Puterea autocontrolului

În copilărie și tinerețe, caracterul este cel mai ușor de modelat. Puterea autocontrolului ar trebui dobândită atunci. Din viața de familie și din influența căminului provin rezultatele care sunt la fel de durabile ca veșnicia. Mai mult decât orice înclinație naturală, obiceiurile stabilite în primii ani vor decide dacă un om va fi învingător sau învins în lupta vieții.SPT 59.5

În folosirea limbajului, nu este probabil nici o îndoială că bătrânii și tinerii sunt mai înclinați să treacă [134] peste lucrurile mărunte din viața lor, cum ar fi o vorbire necugetată, plină de iritare. Ei cred că este o scuză suficientă să spună: „Nu eram ‘în gardă’ și nu am vrut să spun exact ce am spus”. Dar Cuvântul lui Dumnezeu nu tolerează aceasta cu ușurință. Scriptura spune: „Dacă vezi un om care vorbește nechibzuit, poți să nădăjduiești mai mult de la un nebun decât de la el”. „Omul care nu este stăpân pe sine este ca o cetate surpată și fără ziduri.”SPT 59.6

Cea mai mare parte a neplăcerilor vieții, supărările și iritările, se datorează unui temperament necontrolat. Într-un moment, prin cuvinte repezite, pline de pasiune, nepăsătoare, poate fi făcut un rău pe care o căință de o viață întreagă nu-l poate repara. O, câte inimi zdrobite, prieteni îndepărtați, vieți naufragiate prin cuvinte repezite și aspre ale celor care ar fi putut aduce ajutor și vindecare!SPT 59.7

Excesul de muncă produce uneori o pierdere a autocontrolului. Dar Dumnezeu nu obligă niciodată la mișcări grăbite și complicate. Mulți își adună poveri pe care îndurătorul Tată ceresc nu le-a pus în sarcina lor. Îndatoriri pe care niciodată nu le-a preconizat pentru ei îi urmăresc cu sălbăticie. Dumnezeu dorește să ne dăm seama că nu-I glorificăm numele când luăm asupra noastră atâtea poveri, devenind oameni cu inima și creierul slăbite, uzați, agitați și gâlcevitori. Noi trebuie să purtăm doar responsabilitățile pe care ni le-a dat Dumnezeu, încrezându-ne în El și păstrându-ne astfel inimile curate, amabile și simțitoare.SPT 59.8