Capitolul 2 — Alimentația și spiritualitatea
Necumpătarea, un păcat
47. Nici unul din cei ce mărturisesc evlavia să nu privească în mod indiferent sănătatea corporală și să nu se amăgească în credința că necumpătarea nu este deloc un păcat și că nu le va afecta spiritualitatea. Există o relație strânsă între natura fizică și cea morală. — [The Review and Herald, 25 ianuarie, 1881] Counsels on Health, 67.DH 43.1
48. În cazul primilor noștri părinți, dorința necumpătată a avut ca rezultat pierderea Edenului. Cumpătarea în toate lucrurile are mai mult de-a face cu reintegrarea noastră în Eden decât își dau seama oamenii. — The Ministry of Healing, 129 (1905).DH 43.2
49. Încălcarea legii fizice este încălcarea Legii lui Dumnezeu. Creatorul nostru este Isus Hristos. El este autorul făpturii noastre. El a creat structura omenească. El este autorul legilor fizice, tot așa cum este autorul Legii Morale. Iar făptura umană, care este nepăsătoare și nesăbuită în privința obiceiurilor și practicilor legate de sănătatea și viața sa fizică, păcătuiește împotriva lui Dumnezeu. Mulți care mărturisesc că Îl iubesc pe Isus Hristos nu Îi arată dragostea pioasă și respectul cuvenit Aceluia care și-a dat viața pentru a-i salva de la moarte veșnică. El nu este nici respectat, nici adorat, nici recunoscut. Acest lucru este arătat de răul adus asupra propriilor trupuri prin violarea legilor făpturii lor. — Manuscript 49, 1897.DH 43.3
50. O încălcare continuă a legilor firii este o încălcare neîncetată a Legii lui Dumnezeu. Actuala apăsare a suferinței și chinului sufletesc pe care le vedem peste tot, diformitatea, senilitatea, boala și imbecilitatea care au umplut acum lumea fac din aceasta, în comparație cu ceea ce ar putea să fie și ceea ce a intenționat Dumnezeu ca ea să fie, o leprozerie; iar cei din generația actuală sunt slabi în ce privește puterea mintală, morală și fizică. Toată această nenorocire s-a acumulat din generație în generație, pentru că omul căzut a vrut să calce Legea lui Dumnezeu. Păcate duse la extrem sunt comise prin îngăduirea unui apetit pervertit. — Testimonies for the Church 4:30 (1876).DH 43.4
51. Îngăduința excesivă în ceea ce mâncăm, ceea ce bem, în dormit sau în ceea ce privim este un păcat. Acțiunea armonioasă sănătoasă a tuturor puterilor corpului și minții are ca rezultat fericirea; și cu cât aceste puteri sunt mai înălțate și mai bine șlefuite, cu atât fericirea este mai curată și neumbrită. — Testimonies for the Church 4:417 (1880).DH 44.1
[.]
Când sfințirea este imposibilă
52. O mare parte din toate neputințele care afectează familia omenească constituie rezultatul propriilor obiceiuri greșite ale oamenilor, din pricina ignoranței lor voite sau din cauza nesocotirii luminii pe care a dat-o Dumnezeu în legătură cu legile făpturii lor. Ne este imposibil să-I dăm slavă lui Dumnezeu în timp ce trăim încălcând legile vieții. Inimii nu-i este cu putință să-și păstreze consacrarea față de Dumnezeu în timp ce este îngăduită pofta desfrânată. Un trup îmbolnăvit și un intelect tulburat — din cauza unei îngăduiri neîncetate a poftei vătămătoare — fac imposibilă sfințirea trupului și a spiritului. Apostolul a înțeles importanța stării de sănătate a trupului pentru desăvârșirea cu succes a caracterului creștin. El spune: “Mă port aspru cu trupul meu și-l țin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.” (1 Corinteni 9, 27.) El menționează care sunt roadele Duhului, cumpătarea aflându-se printre acestea. “Cei ce sunt ai lui Hristos Isus și-au răstignit firea pământească împreună cu patimile și poftele ei.” (Galateni 5, 24.) — The Health Reformer, martie, 1878.DH 44.2
[.]
