Domnul i-a dat de știre lui Moise că sosise timpul hotărât pentru luarea în stăpânire a Canaanului. Și, când stătea pe înălțimea munților și privea la Iordan și la pământul făgăduit, profetul împovărat de ani se uita cu multă plăcere la moștenirea poporului său. Oare nu s-ar fi putut ca osânda rostită la Cades, din pricina păcatelor sale, să fie retrasă? Stăruitor, el se rugă: “Stăpâne, Doamne! Tu ai început să arăți robului Tău mărirea Ta și mâna Ta cea puternică; căci care este dumnezeul acela, în cer și pe pământ, care să poată face lucrări ca ale Tale și să aibă o putere ca a Ta? Lasă-mă, Te rog, să trec și să văd țara aceea bună de dincolo de Iordan, munții aceia frumoși și Libanul!” (Deuteronom 3, 24-27.)PP 462.1

Răspunsul dat a fost: “Destul! Nu-Mi mai vorbi de lucrul acesta. Suie-te pe vârful muntelui Pisga, uită-te spre apus, spre miazănoapte, spre miazăzi și spre răsărit, și privește-o doar cu ochii; căci nu vei trece Iordanul acesta.”PP 462.2

Fără să murmure, Moise se supuse hotărârii lui Dumnezeu. Dar se îngrijora de Israel. Cine să poarte povara pentru binele lor, așa cum o purta el? Din inima lui se revărsă rugăciunea: “Domnul, Dumnezeul duhurilor oricărui trup, să rânduiască peste adunare un om, care să iasă înaintea lor și să intre înaintea lor, care să-i scoată afară și să-i vâre înăuntru, pentru ca adunarea Domnului să nu fie ca niște oi care n-au păstor.” (Numeri 27, 16-23.)PP 462.3

Domnul a ascultat rugăciunea servului Său și a răspuns: “Ia-ți pe Iosua, fiul lui Nun, bărbat în care este Duhul Meu, și să-ți pui mâna peste el. Să-l așezi înaintea preotului Eleazar și înaintea întregii adunări, și să-i dai porunci sub ochii lor. Să-l faci părtaș la dregătoria ta, pentru ca toată adunarea copiilor lui Israel să-l asculte.” Iosua îi slujise multă vreme lui Moise și, ca un bărbat credincios, priceput și înțelept, a fost ales ca urmaș al lui.PP 462.4

Prin punerea mâinilor lui Moise, însoțită de o cuvântare de însărcinare foarte mișcătoare, Iosua a fost numit în chip solemn, conducător al lui Israel. Cuvintele Domnului cu privire la Iosua au fost adresate adunării prin gura lui Moise: “Să se înfățișeze înaintea preotului Eleazar, care să întrebe pentru el judecata lui Urim înaintea Domnului, și Iosua, toți copiii lui Israel, împreună cu el, și toată adunarea să iasă după porunca lui Eleazar și să intre după porunca lui.”PP 463.1

Înainte de a lăsa cu totul locul său de conducător văzut al lui Israel, lui Moise i s-a dat sfatul să repete înaintea lor toate întâmplările cu eliberarea lor din Egipt și rătăcirea prin pustie și să reamintească Legea rostită la Sinai. Când se dăduse Legea, numai puțini dintre cei de față erau destul de mari pentru a pricepe grozava solemnitate a decretării Legii. Întrucât urma ca peste scurt timp ei să treacă Iordanul și să ia în stăpânire pământul făgăduit, Dumnezeu le înfățișă cerințele Legii Sale și le ceru ascultare, ca o condiție a prosperității.PP 463.2

Moise a stat în picioare înaintea poporului, ca să repete cele din urmă avertizări și îndemnuri pentru poporul său. Fața lui strălucea de o lumină sfântă. Părul îi era alb de bătrânețe; dar făptura lui nu se gârbovise sub povara anilor, trăsăturile feței sale dovedeau puterea neslăbită a sănătății, iar ochii îi erau limpezi și luminoși. Prilejul era însemnat și, cu simțăminte adânci, el le vorbi despre iubirea și îndurarea preamilostivului lor Mântuitor.PP 463.3

“Întreabă vremurile străvechi, care au fost înaintea ta, din ziua când a făcut Dumnezeu pe om pe pământ, și cercetează de la o margine a cerului la cealaltă: a fost vreodată vreo întâmplare așa de mare și s-a auzit vreodată așa ceva? A fost vreodată vreun popor care să fi auzit glasul lui Dumnezeu vorbind din mijlocul focului, cum l-ai auzit tu, și să fi rămas viu? A fost vreodată vreun dumnezeu care să fi căutat să ia un neam din mijlocul altui neam, prin încercări, semne, minuni și lupte, cu mână tare și braț întins, și cu minuni înfricoșate, cum a făcut cu voi Domnul, Dumnezeul vostru, în Egipt și sub ochii voștri? Numai tu ai fost martor la aceste lucruri, ca să cunoști că numai Domnul este Dumnezeu și că nu este alt Dumnezeu afară de El”. (Deuteronom 4, 32-35.)PP 463.4

