SECȚIUNEA A VI-A - EDUCAȚIA — ȘCOLILE BISERICII ȘI UNIVERSITĂȚILE DIN LUME

INTRODUCERE

În anul 1902, în regiunea din jurul Sanatoriului St. Helena, o regiune în care Ellen White a locuit din 1901 până la moarte, se afla o singură școală publică, numită Crystal Springs, care avea o singură încăpere. Acolo era profesor un adventist de ziua a șaptea dedicat, domnul Anthony.SA3 109.1

La începutul secolului, adventiștii de ziua a șaptea din unele zone din Statele Unite tocmai începeau să înființeze școli ale bisericii pentru copiii de vârsta școlii elementare, în cea mai mare parte ca urmare a sfaturilor lui Ellen White. Luni, la ora 6 a.m., în data de 14 iulie 1902, Ellen White s-a adresat membrilor bisericii sanatoriului, îndemnându-i să înființeze o școală a bisericii, iar ca ajutor s-a oferit să pună la dispoziție, în scopul realizării acestui proiect, o parte învecinată cu sanatoriul, teren aflat în proprietatea ei la Elmshaven. Această secțiune începe cu un extras din cuvântarea rostită de ea la acel moment.SA3 109.2

Biserica sanatoriului a acceptat propunerea lui Ellen White, dar în toamnă, când școala a fost deschisă, nu a fost făcută nicio pregătire pentru copiii mici, deoarece s-a considerat că toți copiii sub vârsta de opt sau zece ani ar trebui să fie învățați acasă, în armonie cu îndrumările date anterior de Ellen White.SA3 109.3

Nu toți părinții erau pregătiți să atingă idealul pe care l-a exprimat ea în scrierile anterioare, iar faptul acesta a lăsat destul de mulți copii să facă tot ce vor, fără a fi disciplinați sau educați corespunzător în anii copilăriei. Faptul care a împiedicat biserica să prevadă mijloace pentru educația copiilor mai mici a fost declarația citată adesea pe care E. G. White a făcut-o în 1872, în care spunea că „părinții ar trebui să fie singurii educatori ai copiilor lor, până când aceștia ajung la vârsta de opt sau zece ani.” (Mărturii, vol. 3, p. 137)SA3 109.4

[207]Se părea că ar exista o deosebire de gândire semnificativă între conducătorii și membrii bisericii cu privire la subiectul acesta important.SA3 109.5

Pe măsură ce timpul trecea, consiliul școlii bisericii a planificat o întrevedere cu Ellen White la ea acasă, joi dimineața, devreme, în data de 14 ianuarie 1904, spre a discuta despre vârsta potrivită pentru frecventarea școlii și despre responsabilitatea bisericii cu privire la educația copiilor mici. William C. White a considerat întâlnirea aceasta o piatră de hotar care avea să stabilească un model pentru alte biserici din țară.SA3 109.6

Ellen White a fost informată dinainte cu privire la subiectul care va fi discutat și, ca urmare, s-a pregătit să vorbească despre el din mai multe puncte de vedere. A fost întocmit un raport al acestei întâlniri, iar o copie a fost depusă în arhiva de documente de la Elmshaven. Totuși, din neatenție, nicio copie nu a fost depusă în arhiva obișnuită a scrisorilor și manuscriselor ei. Deoarece era unul dintre rapoartele unei adunări a consiliului școlii, materialul acesta a fost pierdut din vedere mulți ani. În timpul unei cercetări atente din 1975, pentru a găsi toate materialele cu privire la educația timpurie a copiilor, raportul acestei întrevederi iluminatoare a ieșit la iveală în 24 aprilie 1975 și a fost publicat în întregime în Review and Herald (acum Adventist Review), din 24 aprilie 1975.SA3 109.7

În capitolele 23 și 24 se află câteva extrase succinte din apelul adresat în 1902 pentru înființarea unei școli a bisericii, precum și acea parte din raportul consiliului din 14 ianuarie 1904, care se referă direct la vârsta potrivită pentru frecventarea școlii de către copiii părinților adventiști.SA3 110.1

Capitolul 25 adună laolaltă câteva declarații diverse deosebite, sub titlul „Principii călăuzitoare generale”.SA3 110.2

În 1887, în Mărturii volumul 5, paginile 583, 584, Ellen White a sugerat că „dacă sunt sfătuiți de frații noștri din conducere, tinerii puternic înrădăcinați și întemeiați în credință ar putea să meargă la colegiile superioare din țara noastră, unde ar putea avea un domeniu mai vast pentru studiu și observație” și unde, asemenea valdenzilor, „ar putea să facă [208] o lucrare bună, chiar în timp ce obțin o educație superioară”. Aceste idei au fost repetate în timpul următorului deceniu, accentuând oportunitățile pe care le-ar oferi faptul de a face lucrare misionară în școlile neadventiste și constituind, de asemenea, niște avertizări venite la momentul potrivit. Capitolul 26 se încheie cu o selecție din aceste sfaturi.SA3 110.3

Consiliul de Administrație al Fundației White