Capitolul 4 — Vlăstare pentru veșnicie — Responsabilitățile părinților. Principii creștine de planificare familială

Locul copiilor în familia creștină — Copiii sunt moștenirea Domnului, iar noi suntem răspunzători în fața Lui de felul cum administrăm ceea ce este proprietatea Sa.... Un cămin fără copii este un loc pustiu. Inimile celor care îl locuiesc sunt în primejdia de a deveni egoiste, de a căuta doar binele propriu și de a avea în vedere doar propriile dorințe și avantaje. Ei dovedesc înțelegere doar pentru propria persoană, iar pentru cei din jur, doar în mică măsură.FÎ 41.1

Copiii le sunt încredințați părinților ca o avuție de mare preț, pe care, într-o zi, Dumnezeu o va cere din mâna lor. Ar trebui să punem deoparte mai mult timp, mai multă atenție, mai multă rugăciune pentru educația lor. Ei au nevoie de mai mult din ceea ce este adevărata educație.... Nu uitați că fiii și fiicele voastre sunt membrii mai tineri ai familiei lui Dumnezeu. El vi i-a încredințat spre a-i îngriji, crește și educa pentru cer. Veți da socoteală în fața Lui de felul în care v-ați îndeplinit această misiune sacră.FÎ 41.2

Copiii le sunt încredințați părinților de către Dumnezeu — Copiii primesc viața de la părinții lor; și totuși, copiii ... se bucură de viață prin puterea creatoare a lui Dumnezeu, căci Dumnezeu este Dătătorul vieții. Fie ca acest lucru să nu se uite niciodată, și anume: copiii nu trebuie tratați ca și când ar fi proprietatea personală a părinților.... Ei le-au fost încredințați părinților pentru a fi crescuți în învățătura și după îndemnurile Domnului și calificați pentru lucrarea pe care o au de făcut în această viață și în veșnicie.FÎ 42.1

Copiilor trebuie să li se aducă la cunoștință adevărul că talentele lor nu le aparțin. Puterea, timpul, intelectul sunt comori doar împrumutate. Ele aparțin lui Dumnezeu și este datoria oricărui tânăr de a le folosi cât mai bine cu putință. El este un lăstar de la care Dumnezeu așteaptă roade, un administrator al cărui capital trebuie să fie în creștere, o lumină care să lumineze în întunericul lumii. Fiecare tânăr, fiecare copil are o lucrare de făcut pentru onoarea lui Dumnezeu, în înnobilarea omenirii.FÎ 42.2

Responsabilități părintești — Tații și mamele sunt răspunzători pentru sănătatea, vigoarea și dezvoltarea caracterului copiilor lor. Această lucrare nu trebuie lăsată nimănui altcuiva. Devenind părinți, vă revine sarcina de a coopera cu Domnul pentru a-i educa după principii sănătoase.FÎ 42.3

Cât de trist este că mulți părinți și-au nesocotit răspunderile care le-au fost încredințate de Dumnezeu față de copiii lor și vor ca niște străini să le poarte în locul lor! Ei vor ca alții să lucreze în locul lor pentru copiii lor și să-i scutească de responsabilitatea pe care o au.FÎ 42.4

Mulți dintre cei care acum se vaită de îndărătnicia copiilor lor ar trebui să se învinovățească doar pe ei înșiși. Să deschidă Biblia și să vadă ce cere Dumnezeu de la ei, ca părinți și veghetori. Să-și preia îndatoririle neglijate de mult timp. Ei trebuie să se umilească și să se pocăiască înaintea lui Dumnezeu pentru neglijența lor de a fi urmat sfaturile Sale în creșterea copiilor. Să-și schimbe propria cale și să urmeze Biblia cu strictețe și cu grijă, ca fiind călăuza și sfătuitorul lor.FÎ 42.5

Orice altceva să fie pe plan secundar — Părinții nu trebuie să îngăduie ca obligațiile de serviciu, obiceiurile și preceptele lumii sau moda să aibă o putere dominantă asupra lor și, astfel, să-și neglijeze copiii și să nu fie în stare să le ofere o educație corespunzătoare, pe măsură ce anii trec.FÎ 43.1

Un motiv important pentru care există atât de mult rău în lumea de astăzi este acela că părinții nu își ocupă mintea cu ceea ce este cel mai important — cum să se pregătească, cu răbdare și bunătate, pentru lucrarea de educare a copiilor lor pe calea Domnului. Dacă ar putea fi dată cortina la o parte, am vedea cât de mulți copii, care au pornit pe căi rele, au fost pierduți datorită neglijării educației de către părinți.FÎ 43.2