“Nu doar pentru că întreci la număr pe toate celelalte popoare S-a alipit Domnul de voi și v-a ales, căci voi sunteți cel mai mic dintre toate popoarele. Ci pentru că Domnul vă iubește, pentru că a vrut să țină jurământul pe care l-a făcut părinților voștri, pentru aceea v-a scos Domnul cu mâna Lui puternică și v-a izbăvit din casa robiei, din mâna lui Faraon, împăratul Egiptului. Să știi dar că Domnul, Dumnezeul tău, este singurul Dumnezeu. El este un Dumnezeu credincios și Își ține legământul și îndurarea până la al miilea neam de oameni față de cei ce-L iubesc și păzesc poruncile Lui”. (Deuteronom 7, 7-9.)PP 464.1

Poporul Israel era înclinat să pună și pe seama lui Moise purtarea lor rea; dar de această dată toate bănuielile lor, că Moise ar fi plin de îngâmfare, de înălțare de sine sau de iubire de sine, au fost înlăturate și ei ascultau cu încredere cuvintele lui. Cu sinceritate le înfățișă Moise greșelile și abaterile părinților lor. Din cauza îndelungatei lor rătăciri prin pustie, ei adesea au ajuns să fie lipsiți de răbdare și gata de răscoală; dar Domnul nu avea nici o vină pentru această întârziere de a lua în stăpânire Canaanul; El era mai trist decât ei că nu putea să-i ducă mai curând în stăpânirea pământului făgăduit și astfel să dovedească tuturor popoarelor puterea Sa cea mare, arătată în eliberarea poporului Său. Din cauza neîncrederii lor în Dumnezeu, din cauza îngâmfării și necredinței, ei nu au fost pregătiți să intre în Canaan. Ei nu ar fi fost o dovadă că sunt un popor al cărui Dumnezeu este Domnul, deoarece din caracterul lor lipseau curăția, bunătatea și bunăvoința. Dacă părinții lor s-ar fi lăsat să fie călăuziți de Dumnezeu, fiind cârmuiți de Legea Lui și umblând pe căile rânduielilor Lui, ar fi ajuns de multă vreme să locuiască în Canaan, ca popor fericit, prosper și sfânt. Prin faptul că s-a întârziat atât de mult intrarea lor în pământul cel bun, Dumnezeu a fost dezonorat și slava Lui micșorată înaintea popoarelor.PP 464.2

Moise, care înțelegea caracterul și valoarea legilor lui Dumnezeu, i-a asigurat pe oameni că nici o altă națiune nu avea rânduieli atât de bune, drepte și înțelepte ca acelea pe care li le dăduse evreilor. “Iată”, zicea el, “v-am învățat legi și porunci cum mi-a poruncit Domnul, Dumnezeul meu, ca să le împliniți în țara pe care o veți lua în stăpânire! Să le păziți și să le împliniți, căci acestea vor fi înțelepciunea și priceperea voastră înaintea popoarelor, care vor auzi vorbindu-se de toate aceste legi și vor zice: ‘Acest neam mare este un popor cu totul înțelept și priceput!’” (Deuteronom 4, 5.6.)PP 464.3

Moise le-a mai adus aminte de ziua când s-au înfățișat înaintea Domnului Dumnezeului lor la Horeb. Și i-a îndemnat pe evrei zicând: “Care este în adevăr, neamul acela așa de mare încât să fi avut pe dumnezeii lui atât de aproape cum avem noi pe Domnul, Dumnezeul nostru, ori de câte ori Îl chemăm? Și care este neamul acela așa de mare, încât să aibă legi și porunci așa de drepte, cum este toată legea aceasta pe care v-o pun astăzi înainte?” (Deuteronom 4, 10.7.8.20.) Astăzi se poate spune din nou ce i s-a spus lui Israel. Legile pe care le-a dat Dumnezeu poporului Său pe vremuri erau mai umane, mai bune și mai înțelepte decât ale celor mai civilizate națiuni de pe pământ. Legile neamurilor poartă urmele slăbiciunilor și patimilor inimilor nerenăscute; dar Legea lui Dumnezeu poartă în sine pecetea Divinității.PP 465.1

