Făgăduințe prețioase și tablouri întunecate
Am îndrăznit să traversez Munții Stâncoși numai prin credință, în scopul de a participa la Conferința Generală de la Minneapolis. (...)SA3 86.8
La Minneapolis, am întâlnit o delegație numeroasă a pastorilor. Încă de la începutul adunării, am simțit manifestându-se un spirit care mă îngrijora. Predicile prezentate nu le ofereau oamenilor hrana de care aveau atât de mare nevoie. Le era înfățișat un tablou întunecat și apăsător pe care urmau să îl pună în încăperile memoriei. Acest tablou nu le aducea nici lumină, nici libertate spirituală, ci descurajare.SA3 86.9
În Sabat după-amiază [13 octombrie 1888], m-am simțit puternic îndemnată de Duhul Domnului să le atrag atenția celor prezenți asupra dragostei pe care Dumnezeu o manifestă față de poporul Său. Minții nu trebuie să i se îngăduie să stăruie asupra trăsăturilor celor mai discutabile ale credinței noastre. Din Cuvântul lui Dumnezeu, care poate fi reprezentat asemenea unei grădini pline de trandafiri, crini și garoafe, putem să culegem prin credință făgăduințele prețioase ale lui Dumnezeu, să le aducem în inima noastră și să fim încurajați — da, bucuroși în Dumnezeu — sau putem să ne păstrăm atenția îndreptată asupra spinilor și mărăcinilor, să ne rănim rău și să ne plângem de soarta noastră grea.SA3 86.10
Lui Dumnezeu nu-I face plăcere când poporul Său pune în încăperile memoriei tablouri întunecoase și dureroase. El vrea ca fiecare suflet să culeagă trandafirii, crinii și garoafele, să așeze în încăperile memoriei tabloul făgăduințelor prețioase ale lui Dumnezeu, care înfloresc pretutindeni în grădina Sa. El dorește ca noi să stăruim asupra lor, să le înțelegem cu claritate și precizie în toată plinătatea bogăției lor, vorbind despre bucuria care este pusă înaintea noastră. El dorește să trăim în lume, și totuși să nu fim din lume, iar simțămintele noastre să se prindă de lucrurile veșnice. El dorește să vorbim despre lucrurile pe care le-a pregătit pentru cei care Îl iubesc. Acestea vor atrage atenția noastră, vor înviora speranțele și așteptările noastre și ne vor întări sufletul pentru a suporta luptele și încercările [164] vieții acesteia. Când stăruim asupra acestor scene, Domnul ne va întări credința și încrederea. El va da cortina la o parte și ne va arăta crâmpeie din moștenirea celor sfinți.SA3 87.1
Când am prezentat bunătatea, dragostea și mila duioasă a Tatălui nostru ceresc, am simțit că Duhul Domnului Se afla nu numai asupra mea, ci asupra tuturor. Lumina, libertatea și eliberarea au venit asupra ascultătorilor și a avut loc un răspuns din inimă la cuvintele rostite. Adunările care au urmat au dovedit că, în inima ascultătorilor, Cuvântul își găsise loc. Mulți au prezentat mărturii care arătau că ziua aceea a fost cea mai fericită din viața lor și a fost într-adevăr o ocazie prețioasă, deoarece am știut că prezența Domnului Isus se afla în adunare pentru a ne binecuvânta. Am știut că descoperirile speciale ale Duhului lui Dumnezeu au avut un scop, și anume să potolească îndoielile, să dea înapoi valul de necredință care fusese acceptat în inimi și minți cu privire la Ellen White și la lucrarea pe care Domnul i-o încredințase.SA3 87.2
Mulți au fost înviorați, dar nu toți. — Aceasta a fost o ocazie de înviorare pentru multe suflete, dar pentru unii nu a fost de durată. Îndată ce au văzut că Ellen White nu era de acord cu ideile lor și nu era în armonie cu propunerile și hotărârile care urmau a fi votate în conferința aceea, dovada pe care o primiseră a avut la fel de puțină importanță cum au avut cuvintele rostite de Hristos în sinagoga din Nazaret. Inima lor [a celor din Nazaret] a fost atinsă de Duhul lui Dumnezeu. Ei L-au auzit pe Dumnezeu vorbindu-le prin Fiul Său. Ei au văzut, au simțit influența divină a Duhului lui Dumnezeu și au fost martori ai cuvintelor pline de har care ieșeau de pe buzele Sale. Totuși Satana era lângă ei cu necredința lui, iar ei au îngăduit îndoieli și întrebări care au avut ca urmare necredința. Duhul lui Dumnezeu a fost înăbușit. În nesăbuința lor, ei ar fi vrut să-L arunce pe Isus în prăpastie dacă Dumnezeu nu L-ar fi ocrotit, așa încât furia lor să nu-I facă rău. Odată ce pune stăpânire pe minte, Satana face niște nebuni și niște demoni din aceia care erau considerați oameni excelenți. Prejudecata, mândria și încăpățânarea sunt niște elemente îngrozitoare care [165] pun stăpânire pe mintea omului.SA3 87.3