Rolul crucial al părinților în educația creștină — Părinții ar trebui să se considere, într-un sens cu totul deosebit, uneltele folosite de Dumnezeu pentru educarea copiilor lor, așa cum a făcut Avraam pentru a urma calea Domnului. Ei trebuie să cerceteze Scripturile cu sârguință, pentru a cunoaște calea lui Dumnezeu și a-i învăța pe cei din casa lor această cale.... Pentru a-i putea învăța pe alții, părinții trebuie să învețe ei înșiși, adunând continuu lumină din Cuvântul lui Dumnezeu și, prin cuvânt și exemplu personal, să folosească această lumină prețioasă în educarea copiilor lor,FÎ 43.3

Contribuția mamei este esențială în această lucrare de educare a copiilor. Deși tatăl are îndatoriri solemne și importante în cămin, mama, prin prezența ei aproape continuă între copii, în special în primii ani, trebuie să fie educatorul lor principal și prietena lor. Ea trebuie să aibă mare grijă să-și învețe copiii ordinea și curățenia, să-i îndrume în vederea formării unor obiceiuri și gusturi corecte; ea trebuie să-i învețe să fie harnici, să se descurce și să-și ajute semenii; să trăiască, să acționeze și să lucreze ca și când ar fi mereu în prezența Domnului.FÎ 43.4

Surorile mai mari pot exercita o influență puternică asupra membrilor mai tineri ai familiei. Cel mai mic, luând exemplu de la cel mai mare, va învăța mai repede prin imitație decât prin continua repetare a unor principii. Sora mai mare trebuie să simtă că-i revine datoria creștină de a-și ajuta marna în ducerea multelor ei poveri istovitoare.FÎ 43.5

Părinții trebuie să fie mult timp acasă — Prin vorbe și fapte, ei trebuie să-i învețe pe copii iubirea și frica de Domnul; învățați-i să fie ageri la minte, sociabili, iubitori; să-și formeze obiceiuri bune în a fi harnici, strângători și stăpâni pe sine. Dăruindu-le iubire și afecțiune și încurajându-i în cămin, părinții le pot oferi copiilor lor un adăpost sigur și bine-venit în fața multelor ispite ale lumii. Educația consecventă, credincioasă, din cămin, constituie cea mai bună pregătire pe care o pot primi copiii pentru școala vieții.FÎ 44.1

Porunca lui Dumnezeu să fie supremă — Avem reguli biblice pentru învățătura tuturor, atât a părinților, cât și a copiilor, un standard înalt și sfânt de la care nu poate exista abatere. Poruncile lui Dumnezeu trebuie să fie supreme. Tatăl și mama să cerceteze Cuvântul lui Dumnezeu și să se întrebe cu sinceritate: “Ce a spus Dumnezeu în această privință?”FÎ 44.2

Învățați-i pe copiii voștri să iubească adevărul pentru că este adevăr, pentru ca ei trebuie să fie sfințiți prin adevăr și pentru că trebuie să stea în fața probei care va determina dacă sunt calificați pentru o lucrare mai înaltă și dacă pot deveni membri ai familiei împărătești, copii ai Tatălui ceresc.FÎ 44.3

Influența modelatoare pe care o au copiii asupra părinților — Înțelegerea, stăpânirea de sine și dragostea, necesare în relațiile cu copiii, sunt o binecuvântare pentru fiecare cămin. Anumite trăsături de caracter ale celor care ar trebui să fie mai voioși și mai liniștiți vor fi îmblânzite și domolite. Prezența unui copil în cămin îndulcește și rafinează. Un copil crescut în temere de Domnul este o binecuvântare.FÎ 44.4

Grija și afecțiunea pentru copii, care sunt ființe dependente, îndepărtează asprimea din firea noastră, ne înduioșează, ne fac mai înțelegători și ne dezvoltă cele mai nobile trăsături de caracter.FÎ 44.5

Responsabilitatea față de viitorul copiilor — Există părinți care, fără să țină seama dacă vor putea sau nu să facă față unei familii mari, își umplu casele cu aceste ființe micuțe și neajutorate, care sunt întru totul dependente de părinții lor în ceea ce privește îngrijirea și educația.... Aceasta este o greșeală tristă, nu numai față de mamă, dar și față de copii și societate.... Părinții trebuie să aibă întotdeauna în minte binele viitor al copiilor lor. Ei nu ar trebui să fie siliți să-și petreacă fiecare oră în muncă împovărătoare pentru a putea asigura cele necesare vieții.FÎ 45.1

Înainte de a-și mări familia, ei ar trebui să aibă în vedere în ce măsură Dumnezeu va fi onorat sau dezonorat, dacă vor mai aduce copii pe lume. Ei trebuie să caute să aducă slavă lui Dumnezeu prin unirea lor, din primul până la ultimul an al vieții lor de căsătorie.FÎ 45.2

