Adunări de tabără

Vineri seara, pe la ora 8, am ajuns la Boston. A doua zi dimineața, am luat primul tren spre Groveland. Când am ajuns în tabără, a început să plouă torențial. Fratele Haskell muncise continuu în tot acest timp, iar întâlnirile erau excelent organizate. Erau patruzeci și șapte de corturi pe teren, în afară de alte trei corturi mari, cel pentru adunare având dimensiunile de 25/38 de metri. Adunările din Sabat au fost de cel mai profund interes. Biserica a fost reînviorată și întărită, în timp ce păcătoșii și cei care căzuseră de la credință au fost conștientizați de pericolul în care se află.4M 278.3

Duminică dimineață, vremea încă era înnorată, dar, înainte de ora stabilită ca oamenii să se adune, a ieșit soarele. Ambarcațiunile și trenurile și-au descărcat încărcătura lor vie pe terenul taberei. Veneau cu miile. Fratele Smith a vorbit în cursul dimineții despre problema răsăriteană. Subiectul era de un interes special, iar oamenii au ascultat cu cea mai mare atenție. După-amiază, mi-a fost greu să-mi fac loc spre amvon prin mulțimea care stătea în picioare. Când am ajuns acolo, în fața mea era o mare de capete. Uriașul cort era plin și mii de persoane rămăseseră afară, formând un zid viu lat de câțiva metri. Plămânii și gâtul mă dureau foarte rău, dar aveam credința că Dumnezeu mă va ajuta în acea ocazie importantă. În timp ce vorbeam, am uitat de oboseală și de durere când mi-am dat seama că le vorbeam unor oameni care nu luau cuvintele mele ca pe niște basme. Cuvântarea a durat peste o oră și, pe tot parcursul ei, a fost ascultată cu cea mai mare atenție. În timp ce se cânta imnul de închidere, oficialii de la Clubul pentru Reformă și Temperanță din Haverhill m-au solicitat, ca și în anul precedent, să vorbesc în fața membrilor asociației lor luni seara. Fiind programată să vorbesc la Danvers, am fost obligată să refuz invitația.4M 279.1

Luni dimineață, am avut o întâlnire de rugăciune în cortul nostru, pentru soțul meu. I-am prezentat Marelui Medic cazul lui. A fost un timp prețios; pacea cerului a coborât peste noi. Aceste cuvinte mi-au venit cu insistență în minte: „Ceea ce câștigă biruința asupra lumii este credința noastră.” Toți am simțit binecuvântarea lui Dumnezeu asupra noastră. Apoi, ne-am adunat în cortul cel mare. A participat și soțul meu și a vorbit un timp scurt, rostind cuvinte prețioase dintr-o inimă liniștită, luminată de un profund simțământ al îndurării și al bunătății lui Dumnezeu. El s-a străduit să-i ajute pe cei ce credeau adevărul să-și dea seama că este privilegiul lor să primească în inimă asigurarea harului lui Dumnezeu și că marile adevăruri pe care le credem ar trebui să ne sfințească viața, să ne înnobileze caracterul și să aibă o influență mântuitoare asupra lumii. Ochii înlăcrimați ai oamenilor arătau că inimile le fuseseră atinse și topite de aceste observații. 4M 279.2

După aceea, am continuat lucrarea de unde o lăsasem în Sabat, iar dimineața a fost petrecută într-o lucrare specială pentru păcătoși și pentru cei rătăciți de la credință, dintre care două sute au venit în față pentru rugăciuni, oameni cu vârste diferite, de la un copil de zece ani la bărbați și femei cu părul încărunțit. Peste douăzeci dintre aceștia își așezau picioarele pe calea vieții pentru prima dată. După-amiază, treizeci și opt de persoane au fost botezate și un număr destul de mare și-au amânat botezul pentru când se vor întoarce la casele lor.4M 280.1

