Capitolul 5 — Credința și faptele^{*Predică de dimineață, rostită la Basel, Elveția, în 17 septembrie 1885, și publicată în The Signs of the Times, 16 iunie, 1890.}

“Și fără credință este cu neputință să fim plăcuți Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este și că răsplătește pe cei ce-L caută”. (Evrei 11, 6.) În lumea creștină, sunt mulți care afirmă că tot ce trebuie pentru mântuire este să ai credință, faptele nu înseamnă nimic, credința este singura condiție esențială. Dar Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că o credință fără fapte este moartă. Mulți refuză să respecte poruncile lui Dumnezeu, și totuși vorbesc mult despre credință. Dar credința trebuie să aibă o temelie.CF 47.1

Toate făgăduințele lui Dumnezeu se întemeiază pe anumite condiții. Dacă împlinim voia Sa, dacă trăim în adevăr, atunci putem să cerem tot ce dorim și ne va fi dat. Dacă ne străduim cu seriozitate să fim ascultători, Dumnezeu va asculta cererile noastre, dar El nu ne binecuvântează în neascultare. Dacă alegem să nu respectăm poruncile Sale, putem să strigăm: “Credință, credință, doar să ai credință”, iar răspunsul care va veni din Cuvântul sigur al lui Dumnezeu este: “Vrei dar să înțelegi, om nesocotit, că credința fără fapte este zadarnică?” (Iacov 2, 20.) O asemenea credință va fi doar ca o aramă răsunătoare, un chimval zângănitor. Pentru a avea binecuvântările harului lui Dumnezeu, trebuie să ne facem partea, să lucrăm cu credincioșie și să aducem roadele corespunzătoare pocăinței.CF 47.2

Noi suntem împreună lucrători cu Dumnezeu. Nu trebuie să stați în nepăsare, așteptând vreo ocazie deosebită, spre a face o mare lucrare pentru Domnul. Nu trebuie să neglijați datoria care se află chiar pe calea voastră, ci să folosiți micile ocazii care vi se oferă....CF 47.3