pus la dispoziție. Voi știați care este voia Lui, dar nu ați împlinit-o. În amândouă trebuie să se producă o reformă vizibilă; altfel, nu veți auzi niciodată din partea lui Isus: „Bine, rob bun și credincios”.2M 179.2

În seara zilei de 12 iunie, după ce am citit înaintea bisericii cele menționate mai sus, mi-a fost arătat că, în timp ce voi sunteți neglijente, mândre, egoiste și indiferente față de mântuirea sufletelor, moartea își face lucrarea ei. Unul după altul, cei din jur vă părăsesc și trec spre mormânt. Care a fost influența voastră asupra celor care se adunau la întâlnirile voastre sociale? Ce s-a spus sau s-a făcut pentru a conduce sufletele la Hristos? V-ați făcut întreaga datorie la timp și ne la timp? Sunteți gata să vă întâlniți la bara de judecată a lui Dumnezeu cu cei în preajma cărora ați stat la întrunirile voastre sociale, în special cu cei care s-au aflat sub influența voastră și care au murit fără Hristos? Sunteți pregătite să spuneți că hainele voastre nu sunt pătate de sângele lor? Vă voi menționa un caz, acela al lui Q. Oare nu va cădea asupra voastră niciun reproș din partea ei — asupra voastră, care ați fost înconjurate de influențele unui cămin bun, care ați avut orice ocazie favorabilă pentru a vă dezvolta un bun caracter creștin, dar care nu ați simțit nicio povară pentru suflete? V-ați alimentat mândria, vanitatea și iubirea de plăceri și ați avut partea voastră de vină în a vă contrazice mărturisirea de credință și a determina acest suflet sărman, care fusese lovit și zguduit de Satana, să se îndoiască de realitatea adevărului și de autenticitatea religiei creștine.2M 179.3

Conversațiile voastre frivole, alături de cele ale altor tineri, au fost dezgustătoare. În calea aleasă de voi nu a existat nimic nobil și înălțător; doar bârfă și flecăreală, râs stupid și fără rost, bătaie de joc și glume. Îngerii au notat scenele pe care le-ați jucat iar și iar. În ciuda celor mai solemne apeluri care v-au fost adresate, în ciuda mustrărilor și avertizărilor pe care le-ați primit, voi sunteți mai de condamnat decât oricare dintre ceilalți tineri. Voi aveați o experiență mai îndelungată și o mai mare cunoaștere a adevărului. Locuiați de cel mai mult timp la _________. V-ați numărat printre primii care au mărturisit a crede adevărul și a fi urmași ai lui Hristos, iar purtarea voastră, plină de vanitate și de mândrie, a avut o mai mare influență în a modela experiența tinerilor din locul acela decât a oricui altcuiva. Pe cei care au fost convertiți la adevăr, voi i-ați luat de mână, ca să spun astfel, și i-ați unit cu lumea.2M 180.1

O mare vinovăție apasă asupra voastră și asupra părinților voștri, care v-au încurajat mândria și nechibzuința. Și-au arătat simpatia față de voi când ați fost mustrate și v-au dat de înțeles că nu meritați acest lucru. Tu, soră O, te-ai considerat frumoasă. Părinții tăi te-au flatat. Ai căutat să faci cunoștință cu cei necredincioși. Spre deosebire de mărturisirea de credință pe care ai făcut-o, faptele tale au fost nepotrivite pentru o fată modestă și înțeleaptă. Dar, ținând seama de faptul că pretinzi a fi o urmașă a blândului și umilului Isus, prin purtarea ta îți contrazici mărturisirea. O, sora mea, ai crezut că acei vânzători nu au putut să vadă dincolo de poleiala înșelătoare în care te-ai înfășurat? Ai crezut că erau atât de captivați de fața ta drăguță, încât nu au putut să vadă dincolo de aparențe și să-ți citească adevăratul caracter superficial? Când ți-ai pus pe cap podoaba împrumutată de la magazinul sorei R și apoi te-ai etalat în fața acelor vânzători ca și când ai fi fost la o expoziție, ai crezut că lucrul acesta a trecut neobservat? Ai uitat că îngerii lui Dumnezeu erau acolo și că ochii lor curați îți citeau gândurile, intențiile și scopurile inimii și luau cunoștință de fiecare act, conturându-ți adevăratul caracter frivol? În timp ce stăteai la taifas, absorbită cu totul de discuția cu vânzătorul de care erai fascinată, pentru că îți măgulea vanitatea, dacă ai fi putut sta în fața unei oglinzi, ai fi văzut gesturile și sușotelile celor care te observau și care râdeau de tine, pentru că le ofereai un asemenea spectacol stupid. Ai adus o pată asupra cauzei adevărului. Dacă ai fi putut să intri neobservată în magazin, la puțin timp după ce ai ieșit de acolo, și ai fi auzit conversația care a urmat, rămânând atâta timp cât ți-ar fi îngăduit buna cuviință, ai fi aflat lucruri la care nu te-ai gândit niciodată până atunci. Te-ai fi simțit rănită și umilită să afli cum erai privită chiar și de vânzătorii aceia ușuratici și superficiali. Chiar cel care te flatase în față acum se alăturase râsetelor și batjocurilor celorlalți, în legătură cu purtarea ta nechibzuită.2M 180.2

