Satana a declarat că omul nu poate să respecte Legea lui Dumnezeu

Mântuitorul lumii a pășit pe terenul pe care a căzut Adam, din cauza neascultării de Legea lui Iehova, iar singurul Fiu al lui Dumnezeu a venit în lumea noastră ca om, pentru a-i descoperi lumii că oamenii pot să respecte Legea lui Dumnezeu. Satana, îngerul căzut, declarase că niciun om nu poate să păzească Legea lui Dumnezeu după neascultarea lui Adam. El a pretins că întregul neam omenesc este sub stăpânirea lui.SA3 73.1

Fiul lui Dumnezeu a trecut în locul celui păcătos și a pășit pe terenul pe care a căzut Adam, suportând ispitirea din pustie, care a fost de o sută de ori mai puternică decât a fost sau va fi vreodată o ispită adusă asupra neamului omenesc. Domnul Isus S-a împotrivit ispitelor lui Satana așa cum se poate împotrivi fiecare suflet ispitit, arătând spre raportul inspirat și spunând: „Este scris.”SA3 73.2

Oamenii pot să respecte Legea lui Dumnezeu prin puterea divină. — Domnul Hristos a biruit ispitele lui Satana în calitate de om. Fiecare om poate să biruiască, așa cum a biruit Hristos. El S-a umilit pentru noi. El a fost ispitit în toate lucrurile ca și noi. El a răscumpărat eșecul lui Adam și căderea lui rușinoasă și a fost biruitor, dovedind în felul acesta tuturor lumilor necăzute și omenirii căzute că omul poate să respecte poruncile lui Dumnezeu prin puterea divină, care îi este dată din cer. Isus, Fiul lui Dumnezeu, [137] S-a umilit pentru noi, a suportat ispita pentru noi și a biruit în locul nostru ca să ne arate cum putem să biruim. În felul acesta, El a legat interesele Sale de cele ale omenirii prin legăturile cele mai strânse și ne-a asigurat categoric de faptul că nu vom fi ispitiți mai mult decât suntem în stare să suportăm, deoarece, împreună cu ispita, El va pregăti o cale de scăpare.SA3 73.3

Duhul Sfânt ne face în stare să fim biruitori. — Duhul Sfânt a făgăduit să fie cu aceia care luptă pentru biruință, ca o demonstrare a întregii măreții, înzestrându-i pe oameni cu putere supranaturală și învățându-i pe cei neștiutori tainele Împărăției lui Dumnezeu. Faptul că Duhul Sfânt urmează a fi marele nostru ajutor este o făgăduință minunată. La ce ne-ar fi folosit faptul că singurul Fiu al lui Dumnezeu S-a umilit, a suportat ispitele unui vrăjmaș viclean, a luptat cu el pe parcursul întregii Sale vieți pe pământ, apoi a murit, El, Cel neprihănit, pentru cei păcătoși, așa încât omenirea să nu piară, dacă Duhul Sfânt nu ar fi fost dat cu puterea Lui continuă, lucrătoare, înnoitoare, pentru a face să fie eficientă pentru fiecare dintre noi lucrarea adusă la îndeplinire de Răscumpărătorul lumii?SA3 73.4

Împărtășirea cu Duhul Sfânt i-a făcut în stare pe apostoli să stea neclintiți împotriva oricărui fel de idolatrie și să-L înalțe pe Domnul și numai pe El. Cine, dacă nu Isus Hristos, prin Duhul și puterea Sa divină, a călăuzit pana istoricilor sfinți, ca să-i poată fi prezentat lumii raportul prețios al cuvintelor și lucrărilor lui Isus Hristos?SA3 73.5

Duhul Sfânt cel făgăduit, pe care El avea să-L trimită după înălțarea la Tatăl Său, lucrează continuu pentru a atrage atenția la marea jertfă ispășitoare de pe crucea aflată pe Golgota, pentru a-i descoperi lumii dragostea lui Dumnezeu față de om, pentru a-i explica sufletului convins lucrurile prețioase ale Scripturii și a le arăta celor cu mintea întunecată razele strălucitoare ale Soarelui Neprihănirii, adevărurile care le fac inima să ardă în ei, datorită înțelegerii lucrurilor veșniciei.SA3 73.6

