Două exemple tipice

1. O mărturie personală primită cu recunoștință. — Ne-am întors în 12 decembrie [1892]. În seara zilei următoare, fratele Faulkhead a cerut să mă vadă. ^{17Pentru soliile adresate lui N. D. Faulkhead, vezi Solii alese, cartea 2, p. 125-140 (în ediția în limba română, p. 110-122).} Aveam în suflet o povară pentru situația lui. I-am spus că aveam pentru el și soția lui o solie pe care m-am pregătit de câteva ori să o trimit, dar am simțit că Duhul Domnului îmi interzicea să fac acest lucru. I-am cerut să stabilească un timp [85] când puteam să-i văd.SA3 43.5

El a răspuns: „Mă bucur că nu mi-ai trimis mesajele în scris. Aș prefera să îmi vorbești direct, deoarece, dacă ar fi venit pe o altă cale, nu mi-ar fi făcut niciun bine.” Apoi a întrebat: „De ce nu îmi spui mesajul acum?” Eu am spus: „Poți să rămâi pentru a-l auzi?” El a răspuns că va rămâne.SA3 43.6

Eram foarte obosită, deoarece participasem la programul de încheiere a școlii din ziua aceea, dar m-am ridicat din patul în care eram culcată și i-am citit timp de trei ore. Inima lui a fost foarte mișcată, ochii îi erau plini de lacrimi, iar când am terminat de citit, a zis: „Accept fiecare cuvânt. Totul îmi este adresat mie.”SA3 43.7

O mare parte dintre lucrurile pe care i le citisem se refereau la Echo Office [din Australia] și la administrarea acestei instituții încă de la început. Domnul mi-a descoperit, de asemenea, relația dintre fratele Faulkhead și Masoneria Liberă, iar eu i-am declarat deschis că, dacă nu rupe orice legătură cu această societate, își va pierde sufletul.SA3 43.8

El a spus: „Primesc lumina pe care Domnul mi-a trimis-o prin tine. O voi pune în aplicare. Sunt membru în cinci loji și alte trei loji sunt sub conducerea mea. Eu tranzacționez toate afacerile lor. De acum nu voi mai participa deloc la întrunirile lor și voi încheia relațiile de afaceri cu ele cât mai rapid cu putință.”SA3 43.9

I-am repetat cuvintele care mi-au fost adresate de călăuza mea cu privire la societățile acestea. Cu privire la o anumită mișcare făcută de călăuza mea, am spus: „Nu pot să relatez tot ce mi-a fost descoperit.” Fratele Faulkhead le-a spus fratelui Daniells și celorlalți că eu am făcut un semn special, care era cunoscut numai de ordinele cele mai înalte ale masonilor, în care el tocmai intrase. A spus că eu nu am cunoscut semnul și că nu mi-am dat seama că i-am prezentat un semn. Aceasta a fost pentru el dovada sigură că Domnul lucra prin mine spre a-i salva sufletul. — Scrisoarea 46, 1892SA3 43.10

2. Un frate și un vizitator la adunarea de tabără. — I-am luat pe câțiva dintre frați deoparte, în cortul nostru, ^{18La adunarea de tabără din Milton, Washington.} și le-am citit materialul pe care îl scrisesem cu trei ani în urmă cu privire la [86] comportamentul lor. Ei făcuseră un angajament față de Conferința Generală și apoi își retrăseseră cuvintele. Le-am citit mărturii directe, clare și la subiect, dar problema a fost că ei nu simțiseră nicio obligație de a crede Mărturiile. Când locuise în LaPort, Iowa, fratele L făcuse parte din gruparea Marion^{19O ramificație a mișcării care apăruse în Marion, Iowa, pe la mijlocul anilor 1860.} și nimeni nu a știut cum să procedeze cu oamenii aceștia. Nu exista niciun pastor, nici solia vreunui pastor pe care ei să le respecte mai presus de judecata lor. Problema era aceea că nu știam cum să le spunem ceva care să aibă influență asupra lor. Tot ce am putut să facem a fost să ne rugăm și să lucrăm pentru ei, ca și când ar fi crezut fiecare cuvânt al mărturiilor, și totuși să fim atât de precauți, ca și când ar fi fost necredincioși. (…)SA3 44.1

În Sabat^{207 iunie 1884.} dimineața, am fost la adunare devreme, iar Domnul mi-a dat o mărturie care li se adresa direct. Totul a fost neașteptat pentru mine. Am rostit-o fără rețineri, arătându-le că Domnul i-a trimis pe slujitorii Săi cu o solie și că solia aceasta era tocmai mijlocul pe care Dumnezeu îl rânduise pentru a ajunge la inima lor, dar ei au simțit libertatea de a o sfărâma și de a anula efectul Cuvântului lui Dumnezeu. (…)SA3 44.2

Sabat, 14 iunie. Am avut adunări de care ne vom aduce aminte multă vreme. În Sabat dimineață, a vorbit fratele [J. N.] Laughborough. Eu am vorbit după-amiază. Domnul m-a ajutat. Apoi, am adresat apelul de a veni în față. Au răspuns treizeci și cinci de oameni. Majoritatea erau tineri și bătrâni, bărbați și femei. Am avut una dintre adunările cele mai prețioase. Unii care părăsiseră adevărul s-au întors cu pocăință și mărturisiri. Mulți au făcut aceasta pentru prima dată. Domnul era acolo personal. Faptul acesta a părut să doboare prejudecățile și au fost prezentate mărturii mișcătoare. Am luat o pauză, apoi am început din nou, iar lucrarea cea bună a continuat. (…)SA3 44.3

Vineri după-amiază, am citit o lucrare importantă pe care am scris-o cu trei ani în urmă. Ascultătorii au recunoscut că vine de la Dumnezeu. Mărturiile au fost primite cu toată inima și au fost făcute mărturisiri de mare valoare pentru cei greșiți. — Scrisoarea 19, 1884SA3 44.4