Neștiința voită sporește păcatul
53. Este o datorie aceea de a ști cum să ne păstrăm trupul în cea mai bună stare de sănătate și este o îndatorire sacră aceea de a trăi la nivelul luminii pe care a dat-o Dumnezeu în îndurarea Sa. Dacă închidem ochii la lumină de teamă că o să ne vedem greșelile — pe care nu suntem dispuși să le părăsim, păcatele noastre nu sunt micșorate, ci devin mai mari. Dacă într-o situație ne întoarcem de la lumină, o vom nesocoti și în alta. Este un păcat tot atât de mare să călcăm legile ființei noastre ca și acela de a călca una din Cele Zece Porunci, căci nu putem face una sau alta fără să călcăm Legea lui Dumnezeu. Nu-L putem iubi pe Domnul cu toată inima, mintea, sufletul și puterea noastră în vreme ce iubim poftele și gusturile noastre cu mult mai mult decât Îl iubim pe Domnul. Ne micșorăm zilnic puterile de a-I da slavă lui Dumnezeu, când El pretinde toată tăria noastră, toată mintea noastră. Prin obiceiurile noastre greșite, slăbim strânsoarea pe care o avem asupra vieții și mărturisim, cu toate acestea, că suntem urmașii lui Hristos, pregătindu-ne pentru ultima lucrare a desăvârșirii, nemurirea.DH 44.3
Fratele meu, sora mea, aveți de făcut o lucrare pe care nimeni n-o poate înfăptui în locul vostru. Treziți-vă din letargie și Hristos vă va da viață. Schimbați-vă felul de trai, mâncatul, băutul și lucratul. Câtă vreme umblați pe calea pe care ați urmat-o atâția ani, nu puteți discerne cu claritate lucrurile sacre și veșnice. Simțurile vă sunt tocite și intelectul vi s-a încețoșat. Nu ați crescut în har și în cunoașterea adevărului, după cum ați fost privilegiați. Nu ați crescut în spiritualitate, ci aceasta s-a întunecat mai mult și mai mult. — Testimonies for the Church 2:70, 71 (1868).DH 45.1
54. Omul a fost lucrarea ce a încununat creația lui Dumnezeu, făcut după chipul lui Dumnezeu și gândit anume să fie o reprezentare a lui Dumnezeu.... Omul Îi este foarte drag lui Dumnezeu, pentru că a fost făcut după propria Sa înfățișare. Acest lucru ar trebui să ne întipărească în minte cât este de important să-i învățăm pe alții, prin precept și exemplu personal, despre păcatul întinării trupului, prin îngăduirea apetitului sau prin oricare altă practică păcătoasă, trup care a fost conceput pentru a-L reprezenta pe Dumnezeu lumii. — The Review and Herald, 18 iunie, 1895.DH 45.2
[.]
Efectele nesupunerii față de legile fizice asupra minții
55. Dumnezeu le cere celor din poporul Său să înainteze continuu. Trebuie să învățăm că îngăduirea apetitului este cea mai mare piedică pentru progresul mintal și sfințirea sufletului. Cu toată mărturisirea noastră despre reforma sănătății, mulți dintre noi mănâncă necorespunzător. — Testimonies for the Church 9:156 (1909).DH 45.3
56. Nu trebuie să ne asigurăm în Sabat o cantitate mai mare sau o varietate mai mare de hrană decât în alte zile. În schimb, mâncarea ar trebui să fie mai simplă și să consumăm mai puțin, pentru ca mintea să poată fi viguroasă și limpede, încât să poată înțelege lucrurile spirituale. Un stomac congestionat înseamnă un creier congestionat. Pot fi auzite cele mai prețioase cuvinte, dar să nu fie apreciate, pentru că mintea este confuză din pricina unei alimentații necorespunzătoare. Mâncând în exces în Sabat, mulți nici nu-și dau seama cum ajung incapabili să beneficieze de ocaziile sale sacre. — The Ministry of Healing, 307 (1905).DH 46.1
57. Mi-a fost arătat că unele întâlniri de tabără sunt departe de ceea ce a intenționat Domnul ca ele să fie. Oamenii vin nepregătiți pentru primirea Duhului Sfânt al lui Dumnezeu. Surorile, în general, își devotează considerabil de mult timp pregătirii articolelor de îmbrăcăminte pentru împodobirea exterioară, în timp ce uită cu desăvârșire de împodobirea interioară, care este de mare preț înaintea lui Dumnezeu. Se petrece, de asemenea, mult timp cu gătitul inutil, preparând plăcinte bogate, prăjituri și alte articole alimentare care fac un rău nespus celor care le consumă. Dacă surorile noastre ar pregăti o pâine bună și alte feluri de alimente sănătoase, atât ele, cât și familiile lor ar fi mai bine pregătite să aprecieze cuvintele vieții și mai deschise la influența Duhului Sfânt.DH 46.2
Stomacul este adesea împovărat peste măsură cu mâncare ce rareori este tot atât de simplă ca aceea consumată acasă, unde măsura de exercițiu fizic este dublă sau triplă. Aceasta face ca mintea să se afle într-o asemenea letargie, încât este dificil să prețuiești lucrurile eterne; adunarea se încheie, iar aceste persoane sunt dezamăgite că nu s-au bucurat mai mult de Duhul lui Dumnezeu.... Pregătirea pentru a mânca și a ne îmbrăca să fie o chestiune secundară, dar acasă să înceapă o profundă cercetare a inimii. — Testimonies for the Church 5:162-164 (1882).DH 46.3
[.]
[.]
[.]
[.]
[.]
[.]
[.]
[.]
[.]