Luni dimineața, însoțită de fratele Canright și de alți câțiva, am luat trenul către Danvers. Soțul meu nu a fost capabil să mi se alăture. Când m-am eliberat de presiunea imediată a adunării de tabără, mi-am dat seama că eram bolnavă și că nu aveam prea multă putere; cu toate acestea, vagoanele ne-au purtat repede către întâlnirea programată în Danvers. Aici a trebuit să stau în fața unor oameni care îmi erau complet străini și ale căror minți fuseseră afectate de relatări mincinoase și de calomnii. Mă gândeam că, dacă aș avea putere în plămâni și vocea clară și dacă aș fi eliberată de durerea de inimă, I-aș fi foarte recunoscătoare lui Dumnezeu. Am păstrat aceste gânduri și simțăminte pentru mine și, în marea mea suferință și epuizare, L-am chemat în tăcere pe Dumnezeu, întrucât eram prea obosită ca să-mi așez gândurile în cuvinte care să aibă legătură, dar simțeam că am nevoie de ajutor și l-am cerut cu toată inima. Ca să vorbesc în seara aceea, aveam nevoie de putere fizică și mintală. Am spus din nou și din nou, în rugăciunea mea tăcută: „Sufletul meu neajutorat se prinde de Tine, Dumnezeule, 4M 280.2

Eliberatorul meu. Nu mă părăsi în acest ceas al nevoii mele.”4M 280.3

Pe măsură ce se apropia ora întâlnirii, spiritul meu se lupta în agonia rugăciunii pentru tărie și pentru putere de la Dumnezeu. În timp ce se cânta ultimul imn, am urcat pe platformă. M-am ridicat, în slăbiciunea mea, știind că, dacă un cât de mic succes avea să însoțească eforturile mele, aceasta avea să fie doar prin puterea Celui Puternic. Duhul Domnului S-a coborât peste mine în timp ce încercam să vorbesc. Am simțit în inimă ceva asemenea unui șoc electric și toată durerea mi-a dispărut instantaneu. Aveam dureri mari în nervii care duc la creier. Și acestea au fost complet îndepărtate. Gâtul meu iritat și plămânii care mă dureau au primit eliberare. Brațul stâng și mâna deveniseră aproape de nefolosit din cauza durerii de inimă, dar acum sensibilitatea lor naturală era refăcută. Mintea îmi era clară, sufletul îmi era plin de lumina și de dragostea lui Dumnezeu. Aveam impresia că îngerii lui Dumnezeu se aflau și de o parte a mea, și de cealaltă, asemenea unui zid de foc.4M 280.4

Cortul era plin și peste două sute de persoane rămăseseră afară, deoarece nu mai găsiseră loc înăuntru. Am vorbit din cuvintele rostite de Hristos ca răspuns la întrebarea cărturarului cu privire la cea mai mare poruncă din Lege: „Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău” [Matei 22:37]. Binecuvântarea lui Dumnezeu a coborât peste mine, iar durerea și slăbiciunea m-au părăsit. Înaintea mea stăteau niște oameni pe care poate că nu mai aveam să-i întâlnesc niciodată până la judecata finală, iar dorința pentru mântuirea lor m-a determinat să vorbesc serios și cu frică de Dumnezeu, ca să nu mă fac vinovată de sângele lor. O mare libertate mi-a însoțit efortul în timpul cuvântării, care a durat o oră și zece minute. Isus a fost ajutorul meu și Numelui Său Îi voi da toată slava. Auditoriul a fost foarte atent.4M 281.1

Ne-am întors în Groveland marți și tabăra se ridica, se strângeau corturile, iar frații își luau rămas-bun și se pregăteau să urce în tren pentru a se întoarce la casele lor. Aceasta a fost una dintre cele mai bune adunări de tabără la care am participat. Înainte de a pleca de acolo, frații Canright și Haskell, soțul meu, sora Ings și eu am căutat un loc retras în crâng și ne-am unit în rugăciune pentru binecuvântarea sănătății și pentru ca harul lui Dumnezeu să se reverse mai bogat asupra soțului meu. Toți am simțit profund nevoia de ajutor a soțului meu, într-un timp când din toate părțile veneau atât de multe apeluri urgente pentru predicare. Această ocazie de rugăciune a fost una foarte prețioasă, iar locul plăcut și bucuria care ne-a cuprins au constituit asigurarea că Dumnezeu ne-a auzit cererile. După-amiază, fratele Haskell ne-a luat în trăsura lui și am pornit spre South Lancaster, ca să ne odihnim o perioadă acasă la el. Am preferat acest mod de a călători, considerând că ar fi benefic pentru sănătatea noastră.4M 281.2