Cine, dacă nu Duhul Sfânt, îi prezintă minții [138] standardul moral al neprihănirii, convinge de păcat și produce acea pocăință de care nu trebuie să ne căim și ne inspiră credința în Singurul care poate să ne mântuiască de orice păcat?SA3 73.7

Cine, dacă nu Duhul Sfânt, poate să lucreze cu mintea omului pentru a schimba caracterul, îndepărtând atracția față de lucrurile trecătoare, pieritoare. El umple sufletul de o dorință arzătoare, prin prezentarea moștenirii nemuritoare a lucrurilor veșnice care îi reface pe oameni, îi înnobilează și îi sfințește ca să poată ajunge membri ai familiei regale, copii ai Împăratului ceresc. (…)SA3 73.8

Hristos a biruit păcatul ca om. — Căderea primilor noștri părinți a rupt lanțul de aur al supunerii necondiționate a voinței omenești față de voința divină. (…) Ascultarea nu a mai fost considerată o necesitate absolută. Oamenii își urmează propriile gânduri, despre care Domnul a spus cu privire la locuitorii lumii din vechime că erau îndreptate fără încetare spre rău. Domnul Isus declară: „Am păzit poruncile Tatălui Meu.” Cum? Ca om. „Iată-Mă, vin să fac voia Ta, Dumnezeule.” În fața acuzațiilor iudeilor, El a putut să stea cu fruntea sus, având un caracter curat, virtuos și sfânt și să le spună: „Cine dintre voi poate dovedi că am păcat?”SA3 73.9

Exemplul nostru și jertfă pentru păcat. — Răscumpărătorul lumii nu a venit doar pentru a fi o jertfă pentru păcat, ci pentru a fi un exemplu pentru om în toate lucrurile, un om sfânt. El a fost un învățător cum lumea nu mai văzuse și nu mai auzise niciodată mai înainte. El vorbea ca unul care avea putere și îi invita pe toți să aibă încredere în El. „Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă. Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima, și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun și sarcina Mea este ușoară” (Matei 11,28-30).SA3 74.1

Singurul Fiu al Dumnezeului infinit ne-a lăsat, prin cuvintele și exemplul Său practic, un model clar pe care trebuie să îl urmăm. Prin cuvintele Sale, El ne-a învățat să ascultăm de Dumnezeu, iar prin exemplul Său practic, ne-a arătat cum putem să ascultăm.SA3 74.2

[139] Domnul Hristos nu numai că ne-a prezentat reguli explicite, arătându-ne cum putem să ajungem niște copii ascultători, ci, prin viața și caracterul Său, El ne-a și arătat acele lucruri care sunt drepte și vrednice de primit înaintea lui Dumnezeu, așa că nu există nicio scuză pentru a nu face acele lucruri care sunt plăcute în ochii Săi.SA3 74.3

El a dezaprobat pretenția lui Satana. — Suntem veșnic recunoscători pentru că Isus ne-a dovedit cu fapte reale că omul poate să respecte poruncile lui Dumnezeu, contrazicând minciuna lui Satana care spunea că omul nu poate să le respecte. Marele Învățător a venit în lumea noastră pentru a fi Capul omenirii și a înălța și sfinți omenirea, prin împlinirea sfântă a tuturor cerințelor lui Dumnezeu, arătându-ne că este cu putință să respectăm toate poruncile Sale. El a demonstrat că este posibilă o ascultare de o viață întreagă. Ca urmare, El le încredințează aleșilor Săi, reprezentanților Săi din lume, lucrarea de a exemplifica viața lui Isus Hristos în viața lor, așa cum Tatăl I-a încredințat Fiului Său lucrarea de a-L reprezenta înaintea oamenilor.SA3 74.4

