Promptitudine și eficiență

Cei bolnavi nu trebuie să fie siliți să aștepte atunci când au nevoie de sfat și alinare. Niciodată medicul nu trebuie să-și neglijeze pacienții. El trebuie să aibă o judecată rapidă și profundă și trebuie să aducă în salonul bolnavului o atmosferă plăcută. Nu trebuie să fie rece, respingător sau șovăitor, ci trebuie să cultive acele calități care să exercite o influență mângâietoare asupra celor în suferință. Ei doresc mai mult decât o privire; doresc cuvinte amabile, care să le aducă speranță. Doctorul trebuie să fie gata să le acorde cuvinte voioase de asigurare, cuvinte rostite din inimă cu înțelepciune, care să arate că el înțelege cazurile celor pe care îi are în grija sa. Acest lucru le va inspira odihnă și încredere chiar de la prima întâlnire.LMM 193.2

Medicul trebuie să fie un om cu mintea curată. Dacă principiile sale sunt neîntinate, el va exercita o influență în favoarea binelui. Medicii trebuie să fie continuu pătrunși de Spiritul lui Hristos, învățând lecții de la El, Cel mai mare Învățător pe care L-a cunoscut lumea vreodată. Atunci ei vor fi curați în gândire, cuvinte și fapte. Nu va exista nimic în cuvintele sau faptele lor care să-i conducă la gânduri necurate.LMM 193.3

Desfrâul distruge multe suflete, iar medicii, în special, trebuie să vegheze și să se roage ca să nu fie duși în ispită și ca să poată avea acel har care să-i facă exemple de evlavie și curăție. Lucrarea lor este o cunoaștere zilnică și îndeaproape a lui Dumnezeu, iar raportul lor va fi păstrat cu strictețe în registrul din ceruri.LMM 193.4

Medicii din instituțiile noastre de sănătate au responsabilități multe și dificile. Unica lor siguranță constă în a-și păstra gândurile și pornirile sub controlul Marelui Învățător. Ei au ocazii de aur de a face bine; pot călăuzi și modela varietatea de tipuri ale minții omenești cu care vin în contact. Ei trebuie să ia poziții de partea lui Dumnezeu. Arătați bărbaților și femeilor care vin în legătură cu institutul cât de curați și nobili pot deveni; arătați-le că aveți încredere neclintită în Dumnezeu, că El este Izvorul tăriei voastre și că voi vă bizuiți doar pe făgăduințele Sale. Faceți-vă datoria cu promptitudine, în timp ce faceți apel la ajutorul Tatălui vostru Cel ceresc pentru a birui orice slăbiciune de caracter. Cu mâna credinței, apucând brațul puterii divine, implicați-vă cu toată ființa în lucrarea pe care o aveți de făcut. — (Letter 6a, 1890).LMM 194.1