Prevenirea bolii

Distincția dintre curat și necurat a fost observată nu numai în serviciul lor divin, ci și în tot ce ținea de viața de zi cu zi. Toți aceia care veneau în contact cu boli contagioase erau scoși în afara taberei și nu li se permitea să se întoarcă fără o curățire perfectă, atât a persoanei, cât și a îmbrăcămintei. În cazul cuiva afectat de o boală infecțioasă, fusese dată îndrumarea:DV 277.2

“Orice pat în care se va culca va fi necurat; și orice lucru pe care va ședea va fi necurat. Cine se va atinge de patul lui să-și spele hainele, să se scalde în apă și va fi necurat până seara. Cine va ședea pe lucrul pe care a șezut el să-și spele hainele, să se scalde în apă și să fie necurat până seara. Cine se va atinge de trupul lui să-și spele hainele, să se scalde în apă și va fi necurat până seara.... Cine se va atinge de vreun lucru care a fost sub el va fi necurat până seara; și cine va ridica lucrul acela să-și spele hainele, să se scalde în apă și va fi necurat până seara. Cine va fi atins de el ... și nu-și va spăla mâinile în apă, să-și spele hainele, să se scalde în apă și va fi necurat până seara. Orice vas de pământ care va fi atins de el, să fie spart și orice vas de lemn să fie spălat în apă.” (Leviticul 15, 4-12.)DV 277.3

Legea privind lepra este de asemenea o ilustrație a promptitudinii cu care trebuia împlinite aceste prevederi:DV 278.1

“Câtă vreme va avea rana, va fi necurat: este necurat. Să locuiască singur; locuința lui să fie afară din tabără. Când se va arăta o rană de lepră pe o haină, fie haină de lână, fie haină de in, în urzeală sau în bătătură de in sau de lână, pe o piele sau pe vreun lucru de piele ... trebuie arătată preotului ... Dacă rana s-a întins pe haină, în urzeală sau în bătătură, pe piele sau pe lucrul acela de piele, este o pată de lepră care roade; lucrul acela este necurat. Să ardă haina, urzeala sau bătătura de lână sau de in, sau lucrul de piele pe care se găsește rana, căci este o lepră învechită: să fie ars în foc.” (Leviticul 13, 46-52.)DV 278.2

Și tot așa, dacă o casă arăta existența unor condiții care o făceau nesigură pentru locuit, era distrusă. Preotul trebuia “să dărâme casa, lemnele ei și toată tencuiala casei; și să scoată afară aceste lucruri din cetate, într-un loc necurat. Cine va intra în casă în tot timpul când era închisă va fi necurat până seara. Cine se va culca în casă să-și spele hainele. Cine va mânca în casă de asemenea să-și spele hainele.” (Leviticul 14, 45-47.)DV 278.3