Primejdia reprezentată de cunoașterea speculativă

“Mărturisind că sunt înțelepți, au devenit absurzi în raționamentele lor, iar inima lor lipsită de judecată s-a întunecat.”

Unul dintre cele mai mari rele care țin de dorința de a cunoaște și de cercetările științifice este înclinația de a înălța capacitatea omenească de judecată mai presus de adevărata ei valoare și dincolo de sfera sa legitimă de cuprindere. Mulți încearcă să facă aprecieri cu privire la Creator și la lucrările Sale, folosindu-se de cunoștințele lor științifice imperfecte. Ei încearcă să determine natura, atributele și prerogativele lui Dumnezeu și își permit să se lanseze în teorii speculative în privința Celui Nesfârșit. Cei care se angajează în acest domeniu de studiu pășesc pe un teren interzis. Cercetările lor nu vor oferi rezultate de valoare, ele putând fi întreprinse numai cu riscul pierderii sufletului.DV 427.1

Primii noștri părinți au fost duși în păcat prin îngăduința unei dorințe de cunoaștere a ceea ce Dumnezeu le interzisese. Căutând să dobândească această cunoaștere, ei au pierdut tot ce le-ar fi fost de folos. Dacă Adam și Eva nu s-ar fi atins niciodată de pomul oprit, Dumnezeu le-ar fi oferit cunoștința neatinsă de blestemul păcatului, cunoștința care le-ar fi adus bucuria veșnică. Tot ce au câștigat ascultând de ispititorul a fost cunoașterea păcatului și a rezultatelor lui. Prin neascultare, omenirea s-a înstrăinat de Dumnezeu, iar pământul a fost despărțit de cer.DV 427.2

Lecția aceasta este pentru noi. Terenul pe care i-a condus Satana pe primii noștri părinți este tot acela pe care îi ademenește pe oamenii de astăzi. El umple lumea cu povești plăcute. Prin orice mijloc pe care îl are la îndemână, el îi ispitește pe oameni să facă speculații în privința lui Dumnezeu. În felul acesta, el îi împiedică să obțină acea cunoaștere a lui Dumnezeu care înseamnă mântuire.DV 428.1