O planificare responsabilă — Având în vedere responsabilitatea pe care o au, părinții trebuie să cugete serios dacă este bine să aducă în familie copiii. Are mama suficientă putere pentru a avea grijă de copiii ei? Iar tatăl, poate el pune la dispoziție mijloacele necesare, astfel încât copiii să fie bine îngrijiți și educați? Cât de puțin este luat în seamă destinul copilului! Se are în vedere doar satisfacerea instinctelor, iar asupra soției și mamei sunt aduse poveri care îi slăbesc vitalitatea și îi paralizează puterea spirituală. Cu sănătatea distrusă și spiritul descurajat, ea se trezește înconjurată de o mică turmă de care nu poate avea grijă așa cum ar dori.FÎ 45.3

Alți factori care trebuie avuți în vedere — Dumnezeu dorește ca părinții să acționeze ca ființe înzestrate cu rațiune și să își trăiască viața astfel, încât fiecare copil să fie educat în mod corespunzător, iar mama să poată avea putere și timp pentru a-și folosi puterile mintale în a-i educa pe cei mici, spre a fi primiți în societatea îngerilor.FÎ 45.4

Părinții nu trebuie să-și mărească familia decât în măsura în care le pot asigura copiilor o bună îngrijire și educație. Un copil în brațele mamei în fiecare an este o mare nedreptate față de ea. Această stare de lucruri îi micșorează, iar uneori îi distruge plăcerea de a fi în societate și o face să se simtă nenorocită în casa ei. De asemenea, îi jefuiește pe copii de îngrijirea, de educația și de fericirea pe care părinții ar trebui să li le asigure.FÎ 45.5

Aspecte de ordin economic — Părinții trebuie să aibă în vedere, cu calm, ce le pot asigura copiilor lor. Ei nu au dreptul să aducă pe lume copii care să fie o povară pentru alții. Au ei o slujbă pe care se pot baza pentru a-și întreține familia, astfel încât să nu fie o povară pentru alții? Dacă nu au, ei comit o crimă aducând pe lume copii care să sufere din lipsă de îngrijire corespunzătoare, hrană și îmbrăcăminte.FÎ 46.1

În general, aceia care nu-și găsesc de lucru și care nu se descurcă în lume își umplu casele cu copii, în timp ce bărbații care au o meserie cu care să se descurce în viață nu au mai mulți copii decât pot întreține. Aceia care nu sunt în stare să-și poarte singuri de grijă nu ar trebui să aibă copii.FÎ 46.2

Despre adopție — Cei care nu au copii ar trebui să se pregătească pentru a iubi și îngriji de copiii altora.... În loc să dea atâta atenție animalelor de casă și să se atașeze de viețuitoare necuvântătoare, aceștia ar trebui să-și pună în lucru darurile față de ființele umane, care au un cer de câștigat și un iad de evitat. Să dea atenție copilașilor, ale căror caractere le pot modela după asemănarea divină.FÎ 46.3

Dacă aceia care nu au copii și pe care Dumnezeu i-a pus administratori peste anumite bunuri și-ar devota inimile pentru îngrijirea copiilor care au nevoie de iubire, atenție, afecțiune și ajutor material, ei ar fi cu mult mai fericiți decât sunt astăzi. Atâta timp cât există copii care nu beneficiază de grija plină de milă a unui tată și de iubirea duioasă a unei mame, fiind expuși influențelor vătămătoare ale acestor zile de pe urmă, este datoria cuiva de a suplini locul tatălui și al mamei.FÎ 46.4

Legea eredității — Starea de sănătate fizică și mintala a părinților este transmisă urmașilor lor. Acesta este un aspect important, care nu este luat în seamă în mod corespunzător. Oriunde obiceiurile de viețuire ale părinților sunt contrare legilor sănătății, vătămarea adusă lor înșiși se va repeta și în generațiile viitoare.... Foarte mult depinde de părinți. Ei trebuie să hotărască dacă vor aduce pe lume copii care se vor dovedi o binecuvântare sau un blestem.FÎ 46.5

Cu cât sunt mai nobile scopurile, cu atât mai înalte sunt înzestrările mintale și spirituale, și cu cât sunt mai bine dezvoltate puterile fizice ale părinților, cu atât va fi mai bună moștenirea dată copiilor lor. Cultivând ceea ce este mai bun în ei înșiși, părinții exercită o puternică influență în modelarea societății și în înnobilarea generațiilor viitoare.FÎ 47.1

Perpetuarea necumpătării — Viața extravagantă și folosirea vinului strică sângele, aprind poftele și produc boli de tot felul. Însă răul nu se sfârșește aici. Părinții transmit boli drept moștenire copiilor lor. De regulă, fiecare bărbat necumpătat, care are copii, le transmite acestora înclinațiile și tendințele sale spre rău; el le dă bolile sângelui său stricat. Imoralitatea, destrăbălarea și afecțiunile psihice sunt transmise ca o moștenire dureroasă din tată în fiu, din generație în generație, și aceasta aduce necaz și suferință în lume, nefiind altceva decât o repetare a căderii omului.... Și cu toate acestea, fără să le pese, bărbați și femei din această generație îngăduie necumpătarea, mâncând și bând peste măsură, și lasă, astfel, drept moștenire generațiilor viitoare, boală, intelect slăbit și imoralitate.FÎ 47.2