Ai fi putut să ai o influență bună în _________ și să-L onorezi pe Mântuitorul tău. Dar, în loc de aceasta, te-ai făcut singură subiectul de discuție al vânzătorilor lingușitori și al adolescenților. Această purtare nepotrivită a fost remarcată de mulți, iar cei care au observat aceste inconsecvențe, chiar dacă erau necredincioși și pretindeau că te respectă, în inima lor te disprețuiau. Tu calci pe urmele lui S și, dacă părinții tăi nu se trezesc și nu-și deschid ochii să-ți vadă nebunia, se vor face părtași la vinovăția ta. Păcatul este al lor și al surorilor tale, pentru calea pe care au urmat-o, de a-ți încuraja mândria și de a-ți măguli vanitatea. Dacă tu și surorile tale ați fi mântuite, ați simți starea periculoasă în care se află cei nemântuiți. Va veni ziua când, dacă nu se produce o mare schimbare în tine, vei auzi de pe buzele multora: „Eu am fost prietenă cu aceste creștine, și totuși ele nu mi-au spus niciodată în ce pericol mă aflam. Nu m-au avertizat niciodată. Am crezut că, dacă aș fi fost în pericolul de a fi pierdută, ele nu ar fi avut liniște zi și noapte până când nu m-ar fi făcut conștientă de starea mea pierdută. Acum sunt pierdută. Dacă aș fi fost în locul lor și aș fi văzut pe cineva într-o stare similară cu a mea, nu aș fi avut liniște până când nu aș fi făcut-o conștientă de starea ei și nu aș fi îndrumat-o către Acela care o poate mântui”. În timp ce mărturiseați că Îi slujiți lui Hristos, voi erați niște bune și plăcute slujitoare ale lui Satana.2M 181.1

Soră O, ai fost atât de entuziasmată de părerea bună pe care o aveai despre tine, încât nu ai bănuit nimic cu privire la modul în care priveau ceilalți caracterul tău superficial. Ei te consideră cochetă și îți meriți această reputație. Ți-ar fi fost mult mai de folos să asculți îndemnul apostolului: „Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară... ci să fie omul ascuns al inimii, în curăția nepieritoare a unui duh blând și liniștit, care este de mare preț înaintea lui Dumnezeu”.2M 182.1

Părinții tăi au greșit mult în ceea ce privește educația copiilor lor. Ei le-au îngăduit să fie eliberați de poverile pe care era foarte important pentru ei să le poarte. Pentru că ei au ales să facă ce le place, li s-a îngăduit să lâncezească în pat și să piardă astfel cele mai dulci și mai minunate ore ale dimineții, în timp ce părinții lor indulgenți erau demult treziți și se trudeau cu poverile vieții. Acești copii nu au învățat să se împotrivească propriilor înclinații, să lupte împotriva propriilor dorințe, nu au învățat să îndure greutățile. Au fost scutiți în mare măsură de poverile casei și lucrul acesta a fost spre răul lor. Nu au învățat niciodată să manifeste tăgăduire de sine sau să se sacrifice. Niciodată nu au fost dispuși să îndeplinească o sarcină care nu era pe gustul lor. Educația lor este deficitară. Totuși, inimile le sunt pline de mândrie — de înfumurare, de orgoliu stupid. Sora O se crede superioară prietenelor ei, consideră că acestea nu merită prea multă atenție și amabilitate. De asemenea, este încăpățânată și vrea să facă doar ceea ce îi place, fără să țină seama de dorințele, de interesul sau de nevoile altora. Are un temperament nefericit care, dacă nu va fi biruit pe deplin, îi va umbri și îi va întuneca drumul și va aduce amărăciune în viețile celor mai buni prieteni ai ei.2M 182.2