Efectul prețuirii adevărului
58. Aveți nevoie de minți clare, active pentru a aprecia caracterul înălțat al adevărului, pentru a prețui ispășirea și pentru a evalua corect lucrurile veșnice. Dacă urmați o cale greșită și vă îngăduiți obiceiuri incorecte de a mânca, slăbindu-vă prin aceasta puterile intelectuale, nu veți pune acel mare preț pe viața veșnică și pe mântuire care vă va inspira să vă rânduiți viața după viața lui Hristos; nu veți face acele eforturi sincere, pline de abnegație pentru conformarea deplină față de voia lui Dumnezeu, eforturi pe care le cere Cuvântul Său și care sunt necesare pentru a vă da o pregătire morală pentru ultima lucrare a desăvârșirii, nemurirea. — Testimonies for the Church 2:66 (1868).DH 47.1
59. Chiar dacă sunteți stricți în ce privește calitatea alimentelor voastre, Îl slăviți voi pe Dumnezeu în trupurile și duhurile voastre, care sunt ale Sale, când consumați o asemenea cantitate de hrană? Cei care pun atâta mâncare în stomac și împovărează organismul exagerat nu ar putea aprecia adevărul nici dacă l-ar auzi predicat insistent. Nu ar putea trezi capacitățile amorțite ale creierului pentru a-și da seama de valoarea ispășirii și de marea jertfă care a fost făcută pentru omul căzut. Unor astfel de persoane le este cu neputință să aprecieze marea, prețioasa și extrem de bogata răsplată pusă deoparte pentru biruitorii credincioși. Partea animalică a naturii noastre nu ar trebui să fie niciodată lăsată să stăpânească moralul și intelectul. — Testimonies for the Church 2:364 (1870).DH 47.2
60. Unii își îngăduie pofta desfrânată, care se luptă împotriva sufletului și este neîncetat o piedică pentru înaintarea lor spirituală. Ei au necurmat o conștiință care îi acuză și sunt gata să se simtă jigniți dacă sunt spuse adevăruri directe. Se condamnă singuri și simt că subiectele au fost alese special ca să atingă situația lor. Se simt îndurerați și răniți și se retrag din adunările sfinților. Părăsesc strângerea laolaltă, căci în felul acesta conștiințele lor nu sunt atât de tulburate. Curând pierd interesul pentru adunări și iubirea lor de adevăr și, dacă nu se vor schimba total, se vor întoarce și vor lua poziție alături de ceata răzvrătită, care se află sub steagul cel negru al lui Satana. Dacă aceștia vor răstigni poftele carnale, care se luptă împotriva sufletului, vor ieși de pe cale, acolo unde săgețile adevărului vor trece pe lângă ei fără să-i atingă. Însă în timp ce își îngăduie apetitul desfrânat și își îngrijesc astfel cu grijă idolii, se fac ei înșiși o țintă pe care s-o lovească săgețile adevărului, iar dacă adevărul ajunge cumva să fie rostit, ei sunt neapărat răniți....DH 47.3
Folosirea stimulentelor artificiale este distrugătoare pentru sănătate și are asupra creierului un efect de amorțire, aducându-l în imposibilitatea de a aprecia lucrurile veșnice. Cei care își cultivă acești idoli nu pot prețui corect mântuirea pe care Hristos a înfăptuit-o pentru ei printr-o viață de lepădare de sine, o suferință și o acuzare continuă și în final prin dăruirea propriei vieți fără păcat pentru a salva de la moarte pe omul care pierea. — Testimonies for the Church 1:548, 549 (1867).DH 48.1
61. Untul și carnea stimulează. Acestea au rănit stomacul și au pervertit gustul. Nervii sensibili ai creierului au fost amorțiți și pofta animalică întărită pe socoteala facultăților morale și intelectuale. Aceste puteri superioare, care ar trebui să dețină controlul, au slăbit treptat, astfel încât discernerea lucrurilor veșnice nu s-a mai realizat. Paralizia a amorțit spiritualul și devoționalul. Satana a triumfat când a văzut cât de ușor poate intra prin apetit și stăpâni bărbați și femei dotați cu inteligență, concepuți de către Creator pentru o bună și mare lucrare. — Testimonies for the Church 2:486 (1870).DH 48.2
[.]
[.]
Efectul asupra discernământului și puterii de decizie
62. Tot ceea ce micșorează tăria fizică slăbește mintea și o face mai puțin în stare să deosebească binele și răul. Devenim mai puțin în stare de a alege binele și avem mai puțină putere a voinței pentru a face ceea ce știm că este drept.DH 48.3
Folosirea greșită a puterilor noastre fizice scurtează perioada de timp în care viețile noastre pot fi folosite pentru slava lui Dumnezeu. Și ne face incapabili de a împlini lucrarea pe care ne-a dat-o Dumnezeu de făcut. — Christ's Object Lessons, 346 (1900).DH 49.1
63. Cei care, după ce au avut lumina asupra subiectului mâncatului, băutului și îmbrăcării cu simplitate, se întorc totuși de la lumina care arată către datoria lor vor evita datoria și în alte lucruri. Ocolind crucea, pe care ar fi nevoiți s-o ridice pentru a fi în armonie cu legea naturală, ei își tocesc conștiința; și, pentru a evita disprețul, vor încălca Cele Zece Porunci. Unii sunt absolut hotărâți să nu suporte crucea și să nu disprețuiască rușinea. — Christian Temperance and Bible Hygiene, 159 (1890).DH 49.2
