Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    Primejdia legăturii timpurii dintre băieți și fete

    Îndrăgostirile formate în copilărie au avut adesea ca rezultat o unire (în căsătorie) foarte nenorocită, sau o despărțire rușinoasă. Legăturile timpurii, dacă se fac fără consimțământul părinților, foarte rar ajung fericite. Afecțiunile tinerilor trebuiesc înfrânate până ce vor deveni maturi îndeajuns și până ce experiența îi va face onorabili și siguri față de primejdiile lor. Acei care nu vor să li se pună restricții vor fi în primejdia de a duce târâș o existență nenorocită. Un tânăr care nu a trecut încă de 19 ani este un sărman judecător pentru a se potrivi cu o persoană, tot așa de tânără ca și el însuși, spre a-i fi tovarășă de viață. După ce judecata lor devine mai matură, ei se văd legați pe viață de alte persoane, și poate nu sunt toate așa potrivite spre a face fericiți pe fiecare. Atunci, în loc de a-și face o soartă mai bună, învinuiri reciproce survin între dânșii, și înstrăinarea se mărește, până ce fiecare devine indiferent și neglijent față de celălalt. Niciun cuvânt josnic nu lipsește din vorbirea lor în casă. Chiar atmosfera este otrăvită prin cuvinte lipsite de iubire și reproșuri amare. Urmașii unei astfel de familii sunt puși într-o condiție și mai defavorabilă decât sunt părinții lor. Din astfel de anturaj, din astfel de exemple, ce putem aștepta de la ei, dacă timpul va mai dura?AS 8.2

    Mamelor, marea cauză a acestor rele fizice, mintale, și morale, este viciul ascuns (onania), care ațâță patimile, și imaginația și duce la desfrânare și adulter. Acest viciu distruge constituția multora, și-i pregătește pentru tot felul de boli. Și să permitem oare copiilor noștri ca să apuce pe calea distrugerii de sine?AS 9.1

    Mamelor, priviți pe copiii voștri din punct de vedere religios. Firește, vă doare inima, când vedeți pe copiii voștri slăbiți la corp și la minte dar nu vă doare și mai mult inima, când îi vedeți aproape morți față de cele spirituale, așa încât ei nu mai au decât puțină dorință după bunătatea și frumusețea caracterului și după idealuri sfinte? Onania este distrugătorul tuturor năzuințelor hotărâte și serioase, și al puterii de voință, care este necesară unui suflet pentru a-și forma un caracter bun și religios. Toți acei care au un adevărat sens despre ce însemnează a fi creștin, știu că urmașii lui Hristos sunt sub aceeași obligație, ca și ucenicii Săi, de a aduce toate patimile lor, cum și puterile lor fizice și facultățile mintale, în deplină supunere sub voința Sa. Acei care sunt stăpâniți de patimile lor nu pot fi urmașii lui Hristos. Ei sunt prea devotați în serviciul stăpânului lor, făuritorului oricărui rău, de a părăsi obiceiurile lor stricate, și de a alege serviciul lui Hristos.AS 9.2

    Mamele evlavioase vor întreba cu cea mai mare îngrijorare: Vor oare copiii noștri să continue a practica obiceiuri care să-i facă nedestoinici pentru orice poziție cu răspundere în această viață? Vor ei să sacrifice frumusețea, sănătatea, intelectul, și toată speranța pentru cer, cum și orice lucru vrednic de dorit, atât în viața aceasta, cât și în cea viitoare, la demonul patimilor? Fie ca Dumnezeu, să facă lucrurile să devină altfel; iar copiii noștri, care ne sunt atât de scumpi, să poată asculta de glasul avertizării, și să aleagă calea curăției și a sfințeniei.AS 10.1

    Este de cea mai mare importanță de a învăța pe copiii noștri stăpânire de sine, încă din pruncie, și să-i deprindem a supune voința lor sub voința altora. Iar dacă se întâmplă să aibă nefericirea de a învăța obiceiuri rele, fără să cunoască toate rezultatele lor rele, ei pot fi reformați, prin apelarea la rațiunea lor, și convingându-i, că asemenea obiceiuri le ruinează constituția și le strică mintea. Noi trebuie să le arătăm, că persoanele stricate vor folosi orice argumentație pentru a liniști teama lor trezită, și să-i facă să continue mai departe în satisfacerea obiceiurilor vătămătoare. Oricare ar fi pretențiile lor, ei sunt, cu siguranță, vrăjmașii lor și agenții lui Satana. Virtutea și curăția sunt de mare preț. Aceste trăsături prețioase sunt de origine cerească. Ele fac pe Dumnezeu prietenul nostru, și ne unește strâns cu tronul Său.AS 10.2