Motive ca să fie de două ori mai înțelegători și mai răbdători — Tații și mamele își pot studia propriul caracter în copiii lor. Uneori, pot citi lecții umilitoare, văzând propriile nedesăvârșiri reproduse în fiii și fiicele lor. În timp ce caută să reprime și să corecteze în copiii lor tendințele moștenite spre rău, părinții trebuie să dea dovadă de o măsură dublă de răbdare, consecvență și iubire.FÎ 47.3

Când un copil manifestă trăsăturile rele de caracter pe care le-a moștenit de la părinții săi, trebuie oare ca ei să se supere pe el, pentru că reproduce propriile lor defecte? Nu, nu! Ci părinții trebuie să vegheze cu multă grijă asupra lor înșiși, ferindu-se de a fi grosolani sau aspri. Altfel, aceste defecte vor apărea încă o dată mai vizibile în copiii lor.FÎ 47.4

Planul originar cu privire la educație — Sistemul de educație stabilit în Eden avea ca centru familia. Adam era “fiul lui Dumnezeu” (Luca 3, 38), iar copiii Celui Preaînalt își primeau educația chiar de la Tatăl lor. În cel mai adevărat sens, școala lor era o școală de familie.... Familia era școala, iar părinții erau educatorii. Educația având ca centru familia era predominantă în zilele patriarhilor. Pentru școlile astfel întemeiate, Dumnezeu a oferit condițiile cele mai prielnice pentru dezvoltarea caracterului.... Oamenii care urmau călăuzirea lui Dumnezeu locuiau în mijlocul câmpiilor și dealurilor. Ei lucrau pământul, creșteau cirezi și turme și, ducând această viață liberă și independentă, cu posibilități de lucru și de meditație, învățau despre Dumnezeu și-i învățau pe copiii lor lucrările și căile Lui. Aceasta a fost metoda de educație pe care a dorit Dumnezeu să o întemeieze în Israel.FÎ 48.1

În viața de zi cu zi, familia era atât școală, cât și biserică, părinții fiind profesori atât în cele vremelnice, cât și în cele religioase.FÎ 48.2

Cercul familiei, o școală — În înțelepciunea Sa, Dumnezeu a plănuit ca familia să fie principalul mijloc de educație. În cămin trebuie începută educația copilului. Aici este prima lui școală. Avându-i pe părinții săi ca profesori, el trebuie să învețe lecțiile care urmează să-l îndrume pe tot parcursul vieții — lecții cu privire la respect, ascultare, bun-simț, stăpânire de sine. Educația primită în cămin reprezintă o putere considerabilă spre bine sau spre rău. În multe privințe, aceasta se dă fără vorbe și în mod treptat, însă, dacă este pusă în aplicare în direcția cea bună, ea devine o putere însemnată de partea adevărului și a neprihănirii.FÎ 48.3

Considerați cercul familiei ca o școală de instruire, în care să vă pregătiți copiii pentru îndeplinirea datoriilor lor în cămin, în societate și în biserică.FÎ 48.4

Educația din cămin este cea dintâi ca importanță — Este o realitate tristă, aproape universal admisă și deplânsă, că educația și instruirea copiilor în cămin a fost neglijată.FÎ 49.1

Nu există câmp de activitate mai important decât cel încredințat întemeietorilor și păzitorilor căminului. Nicio lucrare încredințată ființelor omenești nu implică rezultate mai importante și cu efecte mai îndelungate decât lucrarea desemnată taților și mamelor. Viitorul societății este determinat de ceea ce sunt copiii și tinerii de astăzi, iar ceea ce vor fi acești copii și tineri depinde de cămin. În mare parte, bolile, mizeria și crimele, care sunt un blestem asupra omenirii, se datorează lipsei educației corespunzătoare din cămin. Dacă viața de cămin ar fi fost curată și trăită în credincioșie, dacă tinerii care au plecat de acolo ar fi fost pregătiți să întâmpine responsabilitățile și primejdiile vieții, ce schimbare s-ar fi văzut în lume!FÎ 49.2