Ellen White se sfătuiește cu unii dintre conducători. — Am primit de la pastorul Butler [președintele Conferinței Generale, care rămăsese la Battle Creek din cauza bolii] o scrisoare lungă pe care am citit-o cu atenție. Am fost surprinsă de conținutul ei. Nu am știut ce să fac cu scrisoarea aceasta, dar aceleași idei și sentimente exprimate în ea păreau să lucreze și să pună stăpânire pe frații mei pastori. I-am chemat pe câțiva dintre ei împreună, într-o cameră de sus, și le-am citit scrisoarea aceasta. Niciunul dintre ei nu a fost surprins de conținutul ei, iar câțiva au spus că știau ce era în mintea fratelui Butler, deoarece îl auziseră declarând acele lucruri.SA3 87.4
Apoi eu le-am explicat multe lucruri. Le-am declarat, ca de la frate la frate, că, din cât știam, aceasta era o cale corectă și dreaptă de a cerceta Scripturile. Am știut că nu toți cei din grupul aflat în fața mea înțelegeau lucrurile într-o lumină corectă, prin urmare am făcut multe declarații. Toate declarațiile mele au prezentat principiile corecte, pe baza cărora trebuia să acționăm, dar m-am temut că vorbele mele nu au avut nicio impresie asupra lor. Ei înțelegeau lucrurile în felul lor, iar lumina despre care le-am spus că îmi fusese dată era pentru ei ca o poveste ieftină.SA3 87.5
Apelurile de la adunările de dimineața. — Am simțit o mare durere în inimă pentru starea de lucruri care exista. Când eram la adunările de dimineața, le-am adresat fraților mei apelurile cele mai stăruitoare și i-am îndemnat să folosească ocazia aceasta, cercetând Scripturile împreună, cu umilință. I-am îndemnat să nu se simtă atât de liberi să vorbească despre lucruri cu privire la care nu știau decât puțin.SA3 88.1
Toți aveau nevoie să învețe în școala lui Hristos. Domnul Isus i-a invitat: „Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă. Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu [166] este bun, și sarcina Mea este ușoară” (Matei 11,28-30). Dacă vom învăța zi de zi lecțiile umilinței și ale smereniei, nu vor exista simțămintele care s-au manifestat la adunarea aceasta.SA3 88.2
Există deosebiri de păreri cu privire la unele subiecte, dar oare este acesta un motiv pentru cuvinte tăioase și resentimente? Oare trebuie ca invidia, bănuiala și închipuirile rele, suspiciunea răutăcioasă, ura și gelozia să fie întronate în inimă? Toate aceste lucruri sunt răul însuși. Ajutorul nostru este numai la Dumnezeu. Trebuie să petrecem mult timp în rugăciune și în cercetarea Scripturilor cu un spirit bun, dornic să învețe și dispus să fie corectat sau lămurit cu privire la orice punct în care am putea să fim greșiți. Dacă Domnul Isus este între noi și inimile noastre sunt sensibilizate de dragostea Sa, vom avea una dintre conferințele cele mai bune la care am participat vreodată.SA3 88.3
O sesiune încărcată și importantă. — Erau de îndeplinit multe lucrări administrative. Lucrarea se extinsese. Noi misiuni fuseseră înființate și noi biserici fuseseră organizate. Toți trebuiau să fie în armonie, consultându-se fără rețineri, ca frații, și să se gândească fără egoism la felul în care putea să fie făcută lucrarea Domnului pentru a avea foloasele cele mai mari. Dacă a fost vreodată un timp în care să fi avut nevoie, ca biserică adunată la o conferință, de harul și iluminarea Duhului lui Dumnezeu, atunci acest timp era adunarea la care ne aflam. O putere satanică își exercita influența pentru a produce o schimbare în Constituția și în legile țării noastre, care urmau să restrângă libertatea conștiinței tuturor celor ce respectă Sabatul Bibliei, așa cum este precizat cu claritate în porunca a patra, ca fiind ziua a șaptea.SA3 88.4