64. Cei care aduc boala asupra propriilor persoane prin îngăduirea de sine nu au trupuri și minți sănătoase. Nu pot cântări dovezile adevărului și pricepe cerințele lui Dumnezeu. Mântuitorul nostru nu Își va întinde brațul atât de jos pentru a ridica astfel de persoane din starea lor degradată, în timp ce ei continuă să se scufunde și mai adânc.DH 49.3
Tuturor li se cere să facă ceea ce pot pentru a-și păstra trupurile și mințile sănătoase. Dacă-și vor satisface un apetit grosolan și, făcând astfel, își vor toci simțurile și își vor umbri capacitatea de discernământ, așa încât nu vor mai putea să aprecieze caracterul înălțat al lui Dumnezeu sau să fie încântați să studieze Cuvântul Său, pot fi siguri că Dumnezeu nu le va primi jertfa nevrednică, cum nu a primit-o nici pe a lui Cain. Dumnezeu le cere să se curățe de orice întinare a trupului sau a duhului, desăvârșindu-și sfințirea în frica de Domnul. După ce omul a făcut tot ce i-a stat în putere să-și asigure sănătatea, tăgăduindu-și apetitul și pasiunile josnice, pentru a putea avea o minte sănătoasă și o imaginație sfințită, ca să fie în stare să-I aducă lui Dumnezeu o jertfă în neprihănire, atunci este salvat numai printr-un miracol al îndurării lui Dumnezeu, așa cum a fost arca în tumultul talazurilor. Noe înfăptuise tot ce îi ceruse Dumnezeu, făcând ca arca să fie sigură; atunci a realizat Dumnezeu ceea ce omul nu putea face și a păstrat corabia prin puterea Sa miraculoasă. — Spiritual Gifts 4a:148, 149 (1864).DH 49.4
65. Abuzurile asupra stomacului prin satisfacerea apetitului sunt izvorul prolific al celor mai multe încercări din biserică. Cei care mănâncă și lucrează necumpătat și irațional vorbesc și acționează irațional. Un om necumpătat nu poate fi un om răbdător. Nu este neapărat nevoie să consumi băuturi alcoolice pentru a fi necumpătat. Păcatul de a mânca fără cumpătare, de a mânca prea des, prea mult și încă alimente bogate, vătămătoare, distruge acțiunea sănătoasă a organelor digestive, afectează creierul și pervertește judecata, împiedicând o gândire și o acțiune rațională, calmă, sănătoasă. Și aceasta este o sursă rodnică de încercări în biserică. De aceea, pentru ca poporul Său să se afle într-o stare în care pot fi aprobați de El, în care pot să-I dea slavă în trupurile și duhurile lor, care sunt de fapt ale Sale, trebuie să-și tăgăduiască poftele cu interes și abnegație și să practice cumpătarea în toate lucrurile. Atunci pot ei să înțeleagă adevărul în frumusețea și limpezimea sa, să-l aplice în viețile lor și, printr-o umblare prudentă, înțeleaptă, cinstită, să nu dea vrăjmașilor credinței noastre nici o ocazie de a aduce rușine cauzei adevărului. — Testimonies for the Church 1:618, 619 (1867).DH 50.1
66. Frate și soră G., treziți-vă, vă implor. Nu ați primit lumina reformei sănătății și nu ați acționat conform ei. Dacă v-ați fi înfrânat poftele, ați fi scutit multă muncă și cheltuială; și ceea ce este de o importanță copleșitor de mare, v-ați fi păstrat o stare mai bună a sănătății fizice și un grad mai înalt de putere intelectuală pentru a aprecia adevărurile veșnice; ați avea o minte mai limpede pentru a cântări dovezile adevărului și ați fi mai bine pregătiți să dați altora socoteală despre nădejdea care este în voi. — Testimonies for the Church 2:404 (1870).DH 50.2
67. Unii au surâs batjocoritor față de această lucrare de reformă și au spus că nu era deloc necesară; că era ceva care stârnește emoție pentru a întoarce mințile de la adevărul prezent. Au spus că lucrurile au fost duse în extremă. Astfel de persoane nu știu ce vorbesc. Când bărbații și femeile care mărturisesc că au evlavie sunt îmbolnăviți din creștetul capului până-n tălpi, când puterile lor fizice, mintale și morale sunt slăbite prin satisfacerea apetitului stricat și muncă în exces, cum pot cântări ei dovezile adevărului și înțelege cerințele lui Dumnezeu? Dacă facultățile lor morale și intelectuale sunt întunecate, ei nu pot aprecia valoarea ispășirii sau caracterul înălțat al lucrării lui Dumnezeu și nici nu se pot delecta în studiul Cuvântului Său. Cum poate fi un dispeptic agitat gata oricând să ofere un răspuns oricărui om care-i cere socoteală de nădejdea care este în el, cu blândețe și cu teamă? Cât de repede va deveni o astfel de persoană încurcată și agitată și, prin imaginația sa bolnăvicioasă, va fi condusă să privească lucrurile într-o lumină cu totul greșită, iar prin lipsa blândeții și calmului care au caracterizat viața lui Hristos, cât de repede va fi împins să-și dezonoreze mărturisirea de credință în timp ce are dispute cu oameni fără judecată? Privind lucrurile dintr-o perspectivă religioasă înaltă, trebuie să fim reformatori minuțioși pentru a fi asemenea lui Hristos.DH 50.3