Educația nu trebuie lăsată la voia întâmplării — Copilului nu trebuie să i se îngăduie să învețe binele și răul la întâmplare, cu ideea că într-un timp, în viitor, binele va predomina, iar răul nu-și va mai exercita influența. Răul va crește mai repede decât binele. Este posibil ca, după mulți ani, răul pe care l-au acumulat să fie eradicat; însă cine îndrăznește să-și asume acest risc? Timpul este scurt. Este mai ușor și mult mai sigur să semănați în inimile copiilor voștri sămânța cea bună, curată, decât să smulgeți după aceea buruienile. Impresiile care se creează asupra minții copilului sunt greu de șters. Cât de important este, astfel, ca aceste impresii să fie bune, pentru ca însușirile ușor de modelat ale copilului să fie conduse în direcția cea bună!FÎ 49.3

Manifestând frumusețea naturală — Părinții și profesorii trebuie să caute cu cea mai mare seriozitate înțelepciunea pe care Domnul Isus este gata oricând să o dea; căci ei au de-a face cu minți omenești în perioada cea mai impresionabilă și mai plină de interes din dezvoltarea lor. Ei ar trebui să-și pună ca țintă să cultive înclinațiile tinerilor astfel încât, în fiecare etapă a vieții lor, să poală reprezenta frumusețea naturală corespunzătoare acelei perioade, desfășurată treptat, ca plantele și florile din grădină.FÎ 49.4

Copiii să fie părtași la responsabilitățile familiei — Copiii, ca și părinții, au datorii importante în cămin. Ei ar trebui învățați că sunt o parte a unității numite cămin. Ei sunt hrăniți, îmbrăcați, iubiți și îngrijiți — așadar, ar trebui să răspundă la aceste numeroase binefaceri făcându-și partea în purtarea poverilor căminului și aducând cât se poate de multă fericire în familia în care sunt membri.FÎ 50.1

Fiecare mamă să-și învețe copiii că ei sunt membri ai grupului familial și că trebuie să lucreze în cadrul acestuia.... Prin micile servicii pe care le fac, copiii să știe că ei îi ajută pe tata și pe mama. Dați-le ceva de făcut pentru a vă ajuta și spuneți-le că după aceea pot merge să se joace. Copiii au minți dinamice și trebuie să se antreneze în ducerea poverilor în viața practică.... Nu trebuie lăsați niciodată să-și aleagă singuri ocupațiile. Părinții trebuie să vegheze ei înșiși în această privință.FÎ 50.2

Părinții și copiii au obligații — Părinții au obligația de a-i hrăni, îmbrăca și educa pe copii, iar copiii au obligația de a le sluji părinților cu credincioșie binevoitoare, serioasă. Când copiii consideră că nu mai au obligația de a împărți cu părinții lor truda și poverile vieții, cum s-ar simți ei dacă și părinții lor ar înceta să simtă că este obligația lor să le asigure cele necesare? Încetând să-și îndeplinească datoriile care le revin pentru a fi de folos părinților lor, ușurându-le poverile, făcând ceea ce poate este neplăcut și plin de trudă, copiii pierd ocazia de a dobândi o educație foarte valoroasă, care le va fi de mare folos în viitor.FÎ 50.3

Dumnezeu dorește ca toți copiii să fie educați din cei mai fragezi ani, ca să contribuie la ducerea poverilor pe care părinții lor trebuie să le poarte pentru ei. Ei au camerele lor în case și dreptul și privilegiul de a avea un loc în consiliul familiei. Dumnezeu cere ca părinții să-și hrănească și să-și îmbrace copiii. Însă obligațiile părinților și ale copiilor sunt mutuale. Din partea copiilor se cere să-și respecte și să-și cinstească părinții.FÎ 50.4

Părinții nu trebuie să fie sclavii copiilor lor, făcând numai sacrificii, în timp ce copiilor li se permite să crească în nepăsare și fără griji, lăsând toate poverile pe seama părinților.FÎ 51.1

Părinții nu trebuie să încurajeze indolența — Copiii trebuie să fie învățați de foarte mici să fie utili, să facă anumite lucruri singuri și să-i ajute pe alții. În timp ce mamele lor trudesc, gătind, spălând sau călcând rufe, multe fiice ale acestui veac pot fi văzute stând în salon, fără vreo mustrare de conștiință, citind povești, tricotând, croșetând sau brodând. Inimile lor sunt la fel de nesimțitoare ca piatra. Însă de unde își are originea acest rău? Cine sunt, de obicei, aceia care ar trebui cel mai mult învinuiți în această situație? Bieții părinți, ei, cei înșelați. Ei pierd din vedere viitorul copiilor lor și, dintr-o afecțiune greșit înțeleasă, îi lasă să trândăvească sau să facă doar lucruri de mică însemnătate, care nu cer un exercițiu al minții și al mușchilor, și apoi își scuză fiicele indolente pentru că sunt slabe, bolnăvicioase. Ce le-a făcut să fie așa? În multe cazuri, este vorba de greșeala părinților. O anumită măsură de activitate în gospodărie va face bine atât minții, cât și trupului. Însă copiii sunt lipsiți de aceasta prin insuflarea unor idei greșite, până când ajung refractari față de muncă.FÎ 51.2