Venise timpul când fiecare om trebuia să fie găsit îndeplinindu-și datoria cu toată priceperea lui pentru a susține și apăra Legea lui Dumnezeu în fața poporului nostru și în fața lumii, lucrând până la limita capacității și a talentelor încredințate. Mulți sunt orbiți și amăgiți de oameni care pretind că sunt pastori ai Evangheliei, iar aceștia îi influențează pe foarte mulți să creadă că ei îndeplinesc o lucrare bună pentru Dumnezeu, în timp ce aceasta este lucrarea lui Satana.SA3 88.5
[167] Dezbinarea, strategia lui Satana. — Acum, Satana se sfătuiește cu privire la felul în care poate să țină sub tăcere pana și vocea adventiștilor de ziua a șaptea. Dacă ar putea să le concentreze atenția și să le îndrepte puterile într-o direcție care îi va slăbi și îi va dezbina, perspectivele lui ar fi bune.SA3 88.6
Satana a făcut lucrarea aceasta cu un anumit succes. S-au manifestat sentimente contradictorii și dezbinare. Au existat bănuieli și multă gelozie. Au fost rostite multe cuvântări nesfinte, s-au făcut aluzii și observații. Mintea acelora care ar fi trebuit să fie la lucru cu toată inima și cu tot sufletul, pregătiți să dea lupte puternice pentru Dumnezeu, este absorbită chiar în timpul acesta de subiecte de mică importanță. Din cauză că ideile unora nu sunt în concordanță exactă cu ideile lor cu privire la fiecare punct de doctrină care implică aspecte și teorii minore, care nu constituie subiecte vitale, marea problemă a libertății religioase, care înseamnă atât de mult acum, este un subiect lipsit de importanță pentru mulți.SA3 88.7
Satana face lucrurile să se desfășoare cum vrea el, dar Domnul a ridicat oameni și le-a dat o solie solemnă pe care să o vestească poporului Său, să-i trezească pe oamenii curajoși pentru a se pregăti pentru bătălie, pentru ziua pregătirii lui Dumnezeu. Satana a căutat să anuleze orice efect al acestei solii și, când fiecare voce și fiecare instrument de scris ar fi trebuit să se afle la lucru cu seriozitate pentru a stăvili lucrările și puterile lui Satana, oamenii se retrăgeau deoparte și se ocupau de conflictele de opinie. Aceasta nu a fost nicidecum calea Domnului.SA3 88.8
„Legea în Galateni” — un punct de controversă. — La această adunare, a fost adus în atenția pastorilor subiectul „Legea în Galateni”. Acest subiect a fost adus în dezbaterea conferinței cu trei ani în urmă. (...)SA3 89.1
Știm că, dacă ar cerceta Scripturile cu inimi smerite și stăpânite de puterea Duhului lui Dumnezeu, toți ar fi conduși să studieze cu o minte liniștită, fără prejudecăți și fără mândria părerilor personale. Lumina care vine de la Domnul ar străluci asupra Cuvântului Său, iar adevărul ar fi descoperit. Totuși, pentru a răspunde la rugăciunea pe care a făcut-o Hristos [168] ca toți să fie una, după cum El și Tatăl sunt una, este nevoie de un efort stăruitor, însoțit de rugăciune și de multă răbdare. Rugăciunea stăruitoare și sinceră va fi ascultată, iar Domnul va răspunde. Duhul Sfânt va înviora însușirile intelectuale și va exista o înțelegere clară. „Descoperirea cuvintelor Tale dă lumină, dă pricepere celor fără răutate” (Psalmii 119,130).SA3 89.2
Prezentarea îndreptățirii și a neprihănirii lui Hristos. — Pastorului E. J. Waggoner i s-a acordat privilegiul de a vorbi liber și de a-și prezenta concepțiile cu privire la îndreptățirea prin credință și neprihănirea lui Hristos, în legătură cu Legea. Aceasta nu a fost o lumină nouă, ci a fost lumina cea veche, așezată acolo unde trebuia să fie, în solia îngerului al treilea. (...) Care a fost partea principală a acelei solii? Apostolul Ioan vede un popor. El spune: „Aici este răbdarea sfinților care păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus” (Apocalipsa 14,12). Ioan vede acest popor chiar înainte de a-L vedea pe Fiul omului având pe cap „o cunună de aur, iar în mână, o seceră ascuțită” (versetul 14).SA3 89.3