Am văzut că Tatăl nostru ceresc a revărsat asupra noastră marea binecuvântare a luminii cu privire la reforma sănătății ca să ne putem conforma pretențiilor pe care le are de la noi, să-I dăm slavă în trupurile și duhurile noastre, care sunt ale Sale, și să stăm, în cele din urmă, fără vină înaintea tronului lui Dumnezeu. Credința noastră ne cere să înălțăm standardul și să facem pași înainte. În timp ce mulți pun sub semnul îndoielii calea urmată de alți reformatori în domeniul sănătății, și ei, ca oameni care gândesc, ar trebui să facă ceva. Neamul nostru omenesc este într-o stare deplorabilă, suferind de tot felul de boli. Mulți au moștenit boli și sunt mari suferinzi din pricina obiceiurilor greșite ale părinților lor; și cu toate acestea, ei și copiii lor urmează aceeași cale greșită care a fost folosită și cu ei. Sunt ei înșiși neștiutori. Sunt bolnavi și nu știu că propriile lor obiceiuri incorecte le provoacă o suferință enormă.DH 51.1
Sunt numai câțiva îndeajuns de treji care să priceapă cât de mult le influențează obiceiurile lor alimentare sănătatea, caracterele, utilitatea lor în această lume și destinul lor veșnic. Am văzut că este datoria celor care au primit lumina din cer — și și-au dat seama ce binecuvântare au dacă umblă în ea — să arate un interes mai mare pentru cei ce încă suferă din lipsă de cunoștință. Păzitorii Sabatului, care așteaptă apropiata apariție a Mântuitorului lor, ar trebui să fie cei din urmă care să manifeste o lipsă de interes în această mare lucrare de reformă. Bărbații și femeile trebuie instruiți, iar slujbașii și poporul ar trebui să simtă că povara lucrării stă asupra lor pentru a trâmbița subiectul acesta și a-l face să fie înțeles și de alții. — Testimonies for the Church 1:487-489 (1867).DH 51.2
68. Obiceiurile fizice au foarte mult de-a face cu succesul fiecărui individ. Cu cât ești mai atent la alimentație, cu cât este mai simplă și mai puțin ațâțătoare hrana care îți susține corpul în funcționarea sa armonioasă, cu atât vei înțelege mai clar datoria pe care o ai. Este necesar să existe o trecere atentă în revistă a fiecărui obicei, fiecărei practici, pentru ca o stare morbidă a trupului să nu arunce o umbră asupra tuturor lucrurilor. — Letter 93, 1898.DH 52.1
69. Sănătatea noastră fizică este menținută de ceea ce mâncăm; dacă poftele noastre nu sunt sub controlul unei minți sfințite, dacă nu suntem cumpătați în ceea ce mâncăm și bem, nu vom avea sănătate fizică și mintală optimă pentru a studia Cuvântul și a învăța ce spune Scriptura — ce să fac pentru a moșteni viața veșnică? Orice obicei nesănătos va produce o stare nesănătoasă în organism și mașinăria delicată, vie a stomacului va fi vătămată și incapabilă de a-și înfăptui lucrarea așa cum trebuie. Alimentația influențează mult dispoziția de a cădea în ispită și a face păcat. — Manuscript 129, 1901.DH 52.2
70. Dacă Mântuitorul oamenilor, cu tăria Sa divină, a simțit nevoia rugăciunii, cu cât mai mult ar trebui să simtă necesitatea rugăciunii muritorii slabi și păcătoși — o rugăciune ferventă, neîncetată! Când Hristos a fost asaltat de ispită cu cea mai mare sălbăticie, nu a mâncat nimic. El S-a pus în mâna lui Dumnezeu și, prin rugăciune serioasă și supunere totală față de voința Tatălui Său, a ieșit biruitor. Cei care mărturisesc adevărul pentru aceste ultime zile, mai presus de orice altă categorie de așa-ziși creștini, ar trebui să imite marele Exemplu în ce privește rugăciunea.DH 52.3
“Ajunge ucenicului să fie ca învățătorul lui și robului să fie ca domnul lui.” (Matei 10, 25.) Mesele noastre sunt adesea umplute cu articole de lux care nu sunt nici sănătoase, nici necesare, pentru că iubim aceste lucruri mai mult decât iubim tăgăduirea de sine, eliberarea de boală și o minte sănătoasă. Isus a căutat cu seriozitate să primească putere de la Tatăl Său. Fiul divin al lui Dumnezeu a considerat că acest lucru este mai valoros, chiar și în cazul Său, decât să stea la cea mai luxoasă masă. El ne-a oferit dovada că rugăciunea este esențială pentru a primi tăria de a lupta cu puterile întunericului și de a face lucrarea ce ne-a fost dată. Propria noastră tărie este slăbiciune, dar cea pe care o dă Dumnezeu este formidabilă și va face mai mult decât biruitor pe oricine o obține. — Testimonies for the Church 2:202, 203 (1869).DH 53.1
[.]
[.]