Dacă nu v-ați obișnuit copiii să lucreze, în curând ei vor deveni plictisiți. Se vor plânge de dureri de mijloc, de umeri și de membre obosite; și, datorită afecțiunii pe care le-o purtați, veți fi în primejdia de a face voi înșivă munca respectivă, în loc să-i lăsați pe ei să sufere puțin. Sarcina pe care le-o dați la început trebuie să fie ușoară, apoi măriți-o în fiecare zi, până când ei vor putea lucra suficient, fără a mai fi plictisiți.FÎ 51.3

Lenevia — urmările și antidotul ei — Multe păcate sunt consecințe ale lenevirii.... Când nu este ocupată cu lucruri potrivite, mintea se oprește asupra unor lucruri necorespunzătoare. Părinții trebuie să-și învețe copiii că lenea este păcat.FÎ 51.4

Nu există nimic altceva care să conducă în mod atât de sigur la păcat ca îndepărtarea tuturor poverilor de la copii, lăsându-i să ducă o viață trândava, fără niciun rost, să nu facă nimic sau să-și caute ocupații după bunul lor plac. Mințile copiilor sunt dinamice și, dacă nu sunt ocupate cu ceea ce este bun și util, ele se vor întoarce în mod inevitabil spre ceea ce este rău. Desigur, este dreptul lor și este necesar ca ei să se recreeze, dar trebuie învățați să muncească și să aibă ore regulate de muncă fizică și, de asemenea, ore pentru citit și studiu. Vegheați ca ocupația lor să fie adecvată vârstei și procurați-le cărți utile și interesante.FÎ 52.1

Pentru tineri, cel mai sigur este să-și găsească o ocupație utilă. Dacă ar fi învățați să fie harnici, astfel ca tot timpul să aibă o ocupație utilă, n-ar mai avea timp să se plângă de soarta lor sau să zacă în trândăvie, visând toată ziua. Astfel, primejdia de a-și forma obiceiuri sau prietenii rele ar fi mai mică.FÎ 52.2

Copiii trebuie să învețe să poarte poveri — Părinții trebuie să se trezească, să fie conștienți de faptul că cea mai importantă lecție pe care trebuie să o învețe copiii lor este aceea că trebuie să-și facă partea în ducerea poverilor căminului.... Părinții trebuie să-și învețe copiii să se deprindă cu acel simț practic asupra vieții, să-și dea seama că trebuie să fie utili în lume. În cămin, sub supravegherea unei mame înțelepte, băieții și fetele trebuie să primească prima instruire legată de ducerea poverilor vieții. Aceasta le va conferi cea mai valoroasă experiență. Îi va învăța că nu trebuie să-și concentreze gândurile asupra lor înșiși, să-și satisfacă doar propriile plăceri și să se distreze. Educați-i cu răbdare, învățându-i să-și facă partea în cercul familiei, să considere o realizare, un succes, când depun eforturi pentru a împărți poverile casei alături de tată, mamă, frați și surori. În acest fel, ei vor avea satisfacția de a ști că sunt cu adevărat utili.FÎ 52.3

Copiii trebuie să fie educați pentru a fi de ajutor — În mod natural, ei sunt activi și înclinați spre a avea o ocupație; iar această înclinație poate fi canalizată în direcția cea bună, prin educație. Copiii pot fi învățați, când sunt mici, să-și facă zi de zi datoriile ușoare. Fiecare copil trebuie să aibă o anumită sarcină de adus la îndeplinire, pentru care să fie răspunzător față de părinții săi sau față de cei care îl au în grijă. Astfel, ei vor fi învățați să aibă simțul datoriei încă de când sunt mici; iar îndeplinirea micilor responsabilități va deveni pentru ei o plăcere, care le va aduce acea fericire care este dobândită doar prin facerea binelui. Ei vor fi obișnuiți să poarte răspunderi și vor găsi plăcere în activitatea lor, înțelegând că viața le poate oferi o ocupație mai importantă decât aceea de a se distra....FÎ 53.1

Munca este bună pentru copii; ei se simt mai fericiți să fie ocupați în mod util o mare parte din timp; ei se bucură mai mult în distracțiile lor nevinovate după ce își împlinesc datoriile cu succes deplin. Munca întărește atât mușchii, cât și mintea. Mamele pot face din copiii lor niște mici ajutoare foarte prețioase și, în timp ce îi învață să fie folositori, ele însele pot înțelege mai bine firea omenească și cum să se poarte cu aceste ființe fragede. Prin această legătură cu cei mici, ele pot să-și mențină inimile calde și tinere. Copiii care sunt educați corespunzător învață, pe măsură ce avansează în vârstă, să iubească acea activitate care ușurează poverile prietenilor lor.FÎ 53.2

