Evaluarea făcută de Ellen White în ultima zi a adunării

(Scrisoare adresată unei persoane din familie, 4 noiembrie 1888)SA3 94.1

Adunarea noastră [Sesiunea Conferinței Generale de la Minneapolis] s-a încheiat. În ultimul Sabat am ținut ultima mea cuvântare. Pentru prima dată, mi s-a părut că în adunare se manifesta o înțelegere considerabilă. I-am invitat în față pentru rugăciuni, deși biserica era foarte aglomerată. Un număr destul de mare de ascultători au venit în față. Domnul mi-a dat duhul mijlocirii, iar binecuvântările Sale au venit asupra mea. În dimineața aceasta, nu am mers la adunare. Aceasta a fost una dintre cele mai grele adunări pentru Willie, iar eu a trebuit să veghez asupra fiecărui punct, ca nu cumva să fie făcuți pași, să fie votate hotărâri care s-ar fi dovedit dăunătoare pentru lucrarea viitoare.SA3 94.2

Am vorbit de aproape douăzeci de ori cu o mare libertate de exprimare și credem că adunarea aceasta va avea ca urmare un mare bine. Nu cunoaștem viitorul, dar simțim că Isus stă la [178] cârmă și că nu vom ajunge o epavă. Curajul și credința mea au fost bune și nu m-au părăsit, în ciuda faptului că am avut conflictul cel mai greu și mai de neînțeles prin care am trecut vreodată aflându-mă între frații mei. Subiectul nu poate fi explicat în scris decât dacă aș scrie multe, multe pagini, prin urmare, ar fi mai bine să nu încep.SA3 94.3

Pastorul Olsen urmează a fi președintele Conferinței Generale, iar fratele Dan Jones, din Kansas, urmează să îl ajute. Pastorul Haskell va sluji până când va veni fratele Olsen din Europa. ^{51În absența lui George I. Butler, președintele Conferinței Generale, pastorul Haskell a prezidat Sesiunea Conferinței Generale. La scurt timp după încheierea sesiunii, lui William C. White i s-a cerut să slujească în calitate de președinte al Conferinței Generale, iar el a făcut acest lucru pentru aproape șase luni.} Nu pot să spun ce ne va descoperi viitorul, dar vom rămâne la Battle Creek timp de aproximativ patru săptămâni și vom prezenta o mărturie care ar trebui să fie publicată chiar acum, fără întârziere. Apoi vom vedea cum se vor desfășura lucrurile la marele centru al lucrării. Suntem hotărâți să facem tot ce putem în temere de Dumnezeu pentru a ajuta poporul nostru în această situație de criză.SA3 94.4

Mintea unui om bolnav a deținut o putere conducătoare asupra Comitetului Conferinței Generale, iar pastorii au fost umbra și ecoul pastorului Butler, atâta vreme cât acest lucru a fost sănătos și bun pentru lucrare. Invidia, bănuielile rele și gelozia au lucrat ca un aluat, până când se părea că au dospit toată plămădeala. (...)SA3 94.5

Astăzi, duminică, nu am participat la adunare, dar am avut de făcut o mulțime de vizite. Sunt mulțumitoare lui Dumnezeu pentru libertatea și puterea Duhului Său în prezentarea mărturiei mele, deși aceasta a avut asupra multor minți o impresie mai mică decât în orice altă perioadă din istoria mea. Satana a părut să aibă puterea de a împiedica lucrarea mea într-o măsură uimitoare, dar tremur când mă gândesc ce ar fi putut fi la această adunare, dacă noi nu am fi fost prezenți. Dumnezeu ar fi lucrat în vreun fel pentru a face ca acest spirit să nu fie adus în adunare și să nu aibă o putere conducătoare. Totuși nu suntem deloc descurajați. Ne încredem în Domnul, Dumnezeul lui Israel. Adevărul va triumfa, iar noi vrem [179] să fim triumfători împreună cu el.SA3 94.6

Ne gândim la voi, toți cei de acasă, și ne-ar plăcea să fim cu voi, dar nu trebuie să luăm în considerare propriile dorințe. Domnul este Conducătorul nostru și Îl lăsăm pe El să conducă, iar noi vom merge acolo unde ne va deschide El calea. — Scrisoarea 82, 1888SA3 94.7