Efectul asupra influenței și utilității
71. Ce păcat că, adesea, când ar trebui să se dea dovadă în cel mai înalt grad de tăgăduire de sine, stomacul este încărcat cu o mulțime de alimente nesănătoase care rămân acolo pentru a se descompune. Suferința stomacului afectează creierul. Consumatorul imprudent nu-și dă seama că se descalifică pentru a da un sfat înțelept, pentru a face planuri pentru înaintarea cea mai avantajoasă a lucrării lui Dumnezeu. Dar chiar așa este. El nu poate discerne lucrurile spirituale și, în întâlniri de comitet, când ar trebui să spună “da” și “amin”, spune “nu”. El face propuneri care sunt departe de ceea ce este de dorit. Mâncarea pe care a consumat-o i-a paralizat puterile creierului.DH 53.2
Îngăduința de sine îl oprește pe om să dea mărturie despre adevăr. Recunoștința pe care I-o oferim lui Dumnezeu pentru binecuvântările Sale este foarte mult afectată de alimentele pe care le punem în stomac. Îngăduirea apetitului este cauza disensiunii, certurilor, discordiei și a multor altor rele. Se spun cuvinte nerăbdătoare, se fac lucruri lipsite de bunătate și se manifestă pasiunea, și toate acestea pentru că nervii creierului sunt îmbolnăviți din pricina poverii adunate asupra stomacului. — Manuscript 93, 1901.DH 53.3
72. Unii nu pot fi făcuți să priceapă necesitatea de a mânca și a bea spre slava lui Dumnezeu. Îngăduirea apetitului îi afectează în toate legăturile vieții. Se vede în familia lor, în comunitatea lor, la întâlnirea pentru rugăciune și în comportamentul copiilor lor. A fost blestemul vieții lor. Nu-i poți face să înțeleagă adevărul pentru aceste ultime zile. Dumnezeu a asigurat cu mărinimie traiul și fericirea tuturor creaturilor Sale; iar dacă legile lui nu ar fi încălcate niciodată și toți ar acționa în armonie cu voința divină, s-ar face simțite sănătatea, pacea și fericirea în locul mizeriei și răului neîncetat. — Testimonies for the Church 2:368 (1870).DH 54.1
73. Răscumpărătorul lumii știa că îngăduirea apetitului avea să aducă debilitate fizică și să insensibilizeze în așa măsură organele simțurilor, încât lucrurile sfinte și veșnice nu aveau să mai fie deosebite. Hristos știa că lumea era robită lăcomiei și că această slăbiciune avea să slăbească puterile morale. Dacă îngăduirea apetitului avea o asemenea înrâurire asupra neamului omenesc încât, pentru a-i zdrobi puterea, a fost nevoie ca, în locul omului, Fiul lui Dumnezeu să postească aproape șase săptămâni, ce lucrare stă înaintea creștinului pentru a birui întocmai cum a biruit Hristos! Tăria ispitei de îngăduire a apetitului stricat nu poate fi măsurată decât prin chinurile de nespus ale lui Hristos în acel post lung în pustie.DH 54.2
Hristos știa că, pentru a putea duce înainte cu succes planul de mântuire, trebuia să înceapă lucrarea de răscumpărare exact acolo unde a început ruina. Adam a căzut prin îngăduirea apetitului. Pentru a-i întipări omului obligațiile lui de a respecta Legea lui Dumnezeu, Hristos și-a început lucrarea de răscumpărare reformând obiceiurile fizice ale omului. Decăderea virtuții și degenerarea rasei umane se datorează în principal îngăduirii apetitului stricat.DH 54.3
Răspunderi deosebite și ispite ale predicatorilor
Există o responsabilitate solemnă asupra tuturor, mai cu seamă asupra predicatorilor care propovăduiesc adevărul, de a birui apetitul. Aceștia ar putea fi mult mai eficienți dacă și-ar stăpâni poftele și pasiunile; iar puterile lor mintale și morale ar fi mai mari dacă ar combina munca fizică și efortul intelectual. Prin obiceiuri de cumpătare strictă și prin munca intelectuală combinată cu cea fizică, ei ar putea presta mult mai multă muncă și păstra o minte limpede. Dacă ar urma o astfel de cale, gândurile și cuvintele lor ar fi mai fluente, exercițiul lor religios ar avea mai multă energie, iar impresiile pe care le-ar face asupra ascultătorilor ar fi mai însemnate.DH 54.4
Necumpătarea în mâncare, chiar și în ce privește alimentele de o calitate corespunzătoare, va avea o influență istovitoare asupra organismului și va toci simțămintele mai adânci și mai sfinte. — Testimonies for the Church 3:486, 487 (1875).DH 55.1
74. Unele persoane aduc în locul de tabără alimente care sunt cu totul nepotrivite pentru asemenea ocazii, prăjituri bogate și plăcinte și o diversitate de mâncăruri care ar tulbura digestia unui om muncitor sănătos. Desigur, ideea este că nimic nu este prea bun pentru pastor. Oamenii trimit aceste lucruri pentru masa lui și îl invită la masa lor. În acest fel, pastorii sunt ispitiți să mănânce prea mult, și încă alimente care sunt vătămătoare. Nu numai că eficiența lor la întâlnirile de tabără este diminuată, dar mulți devin dispeptici.DH 55.2
