Abuzuri conjugale

Mulți părinți nu obțin cunoștința cum să respecte viața conjugală. Ei nu sunt veghetori, și lasă pe Satana să câștige avantaj asupra lor și să le stăpânească mințile și viața. Ei nu pot vedea că Dumnezeu cere de la dânșii ca să se abțină de la orice exces în viața lor conjugală. Dar numai puțini simt ca datorie a lor, de a-și stăpâni patimile. Ei s-au unit în călătorie cu aleasa (alesul) inimii lor, și de aceea deduc, că viețuirea conjugală ar îngădui satisfacerea patimilor josnice. Chiar bărbații și femeile care pretind a fi evlavioși, dau frâu liber patimilor lor senzuale, și nici nu se gândesc că Dumnezeu îi face răspunzători pentru cheltuirea energiei lor vitale, care slăbește sprijinul vieții lor și vlăguiește întregul lor sistem nervos.AS 42.1

Legământul căsătoriei acopere păcatele cele mai negre. Unii bărbați și femei pretinși evlavioși își degradează trupurile lor prin satisfacerea patimilor lor stricate care îi scoboară mai jos decât făpturile brute. Ei abuzează de puterile date de Dumnezeu spre a le păstra în sfințenie și cinste. Sănătatea și viața sunt sacrificate pe altarul patimilor josnice. Puterile superioare și nobile sunt subjugate poftelor animalice. Acei ce păcătuiesc în felul acesta, nu-și dau seama de urmările umblării lor. Dacă ei ar putea vedea cât de multe suferințe își atrag asupra-și, prin satisfacerile lor nedrepte și păcătoase, atunci s-ar îngrozi, și unii ar părăsi, în cele din urmă, umblarea lor păcătoasă, care atrage după sine rezultate atât de înfricoșate. La mulți, o astfel de existență mizerabilă este moștenită, încât moartea li se pare mai de preferat decât viața, și mulți mor de timpuriu, sacrificându-și viața, în lucrarea lipsită de glorie a satisfacerii patimilor animalice. Pentru că sunt căsătoriți, ei gândesc, că nu comit niciun păcat.AS 42.2

Acești bărbați și femei vor afla într-o zi, ce însemnează pofta, și vor vedea rezultatele satisfacerii ei. Se găsesc patimi tot atât de josnice în căsătorie, ca și în afară de căsătorie. Apostolul Pavel sfătuiește pe bărbați să-și iubească femeile lor, — “cum a iubit și Hristos Biserica și S-a dat pe Sine pentru ea”. “Tot așa trebuie să-și iubească și bărbații nevestele ca pe trupurile lor. Cine își iubește nevasta, se iubește pe sine însuși. Căci nimeni nu și-a urât vreodată trupul lui, ci îl hrănește, îl îngrijește cu drag, ca și Hristos Biserica”. — Efeseni 5, 25, 28, 29. Nu este o iubire curată aceea care să pună pe bărbat să facă din femeia sa un instrument pentru satisfacerea poftelor sale.AS 43.1

Cât de puțini bărbați își arată iubirea lor în modul arătat de apostol: “Cum a iubit și Hristos Biserica și S-a dat pe Sine pentru ca, ca s-o sfințească, după ce a curățit-o”, ca să fie “sfântă și fără prihană”. Aceasta este calitatea iubirii, în legăturile căsniciei, pe care Dumnezeu o recunoaște ca sfântă. Iubirea este un principiu curat și sfânt. Pofta pătimașă nu voiește să admită nicio restricție, și nu vrea să fie condusă sau stăpânită de rațiune. Ea este oarbă față de consecințe, și nu voiește să judece de la cauză la efect. Multe femei suferă de mare debilitate, și sunt chinuite de boli, care au fost aduse asupra lor pentru că legile ființei lor n-au fost respectate. Legile naturii au fost călcate în picioare. Puterea nervoasă a creierului este risipită de bărbați și femei, pentru că se dedau la acte nefirești pentru a-și satisface patimile lor josnice. Și acest monstru hidos, această patimă josnică și ordinară, își asuma delicatul nume de iubire.AS 43.2