Îndatoririle copiilor să fie adecvate vârstei — Ziua întreagă, cu cercul ei de datorii mărunte, cere atenție, chibzuință și un plan de acțiune. Pe măsură ce cresc, se poate cere tot mai mult de la copii. Nu trebuie să li se ceară să efectueze munci istovitoare sau să lucreze continuu prea mult timp, ca să nu obosească și să se descurajeze; lucrul care li se dă de făcut trebuie ales în mod înțelept, astfel încât să asigure cea mai bună dezvoltare fizică și cultivarea minții și a caracterului.FÎ 53.3

Colaborarea în gospodărie dezvoltă relațiile din familie — În educația tinerilor în cămin, principiul colaborării este inestimabil.... Cei mai mari trebuie să fie ajutoarele părinților, participând la planurile lor și împărtășind cu ei răspunderile și poverile. Tații și mamele să-și ia timp pentru a-i învăța pe copii; să le arate că le prețuiesc ajutorul, le doresc încrederea și se bucură de compania lor, iar copiii nu vor întârzia să răspundă. Nu doar că se va ușura povara părinților și copiii vor primi o educație practică, de o inestimabilă valoare, dar se vor întări și legăturile din cadrul căminului și se vor consolida bazele caracterului.FÎ 53.4

Activitățile gospodărești contribuie la dezvoltare — Îndeplinind îndatoririle care le revin, ei dobândesc acea educație care îi pregătește să ocupe poziții de încredere și folositoare. În fiecare an, ei trebuie să avanseze în mod serios, treptat, lăsând în urmă vârsta lipsită de experiență a copilăriei și îndreptându-se spre maturitate. Prin îndeplinirea cu credincioșie a datoriilor simple din cămin, băieții și fetele pun bazele desăvârșirii lor mintale, morale și spirituale. Asupra copiilor care își fac cu bucurie partea care le revine în treburile gospodărești, purtând poverile împreună cu tatăl și mama, stă aprobarea lui Dumnezeu. Ei vor fi răsplătiți cu sănătatea trupului și cu pacea minții și vor avea parte de plăcerea de a-și vedea părinții bucurându-se în legăturile sociale și într-o odihnă sănătoasă, prelungindu-și astfel viața. Copiii deprinși cu datoriile practice ale vieții vor pleca din căminele lor ca niște membri folositori în societate, având o educație superioară celei obținute prin închiderea într-o sală de clasă, la o vârstă fragedă, când nici mintea și nici trupul nu sunt suficient de puternice pentru a rezista încordării.FÎ 54.1

În multe cazuri, ar fi mai bine ca cei mici să aibă mai puțin de lucru la școală și să fie instruiți mai mult în ceea ce privește îndeplinirea datoriilor din cămin. Mai presus de orice, ei trebuie învățați să fie serioși și de folos. Multe lucruri care se învață din cărți sunt mult mai puțin esențiale decât lecțiile hărniciei practice și ale disciplinei.FÎ 54.2

Implicarea activă în treburile casei asigură un somn odihnitor — Mamele trebuie să-și ia fetele cu ele în bucătărie și să le învețe cu răbdare. Prin constituție, li se potrivește mai bine această muncă; mușchii lor vor dobândi tonus și tărie, iar, la sfârșitul zilei, gândurile lor vor fi mult mai sănătoase și mai înălțătoare. S-ar putea să fie obosite, însă cât de dulce este odihna după o măsură suficientă de activitate! Somnul, refăcătorul cel dulce al naturii, dă tărie corpului obosit și îl pregătește pentru datoriile zilei următoare. Nu sugerați copiilor că este totuna dacă lucrează sau nu. Învățați-i că este nevoie de ajutorul lor, că timpul lor este valoros și că voi depindeți de munca lor.FÎ 54.3

Copiii au nevoie, mai frecvent decât adulții, de schimbarea îndeletnicirii și de perioade de odihnă; însă, chiar când sunt foarte tineri, ei pot începe să învețe să muncească și vor fi fericiți la gândul că sunt de folos. Somnul lor va fi dulce după o muncă sănătoasă și vor fi refăcuți pentru o nouă zi de lucru.FÎ 55.1

Copiii trebuie încurajați și apreciați — “Oh”, spun unele mame, “copiii mei mă necăjesc, mă încurcă atunci când încearcă să mă ajute”. Așa făceau și ai mei, dar credeți că i-am lăsat să fie conștienți de acest lucru? Lăudați-vă copiii! Învățați-i cuvânt cu cuvânt, lucru după lucru. Este mult mai bine decât să citească romane, să facă vizite sau să urmeze moda lumii.FÎ 55.2