Pastorul ar trebui să refuze această ospitalitate bine intenționată, dar neînțeleaptă, chiar cu riscul de a părea nepoliticos. Iar oamenii ar trebui să aibă prea multă bunătate adevărată ca să-l silească la o asemenea alternativă. Ei greșesc atunci când îl ispitesc pe pastor cu mâncare nesănătoasă. Talente prețioase au fost astfel pierdute pentru cauza lui Dumnezeu; și, atâta cât trăiesc, mulți sunt lipsiți de jumătate din vigoarea și puterea capacităților lor. Pastorii, mai presus de toți ceilalți, ar trebui să-și folosească în mod economic puterea creierului și a nervilor. Ei ar trebui să evite orice mâncare sau băutură ce are tendința de a irita sau excita nervii. Starea de “înviorare” va fi urmată de depresie; îngăduința excesivă va întuneca mintea și va face ca gândirea să fie dificilă și neclară. Nici un om nu poate deveni un lucrător încununat de succes în lucrurile spirituale până nu aplică o cumpătare strictă în obiceiurile alimentare. Dumnezeu nu-și poate lăsa Duhul Său Sfânt asupra acelora care, chiar dacă știu cum ar trebui să mănânce pentru a fi sănătoși, continuă pe o cale care le va slăbi mintea și trupul. — Manuscript 8, 1882.DH 55.3
“Să faceți totul pentru slava lui Dumnezeu”
75. Inspirat de Duhul lui Dumnezeu, apostolul Pavel scrie că “orice faceți”, chiar și actul natural de a mânca sau a bea, ar trebui înfăptuit nu pentru a satisface apetitul unei persoane, ci cu un sentiment de responsabilitate — “să faceți pentru slava lui Dumnezeu”. Este necesar ca fiecare parte a omului să fie păzită; trebuie să veghem ca nu cumva ceea ce este introdus în stomac să izgonească din minte gândurile înalte și sfinte. Nu am voie să fac ce poftesc cu mine însumi? Întreabă unii, ca și când am încerca să-i lipsim de un mare bine când le prezentăm necesitatea de a mânca în cunoștință de cauză și conformându-și toate obiceiurile alimentare legilor pe care le-a stabilit Dumnezeu.DH 56.1
Există drepturi pe care le are fiecare individ. Avem o individualitate și o identitate proprie. Nimeni nu trebuie să-și modeleze identitatea după aceea a vreunui alt om. Toți trebuie să acționeze personal, conform poruncilor propriilor conștiințe. Cât privește responsabilitatea și influența noastră, suntem răspunzători față de Dumnezeu pentru că ne tragem viața de la El. Pe aceasta n-o obținem din ființa umană, ci numai de la Dumnezeu. Suntem ai Lui prin creație și prin răscumpărare. Nici măcar trupurile noastre nu ne aparțin, ca să le tratăm cum ne place, să le deteriorăm prin obiceiuri care duc la degradare, făcând imposibilă slujirea desăvârșită față de Dumnezeu. Viețile și toate capacitățile noastre Îi aparțin. El are grijă de noi în fiecare moment; El păstrează mecanismul viu în acțiune; dacă am fi lăsați o singură secundă să îl ținem singuri în funcțiune, am muri. Depindem total de Dumnezeu.DH 56.2
O lecție măreață se desprinde când înțelegem raportul dintre noi și Dumnezeu și dintre Dumnezeu și noi. Cuvintele: “Voi nu sunteți ai voștri, căci ați fost cumpărați cu un preț” ar trebui să le avem întipărite viu în minte, pentru a putea recunoaște întotdeauna drepturile pe care le are Dumnezeu asupra talentelor, averii, influenței noastre, asupra propriilor noastre persoane. Trebuie să învățăm cum să tratăm acest dar al lui Dumnezeu în minte, în suflet, în trup, pentru a-I aduce, ca proprietate pe care a cumpărat-o, o slujire sănătoasă, plăcut mirositoare. — Special Testimonies, Series A 9:58 (1896).DH 56.3
76. Lumina a strălucit pe cărarea ta în ce privește reforma sănătății și datoria ce revine poporului lui Dumnezeu în aceste ultime zile, de a manifesta cumpătare în toate lucrurile. Tu, după cum am văzut, te aflai în numărul celor ce nu aveau tragere de inimă să vadă lumina, să-și corecteze felul de a mânca, de a bea și de a lucra. Pe măsură ce lumina este primită și urmată, ea va înfăptui o reformă totală în viața și caracterul tuturor acelora care sunt sfințiți prin aceasta. — Testimonies for the Church 2:60 (1868).DH 57.1
Legătura acestora cu viața de biruință
77. Mâncatul, băutul și îmbrăcatul au toate o influență directă asupra înaintării noastre spirituale. — The Youth's Instructor, 31 mai, 1894.DH 57.2
78. Multe feluri de alimente, mâncate după bunul plac de către păgânii din jurul lor, le erau interzise israeliților. Și nu se făcea nici o deosebire arbitrară. Cele interzise erau dăunătoare. Iar faptul că fuseseră declarate necurate le-a arătat că folosirea alimentelor nesănătoase este profanatoare. Ceea ce strică trupul duce la stricăciunea sufletului. Îl face inapt pentru comuniune cu Dumnezeu pe cel care le folosește, inapt pentru un serviciu înalt și sfânt. — The Ministry of Healing, 280 (1905).DH 57.3
79. Duhul lui Dumnezeu nu ne poate ajuta să ne desăvârșim caractere creștine dacă ne îngăduim poftele cu prețul vătămării sănătății și atâta vreme cât mândria vieții este stăpână. — The Health Reformer, septembrie, 1871.DH 57.4
80. Toți cei ce sunt părtași ai naturii divine vor scăpa de stricăciunea care este în lume prin poftă. Celor ce-și îngăduie apetitul le este cu neputință să atingă desăvârșirea creștină. — Testimonies for the Church 2:400 (1870).DH 57.5
81. Aceasta este adevărata sfințire. Nu doar o teorie, o emoție sau o înșiruire de cuvinte, ci un principiu viu, activ, care intră în viața de zi cu zi. Presupune ca obiceiurile noastre de a mânca, de a bea și de a ne îmbrăca să fie de așa natură, încât să asigure păstrarea sănătății fizice, mintale și morale, pentru a putea aduce înaintea Domnului trupurile noastre — nu ca o jertfă stricată de obiceiuri greșite, ci “ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu”. — The Review and Herald, 25 ianuarie, 1881.DH 57.6
[.]