Mulți pretinși creștini sunt mai mult animalici decât dumnezeiești. De fapt, ei sunt mai josnici decât toate animalele. Un bărbat, de felul acesta, degradează pe femeia căreia i-a făgăduit a o hrăni și îngriji. El face din ea un instrument pentru a-și satisface poftele lui josnice și senzuale. Foarte multe femei se supun și devin sclave patimilor senzuale. Ele nu-și păstrează trupul lor în sfințenie și cinste. Femeia nu-și mai menține demnitatea și stima de sine pe care o poseda înainte de căsătorie. Această sfântă întocmire ar fi trebuit să-i păstreze și să-i sporească respectul ei de femeie și de sfântă demnitate. Bărbăția ei curată, demnă și asemănătoare cu Dumnezeu e mistuită pe altarul poftei senzuale. Ea a fost sacrificată spre a plăcea soțului ei. Ea își pierde curând respectul pentru soțul ei, care nu respectă legile, cărora făpturile brute le dau ascultare. Viața conjugală devine un jug apăsător, căci iubirea se usucă, și de obicei, îi ia locul neîncrederea, gelozia și ura.AS 43.3

Niciun bărbat nu-și iubește cu adevărat femeia dacă ea se supune liniștită ca să devină sclava sa și unealta poftelor sale josnice. Prin supunerea ei pasivă, ea își pierde, în ochii lui, valoarea pe care o poseda altădată. El o vede degradată de la orice treaptă înălțătoare și coborâtă la un nivel josnic, și curând o bănuiește, că ea se va supune poate cu aceeași lipsă de rezistență, ca să fie degradată și de altul, cum a fost de el. El pune la îndoială statornicia și curăția ei, se întoarce de la ea și își caută obiecte noi, care să trezească și să intensifice patimile sale infernale. Acești bărbați sunt mai răi decât dobitoacele. Ei sunt demoni, în chip de om. Ei nu cunosc principiile înălțătoare și înnobilatoare ale adevărului și ale iubirii sfințitoare.AS 44.1

Femeia devine apoi și ea geloasă pe soțul ei. Ea bănuiește, că el va fi tot așa de dispus a se adresa alteia ca și ei, când i se oferă ocazie. Ea vede că el nu este stăpânit de conștiință și nici de temere de Dumnezeu. Toate aceste bariere sfinte sunt dărâmate de patimile desfrânate. Orice însușire divină a soțului devine sclava poftei josnice și brutale.AS 44.2

Lumea este plină de bărbați și femei de felul acesta; și curăția, gustul și chiar casele luxoase devin, un iad închipuiți-vă, dacă puteți, ce odrasle vor ieși din asemenea părinți. Nu vor decade oare copiii și mai adânc decât părinții lor? Părinții pun pecetea pe caracterul copiilor lor. Copiii născuți din asemenea părinți moștenesc însușiri mintale de o calitate mai josnică și ordinară. Satana hrănește orice tendință spre corupție. Se pune deci întrebarea: Să fie oare femeia obligată să cedeze neapărat pretențiilor soțului ei, când ea vede, că el este stăpânit numai de patimi josnice, și când rațiunea și conștiința ei sunt convinse, că făcând astfel își aduce vătămare propriului ei trup, pe care Dumnezeu pretinde să-l păstreze în sfințenie și cinste, și să-l înfățișeze înaintea Lui, ca o jertfă vie, sfântă și neprihănită?AS 45.1

Nu este o iubire curată și sfântă aceea care mână pe femeie ca să satisfacă poftele animalice ale soțului ei, în dauna sănătății și vieții ei. Dacă ea ar poseda adevărata iubire și înțelepciune, atunci ea va căuta să abată mintea soțului ei de la satisfacerea patimilor desfrânate, și să i-o îndrepte către subiecte mai înalte și mai spirituale, și să-și găsească plăcerea în a medita la ele. Poate fi necesar a-i spune cu modestie și totuși cu hotărâre, chiar cu riscul de a-și atrage dizgrația lui, că ea nu poate să-și înjosească trupul ei și să se dedea la excese (abuzuri) sexuale. Ea trebuie să-i amintească într-un mod gingaș și amabil, că Dumnezeu are cel dintâi și cel mai mare drept asupra ființei ei — drept, pe care ea nu-l poate nesocoti, căci i se va cere socoteală pentru aceasta, la marea zi a lui Dumnezeu. “Nu știți că trupul vostru este Templul Duhului sfânt, care locuiește în voi, și pe care L-ați primit de la Dumnezeu? Și că voi nu sunteți ai voștri? Căci ați fost cumpărați cu un preț. Proslăviți dar pe Dumnezeu în trupul și în duhul vostru, care sunt ale Lui Dumnezeu”. — 1 Corinteni 6, 19, 20. “Voi ați fost cumpărați cu un preț. Nu vă faceți dar robi ai oamenilor”. — 1 Corinteni 7, 23.AS 45.2