“Dar pe voi, Domnul v-a luat, și v-a scos din cuptorul de fier al Egiptului, ca să-I fiți un popor pus deoparte, cum sunteți azi” (Deuteronom 4, 10.7.8.20), a lămurit Moise. Țara, în care ei aveau să intre peste un scurt timp și care urma să fie a lor dacă ascultau de poruncile lui Dumnezeu, le-a fost descrisă după cum se va vedea mai departe. Și cât de mișcată trebuie să fi fost inima israeliților auzind aceste cuvinte, când se gândeau că acela care le descria binecuvântările pământului făgăduit în culori atât de strălucitoare era îndepărtat de la moștenirea poporului său din pricina păcatelor lor: “Căci Domnul, Dumnezeul tău are să te ducă într-o țară bună, nu ca țara Egiptului, din care ați ieșit, unde aruncai sămânța în ogoare și le udai cu piciorul ca pe o grădină de zarzavaturi. Țara pe care o veți stăpâni este o țară cu munți și văi care se adapă din ploaia cerului; țară cu pâraie de apă, cu izvoare și cu lacuri care țâșnesc din văi și din munți; țară unde vei mânca pâine din belșug, unde nu vei duce lipsă de nimic; țară ale cărei pietre sunt de fier și din ai cărei munți vei scoate arama; este o țară de care îngrijește Domnul, Dumnezeul tău și asupra căreia Domnul, Dumnezeul tău are neîncetat ochii de la începutul până la sfârșitul anului”. (Deuteronom 8, 7-9; 11, 10-12.)PP 465.2

“Domnul Dumnezeul tău te va face să intri în țara pe care a jurat părinților tăi, lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov, că ți-o va da. Vei stăpâni cetăți mari și bune pe care nu tu le-ai zidit, case pline de tot felul de bunuri pe care nu tu le-ai umplut, puțuri de apă săpate, pe care nu tu le-ai săpat, vii și măslini pe care nu tu i-ai sădit.PP 465.3

Când vei mânca și te vei sătura, vezi, să nu uiți pe Domnul, Dumnezeul tău.” “Vegheați asupra voastră ca să nu dați uitării legământul pe care l-a încheiat cu voi Domnul Dumnezeul vostru, căci Domnul Dumnezeul tău este un foc mistuitor, un Dumnezeu gelos.” Iar dacă aveau să facă fapte rele înaintea Domnului, atunci, zicea Moise, “veți pieri de o moarte repede din țara pe care o luați în stăpânire dincolo de Iordan.” (Deuteronom 6, 10-12; 4, 23-26.)PP 466.1

După ce Moise a repetat Legea înaintea tuturor, a încheiat și lucrarea de a scrie toate legile, rânduielile și ordinele date de Dumnezeu, precum și rânduielile privitoare la jertfe. Cartea care cuprindea toate acestea a fost încredințată câtorva slujbași, iar pentru a fi păstrată cu și mai multă grijă, a fost așezată lângă chivotul mărturiei. Marele conducător încă se mai temea că poporul se va depărta de Dumnezeu. Într-o cuvântare deosebit de solemnă și impresionantă, el le-a înfățișat binecuvântările care le vor reveni dacă ascultă de Dumnezeu, cum și blestemele ce vor veni dacă se abat de la El:PP 466.2

“Dacă vei asculta de glasul Domnului, Dumnezeului tău, păzind și îndeplinind toate poruncile Lui, pe care ți le dau astăzi”, “vei fi binecuvântat în cetate și vei fi binecuvântat la câmp. Rodul pântecelui tău, rodul pământului tău, rodul turmelor tale, fătul vacilor tale și oilor tale, toate acestea vor fi binecuvântate. Coșnița și postava ta vor fi binecuvântate. Vei fi binecuvântat la venirea ta, și vei fi binecuvântat la plecarea ta. Domnul îți va da biruință asupra vrăjmașilor tăi care se vor ridica împotriva ta. Domnul va face ca binecuvântarea să fie cu tine în grânarele tale și în toate lucrurile pe care vei pune mâna”. (Vezi Deuteronom 28.)PP 466.3

“Dar dacă nu vei asculta de glasul Domnului Dumnezeului tău, dacă nu vei păzi și nu vei împlini toate poruncile Lui și toate legile Lui, pe care ți le dau astăzi, iată toate blestemele care vor veni peste tine și de care vei avea parte”. “Vei fi de pomină, de batjocură și de râs printre toate popoarele la care te va duce Domnul”. “Domnul te va împrăștia printre toate neamurile, de la o margine a pământului până la cealaltă: și acolo vei sluji altor dumnezei, pe care nu i-ai cunoscut nici tu, nici părinții tăi, dumnezei de lemn și de piatră. Între aceste neamuri nu vei fi liniștit și nu vei avea un loc de odihnă pentru talpa picioarelor tale. Domnul îți va face inima fricoasă, ochii lâncezi și sufletul îndurerat. Viața îți va sta nehotărâtă înainte.... Dimineața vei zice: ‘O, de ar veni seara!’ și seara vei zice: ‘O, de ar veni dimineața!’ în groaza care-ți va umple inima și în fața lucrurilor pe care ți le vor vedea ochii.”PP 466.4

