Cercetarea de sine

Se impune necesitatea unei cercetări de sine și a unei investigații profunde în lumina Cuvântului lui Dumnezeu: Sunt nevătămat sau sunt putred în inima mea? Sunt reînnoit prin Hristos sau sunt firesc în inima mea, [83] având schimbat doar exteriorul? Ține-te în frâu în fața tribunalului lui Dumnezeu și vezi, în lumina lui Dumnezeu, dacă există în tine vreun păcat secret, vreo nedreptate, vreun idol pe care nu l-ai sacrificat. Roagă-te, da, roagă-te așa cum nu te-ai rugat niciodată înainte, ca să nu poți fi amăgit de înșelăciunile lui Satana; ca să nu poți fi învins de un spirit nepăsător, încrezut și neglijent, îndeplinind îndatoririle religioase doar pentru a-ți liniști conștiința…SPT 35.3

Unul dintre păcatele care constituie un semn al ultimelor zile este că cei care se numesc creștini sunt iubitori mai mult de plăceri decât de Dumnezeu. Fiți cinstiți cu sufletul vostru. Căutați cu atenție. Cât de puțini, după o examinare conștiincioasă, pot privi spre cer, spunând: „Eu nu sunt unul dintre cei descriși astfel. Eu nu sunt un iubitor de plăceri mai mult decât de Dumnezeu”. Cât de puțini pot spune: „Eu sunt mort față de lume; viața pe care o trăiesc acum este prin credința în Fiul lui Dumnezeu. Viața mea este unită cu Hristos în Dumnezeu, iar atunci când El, care este viața mea, va apărea, voi putea și eu să stau lângă El în glorie.”SPT 35.4

Dragostea și harul lui Dumnezeu! O, har prețios, mult mai valoros decât cel mai pur și fin aur! El ridică și înnobilează sufletul mai mult decât toate celelalte principii. El orientează inima și sentimentele spre cer. În timp ce oamenii din jurul nostru ar putea fi angajați în vanități lumești, în căutare de plăceri și nimicuri, conversația este în cer, unde Îl căutăm pe Mântuitorul; sufletul Îl caută pe Dumnezeu pentru iertare și pace, pentru îndreptățire și adevărata sfințire. Conversația cu Dumnezeu și contemplarea lucrurilor de dincolo transformă sufletul într-o asemănare cu Hristos. — RH, 11 mai 1886 [84]SPT 35.5