Credința lui Isus a fost trecută cu vederea și a fost tratată cu indiferență și nepăsare. Ea nu a ocupat poziția proeminentă în care i-a fost descoperită lui Ioan. Credința lui Hristos ca singura nădejde a celui păcătos a fost lăsată de o parte în mare măsură, nu numai în cuvântările prezentate, ci și în experiența religioasă pe care au avut-o foarte mulți dintre cei care pretind a crede solia îngerului al treilea.SA3 89.4
Adevărurile pe care le prezentase Ellen White până în 1844. — La adunarea aceasta am mărturisit că lumina cea mai prețioasă strălucise din Scripturi în prezentarea marelui subiect al neprihănirii lui Hristos în legătură cu Legea. Acest subiect ar trebui să fie păstrat fără încetare în atenția celui păcătos, ca fiind singura lui nădejde pentru mântuire. Aceasta nu era o lumină nouă pentru mine, deoarece îmi fusese dată de către o autoritate mai înaltă pe parcursul ultimilor patruzeci și patru de ani și o prezentasem oamenilor prin scrierile și cuvântările mele în mărturiile primite de la Duhul Său. Totuși foarte puțini au răspuns, cu excepția unui consimțământ dat mărturiilor prezentate. Despre acest subiect important s-a vorbit și s-a scris mult prea puțin. Predicile unora ar putea fi [169] reprezentate corect ca fiind asemenea jertfei lui Cain — lipsite de Hristos.SA3 89.5
Taina evlaviei. — Standardul prin care trebuie să fie măsurat caracterul este Legea împărătească. Legea este detectorul păcatului. Prin Lege vine cunoștința păcatului. Totuși păcătosul este atras continuu la Hristos prin manifestarea minunată a iubirii Sale, arătate în faptul că S-a umilit, suferind o moarte rușinoasă pe cruce. Ce minunat subiect de studiu! Îngerii s-au străduit și au dorit nespus să înțeleagă această taină minunată. Faptul că omul căzut, care a fost amăgit de Satana și a trecut de partea lui, poate fi făcut asemenea chipului Fiului Dumnezeului celui Infinit constituie un subiect de studiu care poate să solicite la maximum cea mai înaltă inteligență omenească. Omul va fi asemenea Lui. Datorită neprihănirii lui Hristos, care i-a fost dată omului, Dumnezeu îl va iubi pe omul căzut, dar răscumpărat, exact așa cum L-a iubit pe Fiul Său. Citiți despre aceste lucruri în scrierile sfinte.SA3 89.6
Aceasta este taina evlaviei. Acest tablou are valoarea cea mai mare și, de aceea, trebuie să fie pus în fiecare predică, să fie pus în încăperile memoriei, să fie rostit de buzele omenești, să fie cercetat de făpturile omenești care au gustat și au văzut că Domnul este bun, să fie subiectul meditației și să fie elementul de bază al fiecărei cuvântări. Au fost prezentate teorii seci, iar sufletele prețioase sunt înfometate după pâinea vieții. Această predicare nu este nici necesară, nici acceptată de Dumnezeul cerurilor, deoarece este lipsită de Hristos. Tabloul divin al lui Hristos trebuie să fie păstrat înaintea oamenilor. El este Îngerul care stă în picioare în soare. El nu reflectă nicio umbră. El este îmbrăcat în atributele Divinității și este înveșmântat în slava dumnezeirii și în asemănarea cu Dumnezeul cel Infinit. El trebuie să fie înălțat înaintea oamenilor. Când acest tablou este păstrat înaintea oamenilor, meritele făpturilor omenești create ajung să fie fără nicio importanță. Cu cât privirile sunt ațintite mai mult asupra Lui, cu cât viața Sa, învățăturile și desăvârșirea caracterului Său sunt studiate mai mult, cu atât păcatul va apărea mai respingător și mai urât.SA3 89.7
Când privește la Hristos, omul nu poate decât să-L admire și să fie atras din ce în ce mai mult de El, fiind din ce în ce mai fascinat și din ce în ce mai doritor să fie asemenea lui Isus, până când asimilează chipul Său și ajunge să aibă gândul lui Hristos. [170] El umblă cu Dumnezeu ca Enoh. Mintea lui este plină de gândurile lui Isus. Hristos este Prietenul lui cel mai bun. (...)SA3 90.1
Studiați-L pe Isus ca Model al nostru. — „De aceea, frați sfinți, care aveți parte de chemarea cerească, ațintiți-vă privirile la Apostolul și Marele-Preot al mărturisirii noastre, adică Isus Hristos” (Evrei 3,1). Studiați-L pe Hristos. Studiați caracterul Său trăsătură cu trăsătură. Acesta este modelul pe care ni se cere să-L copiem în viața și în caracterul nostru, deoarece altfel nu vom reuși să-L reprezentăm pe Isus, ci îi vom prezenta lumii o copie falsă. Nu imitați niciun om, deoarece oamenii au defecte în obiceiuri, în vorbire, în comportament, în caracter. Eu vi-L prezint pe Omul Isus Hristos. Fiecare trebuie să-L cunoască personal pe El ca Mântuitor al său, înainte de a putea să-L studiați ca model și exemplu al vostru.SA3 90.2
