107 - UN CĂMIN CREȘTIN

Cei care experimentează dragostea de Dumnezeu ar trebui să ridice, asemenea patriarhilor din vechime, un altar Domnului oriunde și-ar întinde cortul. Dacă a fost vreodată un timp când fiecare casă ar trebui să fie o casă de rugăciune, atunci timpul acela este acum. Tații și mamele ar trebui să-și înalțe inimile către Dumnezeu, într-o rugăciune umilă pentru ei și pentru copiii lor. Tatăl, ca preot al familiei, să pună pe altar jertfa de dimineață și de seară, în timp ce soția și copiii se unesc în rugăciune și laudă. Isus va zăbovi cu plăcere într-un astfel de cămin.SPT 159.1

Din fiecare cămin creștin ar trebui să strălucească o lumină sfântă. Dragostea ar trebui arătată în fapte. Ea ar trebui să se manifeste în relațiile dintre toți cei din casă, prin gânduri amabile și printr-o politețe blândă, neegoistă. Sunt familii unde acest principiu este promovat — cămine în care se aduce închinare lui Dumnezeu și unde domnește adevărata dragoste. Din aceste cămine, rugăciunile se înalță dimineața și seara spre Dumnezeu, ca un parfum plăcut mirositor, iar mila și bine-cuvântările coboară ca roua de dimineață asupra celor ce le cer.SPT 159.2

Un cămin creștin, bine organizat, este un argument puternic în favoarea înălțării vieții de creștin — un argument pe care dușmanul nu-l poate contrazice. La lucru și în familie, toți pot vedea că este o influență care se manifestă asupra copiilor și că Dumnezeul lui Avraam este cu ei. — PP 144 [325]SPT 159.3