Privind peste veacuri prin Duhul profeției, Moise a descris scenele îngrozitoare ale prăbușirii finale a lui Israel și nimicirea Ierusalimului de către oștile romane: “Domnul va aduce de departe, de la marginile pământului un neam care va cădea peste tine cu zbor de vultur, un neam a cărui limbă n-o vei înțelege, un neam cu înfățișare sălbatică și care nu se va sfii de cel bătrân, nici nu va avea milă de copii.”PP 467.1

Pustiirea deplină a țării și suferințele îngrozitoare ale poporului cu ocazia asedierii Ierusalimului de către Tit, în veacurile de mai târziu, sunt viu descrise: “El va mânca rodul turmelor tale și rodul pământului tău, până vei fi nimicit.... Te va împresura în toate cetățile tale, până îți vor cădea zidurile, aceste ziduri înalte și tari în care îți puneai încrederea pe toată întinderea țării tale.... În strâmtorarea și necazul în care te va aduce vrăjmașul tău, vei mânca rodul trupului tău, carnea fiilor și fiicelor tale, pe care ți-i va da Domnul Dumnezeul tău.” “Femeia cea mai gingașă și cea mai miloasă dintre voi, care de gingașă și miloasă ce era, nu știa cum să calce mai ușor cu piciorul pe pământ, va privi fără milă pe bărbatul care se odihnește la sânul ei, pe fiul și pe fiica ei ... căci, ducând lipsă de toate, va mânca în ascuns pe copiii pe care îi va naște, din pricina strâmtorării și necazului în care te va aduce vrăjmașul tău în cetățile tale.” Moise a încheiat cu aceste cuvinte: “Iau azi cerul și pământul martori împotriva voastră că ți-am pus înainte viața și moartea, binecuvântarea și blestemul. Alege viața ca să trăiești tu și sămânța ta, iubind pe Domnul, Dumnezeul tău, ascultând glasul Lui și lipindu-te de El; căci de aceasta atârnă viața ta și lungimea zilelor tale, și numai așa vei putea locui în țara pe care a jurat Domnul că o va da părinților tăi, lui Avraam, Isaac și Iacov”. (Deuteronom 30, 19.20.)PP 467.2

Pentru ca adevărurile acestea să se imprime și mai bine în toți cei de față, marele conducător le-a îmbrăcat în versuri sfinte - cântecul acesta nu era numai istoric, ci și profetic. În timp ce povestea purtarea minunată a lui Dumnezeu față de poporul Său în veacurile trecute, le arăta în umbră marile întâmplări ale viitorului, biruința finală a celor credincioși când Domnul Hristos Se va arăta din nou în putere și mărire. I s-a poruncit apoi poporului să învețe această istorie profetică și să o scrie în mintea copiilor și nepoților. Trebuia să fie cântată de adunare, când se participa la serviciul divin, și să fie repetată când era la lucrul de peste zi. Era datoria părinților să imprime atât de bine cuvintele acestea în mintea primitoare a copiilor lor, încât să nu le uite niciodată.PP 467.3

Întrucât, într-un sens deosebit, izraeliții trebuia să fie păzitorii Legii lui Dumnezeu, trebuia să li se imprime lor și, prin ei copiilor și nepoților lor, într-un chip deosebit, însemnătatea celor cuprinse în lege și importanța ascultării. De aceea Domnul a poruncit cu privire la rânduielile Sale: “Să le întipărești în mintea copiilor tăi, și să vorbești de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca și când te vei scula.... Să le scrii pe ușiorii casei tale și pe porțile tale”.PP 468.1

Dacă în timpurile de mai târziu copiii aveau să întrebe: “Ce înseamnă învățăturile acestea, legile acestea și poruncile acestea, pe care vi le-a dat Domnul Dumnezeul nostru?” atunci părinții trebuia să le povestească felul plin de milă în care bunul Dumnezeu Se purtase față de ei, ce făcuse Domnul ca să-i scape pentru a putea ține poruncile Lui și să spună lămurit: “Domnul ne-a poruncit atunci să împlinim toate aceste legi și să ne temem de Domnul, Dumnezeul nostru, ca să fim totdeauna fericiți și să ne țină în viață, cum face astăzi. Vom avea parte de îndurarea Lui, dacă vom împlini cu scumpătate toate aceste porunci înaintea Domnului, Dumnezeului nostru, cum ne-a poruncit El”. (Deuteronom 6, 7-9.20-25.)PP 468.2

Capitolul 41 — Apostazia de la Iordan

Capitolul 43 — Moartea lui Moise