Apostolul Pavel a spus: „Căci mie nu mi-e rușine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a iudeului, apoi a grecului. Deoarece în ea este descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnezeu prin credință și care duce la credință, după cum este scris: «Cel neprihănit va trăi prin credință.” (...) Fiindcă ce se poate cunoaște despre Dumnezeu le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu” (Romani 1,16-19).SA3 90.3
Recunoscătoare pentru că mințile oamenilor au fost mișcate de Duhul lui Dumnezeu. — M-am simțit profund și solemn recunoscătoare, pentru că mințile oamenilor au fost îndemnate de Duhul lui Dumnezeu să-L vadă pe Hristos în scrierile sfinte și să-L reprezinte înaintea lumii, dar nu numai prin cuvinte. Ei înțeleg cerințele Scripturii, care spun că toți cei ce pretind a fi urmași ai lui Hristos au obligația de a păși pe urmele Sale, de a fi umpluți cu Duhul Său și de a-L prezenta în felul acesta lumii pe Isus Hristos care a venit în lumea noastră pentru a-L reprezenta pe Tatăl.SA3 90.4
Când Îl reprezentăm pe Hristos, noi Îl reprezentăm pe Dumnezeu înaintea lumii. „Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui” (Romani 8,9). Să ne întrebăm: Reflectăm noi caracterul lui Isus în biserică și în lume? Nouă ni se cere un studiu mult mai adânc în cercetarea Scripturilor. Prezentarea neprihănirii lui Hristos în legătură cu Legea [171] Îl descoperă pe Dumnezeu în adevăratul Său caracter și descoperă Legea ca fiind sfântă, dreaptă și bună, cu adevărat plină de slavă, când este înțeleasă în adevăratul ei caracter.SA3 90.5
Dacă toți frații noștri din lucrarea pastorală ar fi studiat Biblia împreună, cu spiritul lui Hristos, respectându-se unul pe altul și având o adevărată amabilitate creștină, Domnul ar fi fost Învățătorul lor. Totuși Domnul nu are nicio posibilitate de a impresiona acele minți asupra cărora Satana are o putere atât de mare. Tot ce nu este în armonie cu ideile și prejudecățile lor omenești li se va părea doar o descriere plină de umbre și întuneric. (...)SA3 90.6
Spiritul multora o împovăra pe Ellen White. — În timpul adunării, povara mea a fost aceea de a-L prezenta pe Isus și dragostea Sa înaintea fraților mei, deoarece am văzut dovezi evidente că mulți nu aveau spiritul lui Hristos. Mintea mea era păstrată în pace, ațintită spre Dumnezeu, dar am fost întristată să văd că un spirit diferit pătrunsese în experiența fraților noștri și că acest spirit se răspândea în tabără. Știam că în mintea multora era o orbire teribilă, că ei nu înțelegeau unde este Duhul lui Dumnezeu și ce înseamnă o experiență creștină adevărată. Iar gândul că aceștia erau tocmai cei ce aveau în pază turma lui Dumnezeu era dureros. Lipsea credința adevărată, iar mâinile atârnau neputincioase, pentru că nu erau înălțate în rugăciune sinceră!SA3 90.7
Unii nu simțeau nicio nevoie de rugăciune. Ei simțeau că judecata proprie era suficientă, și nu înțelegeau în niciun fel că vrăjmașul oricărui bine le călăuzea judecata. Ei erau asemenea unor soldați care merg la luptă fără arme și armură. Oare ar trebui să ne mirăm că predicile erau lipsite de viață, că apa vie nu putea să se reverse prin canalele astupate și că lumina cerului nu putea să străpungă ceața densă a stării de căldicel și de păcătoșenie?SA3 91.1
Nu am fost în stare să dorm decât câteva ore. Scriam pe tot parcursul orelor dimineții, trezindu-mă adesea la ora două sau trei dimineața, și îmi eliberam mintea scriind despre subiectele care îmi erau descoperite. Inima îmi era îndurerată când vedeam spiritul care punea stăpânire pe unii [172] dintre pastorii noștri, iar spiritul acesta părea a fi contagios. Se vorbea foarte mult.SA3 91.2
