Exemplul lui Hristos

Maiestatea Cerului, căruia I se închină îngerii, care era bogat în cinste, splendoare și glorie, a venit pe pământ, și când a fost găsit la chip asemenea omului, El nu a invocat finețea naturii Sale, ca scuză, de a Se ține pe sine departe de cei nenorociți. El a fost găsit în lucrarea Sa printre cei năpăstuiți, sărmani, întristați și nevoiași. Hristos era personificarea fineții și a curăției. Viața și caracterul Său era de o noblețe superioară, și totuși, în lucrarea Sa, El nu a fost găsit printre oamenii cu titluri și renume, și nici printre cei mai onorați ai lumii, ci printre cei disprețuiți și nevoiași. “Eu am venit,” zice învățătorul divin, “să mântuiesc ce era pierdut.” Astfel Maiestatea Cerului era găsită mereu lucrând ca să ajute celor care aveau cea mai mare nevoie de ajutor. Fie, ca exemplul lui Hristos să fie o înfruntare pentru scuzele acestei clase, care se simte atât de atrasă de sărmanul lor eu personal, spre a găsi ca o binecuvântare, pentru gustul lor rafinat și pentru înalta lor chemare, de a veni în ajutorul celor mai lipsiți de ajutor. Unii ca aceștia iau o poziție mai pe sus de Domnul lor, și în cele din urmă vor fi uimiți, când vor găsi că, ei au fost cu mult mai prejos chiar decât aceea clasă, cu care ei au evitat să se asocieze și să lucreze, căci această clasă jignea firea lor rafinată și sensibilă. Este adevărat, nu întotdeauna pare plăcut și atrăgător a se uni cineva cu Maestrul său și a conlucra cu El la ajutorarea tocmai a acestei clase, care avea cea mai mare trebuință de ajutor. Dar aceasta este lucrarea, pentru care Hristos S-a umilit s-o facă. Este oare servul mai mare decât stăpânul Său? El ne-a dat un exemplu și noi suntem obligați a-l urma. Această datorie poate părea neplăcută, și totuși noi suntem obligați a îndeplini tocmai o așa lucrare.AS 37.1