Vorbirea lipsită de amabilitate în cămin

Cât de mult rău este adus în cercul familiei de pronunțarea cuvintelor pripite; exprimarea lipsită de tact și de răbdare a unuia conduce pe altul să răspundă în același spirit și în același fel. Apoi vin cuvinte de răzbunare, cuvinte de îndreptățire de sine și, prin aceste cuvinte, un jug greu și supărător este pregătit pentru umerii voștri; pentru că toate aceste cuvinte aspre se vor întoarce sub forma unui seceriș dăunător pentru sufletul vostru.SPT 161.2

Cei care își îngăduie un asemenea limbaj vor experimenta rușine, pierderea respectului de sine, pierderea încrederii în sine, vor regreta și vor avea mustrări de conștiință pentru faptul că au permis să-și piardă autocontrolul și să vorbească astfel. Cât de bine ar fi fost dacă asemenea cuvinte n-ar fi fost rostite niciodată! Cât de bine ar fi să avem uleiul harului în inimă, să fim în stare să depășim orice provocare și să suportăm totul cu o blândețe și o îngăduință asemenea lui Hristos!SPT 161.3

Dacă veți îndeplini condițiile făgăduințelor lui Dumnezeu, acestea vor fi împlinite față de voi. Dacă mintea voastră [327] se sprijină pe Dumnezeu, atunci când încercarea și ispita vor veni asupra voastră, nu veți trece de la o stare de înflăcărare în valea descurajării. Nu le veți vorbi altora cu neîncredere și cu o dispoziție rea.SPT 161.4

Satana nu ne poate citi gândurile, dar ne poate vedea faptele și auzi cuvintele, iar, din îndelungata cunoaștere a familiei umane, poate să-și făurească ispitele pentru a profita de punctele noastre slabe de caracter. Și cât de adesea îi permitem să afle modul cel mai simplu prin care poate obține victoria asupra noastră! O, dacă ne-am putea controla cuvintele și acțiunile! Cât de puternici am deveni, dacă vorbele noastre ar fi de așa natură, încât să nu ne fie rușine să ne amintim de ele în ziua judecății! Cât de diferite vor părea în ziua lui Dumnezeu de ceea ce par acum, când le rostim! — RH, 27 februarie 1913SPT 161.5

___________