O prezentare a adevărului pe care ea a putut să o susțină. — Când le-am declarat fraților mei că atunci am auzit pentru prima dată concepțiile pastorului E. J. Waggoner, unii nu m-au crezut. Am declarat că auzisem adevăruri prețioase la care puteam să răspund cu toată inima, deoarece Duhul lui Dumnezeu întipărise în mintea mea aceste adevăruri mari și pline de slavă, neprihănirea lui Hristos și întreaga jertfă adusă pentru om, și nu mai puteau fi șterse. Subiectul acesta fusese prezentat din nou și din nou în mărturii. Când Domnul le dăduse fraților mei răspunderea de a proclama solia aceasta, eu m-am simțit nespus de recunoscătoare față de Dumnezeu, deoarece am știut că era o solie pentru timpul acesta.SA3 91.3
Solia îngerului al treilea este proclamarea poruncilor lui Dumnezeu și a credinței lui Isus Hristos. Poruncile lui Dumnezeu fuseseră proclamate, dar credința lui Isus Hristos nu fusese proclamată de către adventiștii de ziua a șaptea ca având o importanță egală — Legea și Evanghelia mergând mână în mână. Nu pot să găsesc cuvinte pentru a exprima subiectul acesta în plinătatea lui.SA3 91.4
Se vorbește despre „credința lui Isus”, dar nu este înțeleasă. Ce anume constituie credința lui Isus, care face parte din solia îngerului al treilea? Isus devine purtătorul păcatului nostru ca să poată fi Mântuitorul nostru care ne iartă păcatul. El a fost tratat așa cum merităm noi. El a venit în lumea noastră și a luat păcatele noastre, pentru ca noi să putem avea neprihănirea Sa. Credința în capacitatea lui Hristos de a ne mântui pe deplin este credința lui Isus.SA3 91.5
Singura cale de a fi în siguranță pentru israeliți a fost sângele de pe ușori. Dumnezeu a zis: „Eu voi vedea sângele și voi trece pe lângă voi” (Exodul 12,13). Toate celelalte mijloace de a fi în siguranță n-ar fi avut nicio valoare. Nimic în afară de sângele de pe ușori nu putea să-l împiedice pe îngerul morții să intre. Numai în sângele lui Isus Hristos, care ne curățește de orice păcat, se află mântuire pentru cel păcătos. Omul cu un intelect cultivat poate să aibă foarte multe cunoștințe, se poate angaja în speculații teologice, [173] poate să fie mare și onorat de oameni și să fie considerat depozitarul cunoașterii, dar, dacă nu are o cunoaștere mântuitoare a lui Hristos cel răstignit pentru el și dacă nu se bazează, prin credință, pe neprihănirea lui Hristos, este pierdut. Hristos „era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, și prin rănile Lui suntem tămăduiți” (Isaia 53,5). „Mântuiți prin sângele lui Isus Hristos” — aceasta este singura noastră nădejde pentru timpul acesta și va fi cântecul nostru de-a lungul veșniciei.SA3 91.6
Lupta cu prejudecățile și cu acuzațiile false. — Când mi-am declarat credința deschis, au fost mulți care nu m-au înțeles și au spus că sora White s-a schimbat, că sora White a fost influențată de fiul ei William C. White și de pastorul A. T. Jones. Desigur, o astfel de afirmație, venită de pe buzele celor care mă cunoșteau de mulți ani, care crescuseră odată cu solia îngerului al treilea și fuseseră onorați cu încredere de către poporul nostru, trebuie să fi avut influență.SA3 91.7
Eu am ajuns subiectul comentariilor și criticilor, dar niciunul dintre frații noștri nu a venit la mine să-mi pună întrebări sau să-mi ceară vreo explicație. Noi am încercat cât se poate de serios să-i adunăm pe toți frații noștri din lucrarea pastorală într-o încăpere neocupată pentru a ne ruga împreună, dar nu am reușit să facem acest lucru decât de două sau de trei ori. Ei au ales să meargă în camerele lor, să discute și să se roage singuri. Acolo se părea că nu este nicio ocazie de a pune capăt prejudecăților care erau atât de hotărâte și de neclintite, nicio șansă de a înlătura înțelegerile greșite cu privire la mine, la fiul meu, la E. J. Waggoner și la A. T. Jones.SA3 91.8