    Satana stăpânește mințile tinerilor, și noi trebuie să lucrăm în mod hotărât și credincios pentru a-i salva. Chiar și copiii mici practică acest viciu, și acesta crește și se întărește tot mai mult, paralel cu vârsta lor, până ce orice facultate nobilă a trupului și a sufletului este degradată. Mulți ar fi putut să fie salvați, dacă ar fi fost instruiți cu grijă, cu privire la influența acestui obicei asupra sănătății lor. Ei nu-și dau seama de faptul, că, prin aceasta, își aduc asupra lor înșiși multă suferință. Copiii care s-au deprins cu acest viciu, par a fi fermecați de diavolul, de a împărtăși și altora această dorință josnică, învățând chiar și pe copiii mici acest obicei.AS 10.3

    Mamelor, voi nu puteți fi destul de cu grijă de a împiedica pe copiii voștri ca să nu se deprindă cu obiceiuri josnice. E mai ușor a-i păzi de acest rău, decât să-i scapi de el, după ce l-au învățat. Vecinii pot permite copiilor lor să vină la voi acasă, ca să petreacă serile și nopțile împreună cu copiii voștri. Aici sunteți puse la încercare, ca să alegeți una din două: sau să riscați a supăra pe vecinii voștri, trimițându-le copiii acasă, sau să le faceți plăcerea, de a lăsa pe copiii lor să stea împreună cu copiii voștri, și a-i expune primejdiei, de a fi instruiți în acea cunoștință care ar fi pentru ei un blestem în toată viața lor.AS 11.1

    Spre a păzi pe copiii mei de corupție, nu le-am permis să doarmă într-un pat, și nici într-o singură cameră cu alți copii, și, când împrejurările de călătorie cereau, eu făceam mai bine pentru copiii mei un pat restrâns jos pe pardoseală, decât să se culce împreună cu alții. Eu mă străduiam să nu-i las să vină în asociație cu copii asprii și brutali, și le făgăduiam că voi face folosirea lor acasă cât de plăcută și fericită. Ținând mințile și mâinile lor ocupate, nu le mai rămâne decât puțin timp, sau dispoziție, ca să se joace pe stradă cu alți copii, și să capete o educație de stradă.AS 11.2

    O nenorocire care mi s-a întâmplat mie însămi, când eram de nouă ani, mi-a ruinat sănătatea. Eu consideram aceasta ca o mare pagubă și murmuram din cauza aceasta. Dar după câțiva ani, eu am privit chestiunea cu totul altfel: Am privit-o în lumina unei binecuvântări, după cum o privesc și astăzi. Fiind bolnăvicioasă, eram ținută departe de societate, și aceasta m-a ținut într-o neștiință binecuvântată cu privire la viciile ascunse ale copiilor și tinerilor. Când am devenit apoi mamă, am auzit niște femei mărturisindu-și reciproc acest păcat, — la o împrejurare oarecare, — care își desăvârșiseră lucrarea de ruinare, și pentru prima dată, am aflat că există acest viciu. Totuși eu nu aveam încă o concepție dreaptă despre existența acestui viciu, și despre vătămarea adusă sănătății prin el, până în urmă, târziu.AS 11.3

    Tineretul practică acest viciu într-o măsură mare, înainte de vârsta pubertății lor, fără să-și dea seama, în acest timp, de urmările grozave, pe care acest viciu le are asupra constituției lor corporale. Dar în această perioadă critică, de trecere în vârsta pubertății, natura îi face să simtă violarea anterioară a legilor sale.AS 12.1

    Când mama vede fiica ei lâncezind și descurajată, și numai cu puțină vigoare în ea, iritându-se ușor, tresărind deodată și devenind nervoasă, când i se vorbește ceva, ea se îngrijorează și se teme că nu va ajunge la maturitate cu o bună constituție corporală. Ea o scutește, pe cât posibil, de la orice lucrare activă, și consultă, îngrijorată, pe doctori, care îi prescriu vreo rețetă, fără a cerceta mai de aproape, sau a sugera mamei nebănuitoare cauza probabilă a îmbolnăvirii fiicei ei. În cele mai multe cazuri, viciul ascuns (onania) este adevărata cauză a numeroaselor îmbolnăviri ale tineretului. Acest viciu nimicește forțele mintale și slăbesc sistemul; și până ce acest obicei, care aduce astfel de rezultate, nu este lepădat, nicio însănătoșire durabilă nu poate să aibă loc. A scuti pe tineri de o muncă sănătoasă este cea mai rea cale pe care pot apuca părinții. Atunci viața lor este fără scop, mintea și mâinile sunt neocupate, iar imaginației active i se lasă libertatea de a-și găsi plăcerea în cugete necurate și nesănătoase. În această stare, ei sunt și mai mult înclinați a practica și mai liber acest viciu, care a pus temelia tuturor îmbolnăvirilor lor.AS 12.2

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents