Capitolul 1 — Ellen White clarifică subiectele^{*Un manuscris din anul 1890, scris cu ocazia întâlnirilor pastorale din Battle Creek, îndosariat ca Manuscript 36, 1890, și publicat în The Review and Herald, 24 februarie, 24 și 3 martie 1977. Această declarație vitală și clarificatoare alcătuiește o introducere potrivită pentru cele optsprezece prezentări care urmează, ordonate în succesiune cronologică.}

Apostolul Pavel spunea: “Nu știți că cei nedrepți nu vor moșteni împărăția lui Dumnezeu?... Dar ați fost spălați, ați fost sfințiți, ați fost socotiți neprihăniți, în Numele Domnului Isus Hristos și prin Duhul Dumnezeului nostru”. (1 Corinteni 6, 9-11.) Absența devotamentului, a evlaviei și a sfințirii omului din afară vine prin respingerea lui Isus Hristos, neprihănirea noastră. Dragostea de Dumnezeu trebuie să fie cultivată continuu....CF 15.1

În timp ce o categorie de oameni pervertește doctrina îndreptățirii prin credință și neglijează să se conformeze condițiilor prezentate în Cuvântul lui Dumnezeu — “Dacă Mă iubiți, veți păzi poruncile Mele” — o greșeală Ia fel de mare fac aceia care pretind că ei cred și că respectă poruncile lui Dumnezeu, dar se împotrivesc razelor prețioase de lumină — nouă pentru ei — reflectată de pe crucea Golgotei. Cei din prima categorie nu înțeleg lucrurile minunate pe care Legea lui Dumnezeu le conține pentru toți cei ce împlinesc Cuvântul Său. Ceilalți critică pentru nimicuri și neglijează lucrurile mai importante, mila și iubirea lui Dumnezeu.CF 15.2

Mulți au pierdut foarte mult pentru că nu și-au deschis ochii minții pentru a discerne lucrurile minunate ale Legii lui Dumnezeu. Pe de o parte, oamenii religiei, în general, au separat Legea de Evanghelie, în timp ce noi, pe de altă parte, am făcut aproape același lucru, dar dintr-un alt punct de vedere. Noi nu le-am prezentat oamenilor neprihănirea lui Hristos și deplina semnificație a marelui Său Plan de Mântuire. L-am lăsat pe dinafară pe Domnul Hristos și am lăsat la o parte iubirea Sa fără egal, ne-am implicat în teorii și raționamente și am ținut predici bazate doar pe argumente.CF 15.3

Oameni neconvertiți predică la amvoane. Inima lor nu a experimentat niciodată, printr-o credință vie și temeinică, dovada plăcută a iertării de păcat. Prin urmare, cum pot ei să predice despre iubirea, simpatia și iertarea lui Dumnezeu? Cum pot ei să spună: “Privește și vei trăi?” Dacă veți privi la crucea Golgotei, veți dori să purtați crucea. Răscumpărătorul lumii a fost răstignit pe crucea Golgotei. Priviți-L pe Mântuitorul lumii, în care locuiește toată plinătatea Dumnezeirii. Poate cineva să privească și să contemple jertfa Fiului iubit al lui Dumnezeu, fără ca inima lui să fie sensibilizată și zdrobită, iar el gata să-I consacre lui Dumnezeu inima și sufletul?CF 16.1

Acest gând trebuie să fie pe deplin clarificat în orice minte: Dacă Îl primim pe Hristos ca Răscumpărător, trebuie să ÎI primim și în calitate de Conducător. Până când nu Îl recunoaștem ca fiind Regele nostru și până când nu suntem ascultători de poruncile Sale, nu putem avea siguranța și încrederea deplină în Hristos ca Mântuitor al nostru. În felul acesta, dovedim că am ales să fim de partea lui Dumnezeu. Atunci, vom avea un cadru optim pentru exercitarea credinței, deoarece este o credință vie. Ea se manifestă prin iubire. Spuneți din toată inima: “Doamne, cred că Tu ai murit ca să mă mântuiești. Dacă Tu ai dat o valoare atât de mare sufletului meu, încât ți-ai jertfit viața pentru mine, eu voi răspunde. Îți dau în păstrare viața mea și toate posibilitățile ei, cu toată slăbiciunea mea.”CF 16.2

Voința trebuie să fie adusă în armonie deplină cu voința lui Dumnezeu. Când acest lucru este înfăptuit, nimic nu se va putea opune razelor de lumină care strălucesc în inimă și în minte. Sufletul nu va mai fi împrejmuit de obstacolele prejudecății, numind lumina întuneric și întunericul lumină. Lumina care vine din cer este bine primită, ca o lumină ce umple toate încăperile sufletului. Acest fapt este foarte plăcut și îi aduce bucurie lui Dumnezeu.CF 16.3