Am încercat să fac încă un efort. În dimineața aceea, scrisesem dinainte subiectul care trebuia să le fie prezentat fraților, pentru ca vorbele mele să nu fie răstălmăcite după aceea. A fost prezent un număr destul de mare dintre frații noștri din poziții de răspundere, iar eu am regretat profund că la adunarea aceasta nu au venit mai mulți, deoarece știam că unii dintre cei prezenți au început să înțeleagă lucrurile într-o lumină diferită și mult mai mulți ar fi beneficiat, dacă ar fi folosit ocazia de a auzi ce aveam de spus. Totuși [174] ei nu au știut și nu au beneficiat de explicațiile mele și de un clar „Așa zice Domnul”, pe care le-am prezentat.SA3 92.1
La data aceea mi-a fost pusă întrebarea: „Soră White, credeți că Domnul are vreo lumină nouă, mai mare, pentru noi ca popor?” Am răspuns: „Cât se poate de sigur. Nu numai că eu cred astfel, dar pot să vorbesc foarte clar. Știu că, dacă noi suntem poporul care trebuie să reziste în ziua pregătirii lui Dumnezeu, trebuie să ne fie descoperit un adevăr prețios.”SA3 92.2
Ellen White încurajează studiul fără prejudecăți. — Apoi s-a pus întrebarea dacă eu cred că ar fi mai bine ca subiectul să fie abandonat acolo unde se află după ce fratele Waggoner și-a prezentat concepțiile despre Legea din Galateni. Eu am spus: „În niciun caz. Dorim să aflăm totul despre ambele fețe ale subiectului.” Totuși am declarat că spiritul pe care îl văzusem manifestat la adunare era nejustificabil. Am spus cu insistență că ar trebui să existe un spirit corect, un spirit creștinesc, asemenea spiritului manifestat de pastorul E. J. Waggoner pe tot parcursul prezentării concepțiilor lui și că subiectul acesta nu trebuia să fie tratat ca o dezbatere în contradictoriu. Motivul pentru care aș îndemna ca subiectul acesta să fie tratat într-un spirit creștinesc este că nu ar trebui să aibă loc niciun fel de atacuri împotriva fraților care au păreri diferite. Ei ar trebui să se comporte la fel ca fratele E. J. Waggoner, care s-a purtat ca un gentleman, prezentând deschis argumentele pentru poziția sa. (...)SA3 92.3
Subiectul cu privire la Legea din Galateni nu este vital. — S-a făcut remarca următoare: „Dacă ideile noastre cu privire la Galateni nu sunt corecte, atunci nu avem solia îngerului al treilea și se alege praful de poziția noastră; nu mai rămâne nimic pentru credința noastră.”SA3 92.4
Eu am spus: „Fraților, iată tocmai lucrul pe care vi l-am spus. Această declarație nu este adevărată. Este o declarație exagerată. Dacă declarația aceasta este făcută în cadrul dezbaterii acestui subiect, simt că este datoria mea să clarific lucrurile înaintea tuturor celor adunați și, indiferent dacă vor să audă și să suporte sau nu, declarația este incorectă. [175] Subiectul aflat în discuție nu este vital și nu trebuie să fie tratat astfel. Ideea că acesta este un subiect minunat și măreț a fost exagerată și, din acest motiv, din cauza înțelegerilor greșite și a ideilor pervertite, vedem spiritul care domină în această adunare, un spirit necreștinesc pe care nu ar trebui să-l vedem niciodată manifestat între frați. Între noi a pătruns un spirit de fariseism împotriva căruia îmi voi ridica vocea, oriunde va fi dat pe față.” (...)SA3 92.5
Am putut să văd marea nevoie de înțelegere înțeleaptă și de judecată corectă. Răul unor astfel de lucruri mi-a fost descoperit adesea. Deosebirile de opinie au fost vizibile atât pentru cei credincioși, cât și pentru cei necredincioși. Aceste lucruri au lăsat o asemenea impresie asupra minții mele, încât am simțit că frații mei s-au confruntat cu o mare schimbare. Problema aceasta mi-a fost descoperită în imagini și simboluri, pe când eram în Europa, dar explicația mi-a fost dată după aceea, prin urmare nu am fost lăsată în întuneric cu privire la starea bisericilor noastre și a fraților noștri din lucrarea pastorală. (...)SA3 92.6
M-am întors în camera mea, întrebându-mă care este calea cea mai bună pe care să o urmez. În noaptea aceea, au fost petrecute multe ore în rugăciune cu privire la Legea din Galateni. Acest subiect a fost doar un fir de praf. Dacă vreo cale ar fi fost în acord cu un „Așa zice Domnul”, sufletul meu ar fi spus: „Amin, Amin.” Totuși spiritul care îi stăpânea pe frații noștri a fost atât de diferit de spiritul lui Isus, atât de contrar acelui spirit care ar fi trebuit să se manifeste unii față alții, încât mi-a umplut sufletul de neliniște.SA3 92.7
