Comitetul de carte
Alegerea comitetului de carte — Membrii acestui comitet trebuie aleși cu multă grijă. Oamenii care trebuie să evalueze cărțile propuse pentru publicare trebuie să fie puțini la număr și aleși în mod corespunzător. Numai aceia care au o experiență practică în ceea ce privește autoritatea sunt calificați pentru acest post. Trebuie aleși numai acele persoane ale căror inimi se află sub controlul Duhului Sfânt. Ei trebuie să fie oameni ai rugăciunii, care nu se înalță pe ei înșiși, ci care se tem și-L iubesc pe Dumnezeu și-și respectă aproapele. Numai aceia care tăgăduindu-se pe sine se pun sub călăuzirea lui Dumnezeu, sunt potriviți pentru această poziție importantă.SE 159.1
Oameni cu experiența slujirii — Uneori manuscrisele au fost înmânate pentru examinare unor oameni care erau atât de orbi în ceea ce privește capacitatea lor de evaluare încât nu au putut discerne importanța subiectelor tratate. Mai mult decât atât nu aveau o perspectivă reală în ceea ce privește editarea cărților. Ei nici nu studiaseră și nici nu lucraseră în activitatea de editare. Cei care au apreciat cărțile, puse în mâinile lor într-un mod neînțelept ar fi trebuit să refuze o astfel de responsabilitate.SE 159.2
Ar fi fost corect din partea lor să spună: “Nu am nici o experiență în acest domeniu de activitate și aș fi nedrept și față de mine și față de ceilalți dacă mi-aș permite să-mi spun părerea. Vă cer iertare fraților; nu eu trebuie să îi învăț pe alții ci alții trebuie să mă învețe pe mine.” Dar ei nu s-au gândit nici pe departe așa. Ei s-au exprimat cu foarte mare lejeritate în legătură cu lucruri despre care nu știau nimic. Concluziile lor au fost acceptate ca fiind avizate când de fapt nu erau decât opiniile unor începători. — Manuscris 14, 1896.SE 160.1
Sfaturi pentru comitetul de carte — Trebuie să spun câteva lucruri cu privire la lucrarea de editare. Există câteva pericole de care frații noștri ar trebui să se ferească. Oricine este angajat în vreun fel sau altul în lucrarea lui Dumnezeu, trebuie să aibă mare grijă să nu folosească foc străin în locul focului Sfânt. Ei trebuie să vegheze și să se roage, pentru ca inimile lor să se afle sub controlul Duhului Sfânt. Dacă ar fi oameni ai rugăciunii arzătoare, urmând exemplul lui Daniel, ei vor fi foarte grijulii în vorbire și comportament. Ei nu se vor înălța pe ei înșiși ci Îl vor iubi și se vor teme de Dumnezeu și își vor respecta aproapele. Ei se vor ruga pentru primirea harului care-i va face în stare să rămână credincioși și nemânjiți de egoism în relația lor cu Dumnezeu. Nu se vor vedea neglijențe, nu se vor auzi plângeri și nici nu se va acționa în mod necorespunzător împotriva omului pe care Dumnezeu l-a folosit în lucrarea Sa.SE 160.2
Oamenii care vor fi aleși pentru a evalua dacă manuscrisele sunt potrivite pentru publicare trebuie să fie puțini la număr și aleși în mod corespunzător. Nu putem aștepta de la aceia care nu au scris niciodată o carte, sau care nu au experiență în acest domeniu, să aibă o perspectivă corectă asupra acestor probleme și ei nu trebuie niciodată aleși într-un astfel de comitet pentru estimarea valorii unei cărți. Ei ar putea să se comporte ca și cum ar fi competenți în evaluarea lor, dar de fapt sunt ignoranți cu privire la această problemă.SE 160.3
Au fost publicate multe cărți nu pentru slava lui Dumnezeu ci pur și simplu pentru că autori lor au vrut și ei să scrie o carte. Ei au considerat că este dreptul lor să publice cărți de care nu era neapărat nevoie, pentru a putea face ceva bani. Alții cred că este mare nevoie de ceea ce au scris ei și se simt foarte jigniți când nu li se acordă importanță.SE 161.1
Domnul vrea ca în această activitate să fie implicați oameni cu o judecată solidă, pentru că altfel lumea ar fi umplută de cărți care ar fi mai bine să nu fi fost niciodată publicate. Poporul Său trebuie să învețe să facă dreptatea, să iubească mila și să umble umili cu Dumnezeu. — Scrisoarea 208, 1899.SE 161.2