Ne-am luptat în fiecare zi cu puterile întunericului, dar nu am renunțat la credința noastră și nici nu ne-am lăsat descurajați. Din cauza bolii, soțul meu era deprimat, iar ispitele lui Satana păreau că-i tulbură foarte mult mintea. Dar nu aveam de gând să ne lăsăm biruiți de vrăjmaș. De nu mai puțin decât de trei ori pe zi, prezentam cazul lui înaintea Marelui Medic, Cel care poate să vindece și sufletul, și trupul. Fiecare ocazie de rugăciune era prețioasă — de fiecare dată vedeam manifestări speciale ale luminii și ale dragostei lui Dumnezeu. Într-o seară, în timp ce mijloceam înaintea lui Dumnezeu pentru soțul meu, acasă la fratele Haskell, Domnul a părut să fie în mijlocul nostru într-un sens foarte real. A fost o ocazie pe care nu o vom uita niciodată. Camera părea luminată de prezența îngerilor. L-am lăudat pe Domnul cu inimile și cu vocile noastre. O soră nevăzătoare, care era prezentă, a spus: „Este aceasta o viziune? Este acesta cerul?” Inimile noastre erau într-o comuniune atât de strânsă cu Dumnezeu, încât am simțit că orele acelea erau prea sacre ca să le pierdem dormind. Ne-am retras să ne odihnim, dar am petrecut aproape toată noaptea discutând și meditând la bunătatea și la dragostea lui Dumnezeu și slăvindu-L pe El cu bucurie.4M 282.1

Am hotărât să călătorim cu un mijloc de transport particular o parte din drumul până la adunarea de tabără din Vermont, gândindu-ne că aceasta avea să fie spre binele soțului meu. La amiază, aveam să ne oprim pe marginea drumului, să aprindem un foc, să ne pregătim prânzul și să ne rugăm. Aceste ore prețioase, petrecute în compania fratelui și a sorei Haskell, a sorei Ings și a sorei Huntley, nu vor fi uitate niciodată. Rugăciunile noastre s-au înălțat către Dumnezeu tot drumul din South Lancaster în Vermont. După trei zile de călătorie, am luat trenul și ne-am continuat astfel drumul.4M 282.2

Această întâlnire a fost de un folos deosebit pentru cauza din Vermont. Domnul mi-a dat putere să vorbesc poporului în fiecare zi. Redau următoarele rânduri din raportul fratelui Uriah Smith cu privire la acea adunare, raport publicat în Review and Herald: 4M 282.3

„Fratele și sora White și fratele Haskell au fost la această adunare, spre marea bucurie a fraților. Sabatul din 8 septembrie, stabilit ca zi de post cu referire specială la starea de sănătate a fratelui White, a fost serbat pe terenul taberei. A fost o zi bună. S-au înălțat rugăciuni libere și au fost semne bune că aceste rugăciuni nu au fost în zadar. Binecuvântarea Domnului s-a revărsat asupra poporului Său în măsură bogată. În Sabat după-amiază, sora White a vorbit foarte liberă și cu efect. Aproape o sută de oameni au venit în față pentru rugăciuni, manifestând o mare dorință și o hotărâre sinceră de a-L căuta pe Domnul.”4M 282.4

Din Vermont, am plecat direct la adunarea de tabără din New York. Domnul mi-a dat o mare libertate în a le vorbi oamenilor, dar unii dintre ei nu erau pregătiți să beneficieze de pe urma întâlnirii. Nu au reușit să-și dea seama de starea în care se aflau și nu L-au căutat pe Domnul în mod serios, mărturisindu-și greșelile și părăsindu-și păcatele. Unul dintre principalele obiective ale organizării adunărilor de tabără este acela ca frații noștri să devină conștienți de pericolul de a se lăsa prea mult împovărați cu grijile acestei vieți. Este o mare pierdere când nu se profită de aceste privilegii. 4M 283.1

Ne-am întors în Michigan și, după câteva zile, am plecat la Lansing pentru a participa la adunarea de tabără de acolo, care a ținut două săptămâni. Aici am continuat să lucrez foarte serios și am fost susținută de Duhul Domnului. Am fost mult binecuvântată să le vorbesc studenților și să lucrez pentru mântuirea lor. Aceasta a fost o adunare remarcabilă. Duhul lui Dumnezeu a fost prezent de la început până la sfârșit. Ca rezultat al acestei întâlniri, o sută treizeci de persoane au fost botezate. O mare parte dintre acestea erau studenți de la colegiul nostru. Ne-am bucurat să vedem mântuirea lui Dumnezeu în această adunare. După ce am petrecut câteva săptămâni în Battle Creek, am hotărât să traversăm câmpia spre California.4M 283.2