În adunarea pentru pastori din dimineața următoare, am avut câteva lucruri clare de spus pentru frații mei și nu am îndrăznit să mă abțin. Sarea și-a pierdut gustul, iar aurul curat și-a pierdut valoarea. Întunericul spiritual a venit peste oameni și mulți au dovedit că erau conduși de o putere satanică, deoarece urmarea a arătat că nu s-au aflat sub iluminarea Duhului lui Dumnezeu.SA3 93.1
Ce fel de pagini de istorie au fost scrise de îngerul raportor? Aluatul și-a făcut într-adevăr lucrarea lui precisă și [176] aproape că a dospit întreaga plămădeală. Am avut o solie de mustrare și avertizare pentru frații mei. Sufletul meu era apăsat de tulburare. A le spune aceste lucruri fraților mei îmi provoacă o tulburare mult mai mare decât tulburarea pe care le-au provocat-o ei celor cărora li s-au adresat. Prin harul lui Hristos, am simțit o putere divină care m-a constrâns să stau înaintea fraților mei din lucrarea pastorală în Numele Domnului, sperând și rugându-mă ca Domnul să deschidă ochii orbiți. Am fost întărită să rostesc cuvintele pe care secretara mea le-a scris în grabă. — Manuscrisul 24, 1888SA3 93.2
Minneapolis a fost un loc de punere la încercare. — Domnul l-a pus la încercare pe poporul Său, care avusese o mare lumină, pentru a vedea dacă va umbla în lumină sau se va abate de la ea în timpul ispitei, deoarece numai puțini știu ce fel de duh îi conduce, până când circumstanțele vor fi de așa natură, încât vor pune la încercare spiritul care le determină faptele. În mulți, inima firească deține puterea conducătoare, și totuși ei nu își dau seama că mândria și prejudecata sunt găzduite ca niște oaspeți plăcuți, iar ei lucrează prin cuvinte și fapte împotriva luminii și a adevărului. Frații noștri care au ocupat poziții de conducere în lucrarea lui Dumnezeu ar fi trebuit să fie într-o legătură atât de strânsă cu Izvorul luminii, încât să nu numească lumina întuneric și întunericul, lumină. (...)SA3 93.3
Neprihănirea prin credință nu micșorează importanța Legii. — A ne baza pe Hristos ca fiind singurul nostru izvor de putere, prezentând dragostea Sa inegalabilă, manifestată prin faptul că a luat asupra Sa vinovăția și păcatele oamenilor și le-a atribuit neprihănirea Sa, nu anulează în niciun fel Legea, nici nu îi micșorează demnitatea. În schimb, o pune într-un loc în care lumina strălucește asupra ei și o slăvește. Acest lucru este realizat numai prin lumina reflectată de pe crucea Golgotei. Legea este desăvârșită în marele Plan de Mântuire, numai dacă este prezentată în lumina care strălucește de la Mântuitorul cel răstignit și înviat. Aceasta poate fi înțeleasă numai duhovnicește. Ea aprinde în inima privitorului credința arzătoare, nădejdea și bucuria faptului că Hristos este neprihănirea lui. Bucuria aceasta este numai pentru aceia care iubesc și păzesc [177] cuvintele lui Isus, care sunt cuvintele lui Dumnezeu.SA3 93.4
Aș fi dorit ca inima fraților mei pentru care am lucrat să fi găsit un răspuns în lumina cuvintelor pe care Domnul mi le-a dat pentru ei. Când am văzut că inimile care aș fi dorit să fie în armonie erau încuiate cu lacătul prejudecății și al necredinței, am considerat că este cel mai bine pentru mine să-i părăsesc. Am vrut să plec de la Minneapolis în prima săptămână. (...)SA3 93.5
Am dorit să meditez, să mă rog, ca să știu cum puteam să lucrăm pentru a le prezenta oamenilor subiectul păcatului și al ispășirii, în lumina Bibliei. Ei aveau o mare nevoie de acest fel de învățătură pentru a fi în stare să le dea lumină și altora și să aibă privilegiul binecuvântat de a fi conlucrători cu Dumnezeu în lucrarea de a aduna și de a aduce acasă oile pierdute ale turmei Sale. Ce putere trebuie să avem de la Dumnezeu, pentru ca inimile de gheață, care au doar o religie legalistă, să poată înțelege mai bine lucrurile pregătite pentru ele — Hristos și neprihănirea Sa! Era necesară o solie dătătoare de viață pentru a învia oasele uscate. — Manuscrisul 24, 1888SA3 93.6