82. Obiceiurile noastre de a mânca sau a bea arată dacă suntem din lume sau din numărul celor pe care Domnul, prin puternica Sa sabie a adevărului, i-a despărțit de lume. — Testimonies for the Church 6:372 (1900).DH 58.1
83. Necumpătarea în mâncare este cea care provoacă atâta infirmitate și Îl jefuiește pe Domnul de slava ce I se cuvine. Din cauza eșecului de a-și tăgădui eul, mulți din poporul lui Dumnezeu sunt neputincioși de a atinge standardul înalt de spiritualitate pe care El l-a hotărât pentru ei; și chiar dacă aceștia se pocăiesc și sunt convertiți, vor da mărturie toată veșnicia despre pierderea pe care au suferit-o pentru că au cedat egoismului. — Letter 135, 1902.DH 58.2
84. O, cât de mulți pierd cele mai bogate binecuvântări pe care le are pregătite Dumnezeu pentru ei în ce privește sănătatea și înzestrările spirituale! Sunt multe suflete care se luptă pentru victorii deosebite și binecuvântări speciale pentru a putea înfăptui vreun lucru mare. În acest scop, ei simt întotdeauna că trebuie să ducă o luptă agonizantă, în rugăciune și lacrimi. Când aceste persoane cercetează Scriptura cu rugăciune pentru a cunoaște voia exprimată a lui Dumnezeu și apoi fac voia Sa din inimă, fără nici o rezervă sau îngăduință de sine, ele găsesc odihnă. Tot chinul, toate lacrimile și luptele nu le vor aduce binecuvântarea după care tânjesc. Eul trebuie predat complet. Ei trebuie să înfăptuiască lucrarea ce li se arată, însușindu-și abundența de har al lui Dumnezeu, făgăduit tuturor celor ce-l cer cu credință.DH 58.3
“Dacă voiește cineva să vină după Mine”, a spus Isus, “să se lepede de sine, să-și ia crucea în fiecare zi, și să Mă urmeze.” (Luca 9, 23.) Să-L urmăm pe Mântuitorul în tăgăduirea de sine și simplitatea Sa. Să-L înălțăm pe Omul de la Calvar prin cuvânt și prin viețuire sfântă. Mântuitorul Se apropie foarte mult de aceia care se consacră lui Dumnezeu. Dacă a existat vreodată un timp în care să avem nevoie de lucrarea Duhului lui Dumnezeu asupra inimilor și vieților noastre, atunci acel timp este acum. Să ne prindem de această putere divină pentru a primi tăria de a duce o viață de sfințenie și predare de sine. — Testimonies for the Church 9:165, 166 (1909).DH 58.4
85. Întrucât primii noștri părinți au pierdut Edenul prin îngăduirea apetitului, singura noastră speranță de a recâștiga Edenul este prin reprimarea hotărâtă a poftei și pasiunii. Abținerea în alimentație și stăpânirea tuturor pasiunilor vor păzi intelectul și vor aduce vigoare mintală și morală, făcându-i pe oameni în stare să-și pună toate înclinațiile sub controlul puterilor superioare și să discearnă răul și binele, sacrul și profanul. Toți cei ce înțeleg cu adevărat sacrificiul pe care l-a făcut Hristos, părăsindu-și căminul din Cer pentru a veni în această lume ca să-i poată arăta omului, prin propria Sa viață, cum să reziste ispitei, își vor tăgădui cu voioșie eul și vor alege să fie părtași cu Hristos la suferințele Sale.DH 59.1
Frica de Domnul este începutul înțelepciunii. Cei ce vor birui așa cum a biruit Hristos vor avea nevoie să se păzească neîncetat de ispitele lui Satana. Pofta și pasiunile ar trebui înfrânate și aduse sub controlul unei conștiințe luminate, pentru ca intelectul să nu aibă de suferit, priceperea să fie limpede, astfel încât lucrăturile lui Satana și capcanele lui să nu fie văzute ca providență a lui Dumnezeu. Mulți își doresc răsplata finală și biruința ce urmează să fie date învingătorilor, dar nu sunt dispuși să suporte truda, privațiunile și tăgăduirea de sine, așa cum a făcut-o Răscumpărătorul nostru. Numai prin supunere și efort continuu vom birui așa cum a biruit Hristos.DH 59.2
Puterea stăpânitoare a apetitului va sta la baza ruinei a mii de persoane, când, dacă ar fi biruit în acest punct, ar fi avut puterea morală pentru a câștiga victoria asupra oricărei alte ispite de-a lui Satana. Dar cei ce sunt robi ai poftei nu vor reuși să-și desăvârșească un caracter creștin. Continua păcătuire a omului, timp de șase mii de ani, a adus ca roade boală, durere și moarte. Și pe măsură ce ne apropiem de sfârșitul timpului, ispitele lui Satana de a ne îngădui pofta vor fi mai puternice și mai greu de biruit. — Testimonies for the Church 3:491, 492 (1875).DH 59.3
86. Cel ce îndrăgește lumina pe care i-a dat-o Dumnezeu despre reforma sănătății are un ajutor important în lucrarea de a deveni sfințit prin adevăr și pregătit pentru nemurire. — [Christian Temperance and Bible Hygiene, 10 (1890)] Counsels on Health, 22.DH 59.4
[.]
[.]
[.]
[.]
[.]
[.]