El a rezistat încercării ca om. — Nu trebuie să considerăm că ascultarea lui Hristos, în ea însăși, a fost ceva pentru care El era adaptat într-un mod special, datorită naturii Sale divine deosebite, deoarece El a stat înaintea lui Dumnezeu ca reprezentant al omului și a fost ispitit ca înlocuitor și garant al omului. Dacă Domnul Hristos ar fi avut o putere specială, pe care omul nu are privilegiul de a o primi, Satana ar fi profitat de faptul acesta. Lucrarea lui Hristos a fost aceea de a contrazice pretențiile lui Satana că este stăpânul omului, iar El a putut să facă lucrul acesta numai așa cum a venit — ca om, ispitit ca orice om, ascultând de Dumnezeu ca un om. (…)SA3 74.5

Să nu uităm că biruința și ascultarea lui Hristos sunt acelea ale unei făpturi omenești. Noi facem multe greșeli în concluziile noastre, din cauza concepțiilor greșite cu privire la natura omenească a Domnului. Noi nimicim deplinătatea naturii Sale omenești când Îi atribuim o putere pe care omul nu poate să o aibă în luptele lui cu Satana. Tuturor celor care Îl primesc prin credință, El le dă harul Său și puterea Sa. Ascultarea lui Hristos față de Tatăl Său a fost ascultarea cerută de la om.SA3 74.6

[140]Omul nu poate să biruiască ispitele lui Satana fără puterea divină. Prin urmare, Isus Hristos a putut să se bazeze pe puterea divină. El nu a venit în lumea noastră pentru a asculta în calitate de Dumnezeu mai mic, față de un Dumnezeu mai mare, ci a venit în calitate de om, să asculte de Legea sfântă a lui Dumnezeu și, în această privință, este exemplul nostru.SA3 74.7

Isus a arătat ce poate să facă omul. — Domnul Isus nu a venit în lumea noastră pentru a descoperi ce poate să facă Dumnezeu, ci pentru a descoperi ce poate să facă omul, prin credința în puterea lui Dumnezeu, care ajută în orice situație de criză. Prin credință, omul trebuie să fie părtaș al naturii divine și să biruiască fiecare ispită care îl asaltează. Domnul cere acum ca fiecare dintre noi, fiecare fiu sau fiică a lui Adam să-I slujească, prin credința în Isus Hristos, în natura omenească pe care o are.SA3 74.8

Domnul Isus a așezat o punte peste prăpastia pe care o făcuse păcatul. El a refăcut legătura între pământ și cer și între omul mărginit și Dumnezeul cel nemărginit. Isus, Răscumpărătorul lumii, a putut să respecte poruncile numai așa cum poate să le respecte omul. „… Prin care El ne-a dat făgăduințele Lui nespus de mari și scumpe, ca, prin ele, să vă faceți părtași firii dumnezeiești, după ce ați fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte” (2 Petru 1,4). (…)SA3 75.1

Trebuie să punem în practică exemplul lui Hristos, aducându-ne aminte fără încetare de statutul Său de Fiu al lui Dumnezeu și de natura Sa omenească. Nu Dumnezeu a fost ispitit în pustie și nu un Dumnezeu urma să suporte împotrivirea celor păcătoși. Maiestatea cerului a devenit om, El S-a umilit luând natura noastră omenească.SA3 75.2

Cum trebuie să-I slujim lui Dumnezeu. — Noi nu trebuie să-I slujim lui Dumnezeu ca și când nu am fi oameni, ci să-I slujim în natura pe care o avem și care a fost răscumpărată de Fiul lui Dumnezeu. Prin neprihănirea lui Hristos, noi stăm înaintea lui Dumnezeu fiind iertați, ca și când nu am fi păcătuit niciodată. Nu vom obține niciodată putere dacă ne gândim la ce am fi putut să facem dacă am fi fost îngeri. Trebuie să ne întoarcem la Isus Hristos prin credință și să ne arătăm dragostea față de Dumnezeu prin ascultarea de [141] poruncile Sale. Isus „a fost ispitit în toate lucrurile ca și noi, dar fără păcat”. Isus spune: „Veniți după Mine.” „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să Mă urmeze.” — Manuscrisul 1, 1892SA3 75.3