Obligația copilului față de părinți — Copiii trebuie să simtă că sunt datori față de părinții lor, care au vegheat asupra lor în pruncie și i-au îngrijit când au fost bolnavi. Ei ar trebui să nu uite că părinții lor s-au îngrijorat mult pe seama lor.... Dacă fiii și fiicele care au provocat acele dureri de inimă ar putea vedea efectul purtării lor, ar fi cu siguranță mai ușor de înduplecat. Dacă ar putea vedea lacrimile mamei, dacă ar auzi rugăciunile înălțate către Dumnezeu în favoarea lor și suspinele ei înăbușite, inimile lor ar fi mai sensibile și și-ar mărturisi mai în grabă greșelile, cerând iertare. Copiii, când ajung maturi, își vor lăuda părintele care a lucrat cu credincioșie și nu le-a îngăduit să nutrească simțăminte negative sau să-și formeze obiceiuri dăunătoare.FÎ 55.3

Respectul față de părinți — o poruncă pentru toți — “Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, ca să ți se lungească zilele în țara pe care ți-o dă Domnul Dumnezeul tău.” Aceasta este cea dintâi poruncă însoțită de o făgăduință. Este valabilă pentru copii, tineri, maturi și oameni în vârstă. Părinților li se cuvine o măsură de dragoste și de respect care nu se cuvine niciunei alte persoane. Însuși Dumnezeu, care a așezat asupra lor responsabilitatea pentru sufletele încredințate grijii lor, a rânduit ca, în anii de început ai vieții, părinții să-L reprezinte pe Dumnezeu față de copiii lor, iar acela care respinge autoritatea îndreptățită a părinților respinge autoritatea lui Dumnezeu. Porunca a cincea cere de la copii nu numai respect, supunere și ascultare față de părinții lor, dar și iubire, duioșie, dorința de a le ușura sarcinile, de a le păstra un nume bun și de a-i ajuta la bătrânețe.FÎ 56.1

Lipsa de respect — o problemă acută a zilelor noastre — În aceste vremuri de pe urmă, copiii sunt atât de neascultători și de lipsiți de respect, încât Dumnezeu a menționat acest lucru în mod special, el constituind un semn că sfârșitul este aproape.FÎ 56.2

Mulți dintre cei care mărturisesc a fi creștini nu știu ce înseamnă să-ți “cinstești tatăl și mama”; în consecință, știu la fel de puțin ce înseamnă “să ți se lungească zilele în țara pe care ți-o va da Domnul, Dumnezeul tău”. În acest veac al răzvrătirii, copiii care nu au beneficiat de o educație și de o disciplină corespunzătoare au doar în mică măsură simțul datoriei față de părinții lor. Adesea se întâmplă următoarea situație: cu cât părinții fac mai mult pentru copiii lor, cu atât aceștia sunt mai neascultători și îi respectă mai puțin. Copiii care au fost favorizați, alintați și protejați excesiv, așteaptă întotdeauna acest lucru; și dacă așteptările nu le sunt împlinite, sunt dezamăgiți și se descurajează. Aceeași tendință se va vedea apoi de-a lungul întregii lor vieți; se vor simți neajutorați, se vor bizui pe alții pentru ajutor, așteptând ca ceilalți să le acorde favoruri și să cedeze în fața lor. Iar dacă cineva li se opune, chiar după ce au ajuns la vârsta maturității, se simt nedreptățiți. Astfel, calea vieții li se pare grea, se îngrijorează, de-abia își pot duce poverile, adesea murmură și sunt nervoși, pentru că nimic nu le este pe plac.FÎ 56.3

Copiii trebuie să-l caute pe Dumnezeu — Copiii și tinerii trebuie să înceapă să-L caute pe Dumnezeu de timpuriu, deoarece obiceiurile și impresiile pe care le dobândesc la o vârstă fragedă vor exercita o influență puternică asupra vieții și caracterului lor.... Dacă vreți să fiți bărbați și femei integri, cu caractere curate, sănătoase și nobile, începeți cu lucrul în cămin; asumați-vă micile datorii care vă revin și împliniți-le cu exactitate și meticulos. Când Domnul vede că sunteți credincioși în cele mici, vă va încredința răspunderi mai mari. Fiți atenți cum clădiți și ce fel de material puneți în construcție. Caracterele pe care vi le formați acum vor dura pentru veșnicie.FÎ 57.1

Dumnezeu îi cheamă și-i ajută pe copii și pe tineri — Domnul Ii se adresează celor tineri: “Fiule, da-Mi inima ta.” Mântuitorului lumii Îi face plăcere să aibă copii și tineri care își predau inima Lui. Copiii trebuie să se roage pentru harul de a rezista ispitelor care vor veni asupra lor — ispita de a-și alege propria cale și de a-și satisface plăcerile egoiste. Iar când ei se roagă ca Domnul Hristos să-i ajute în viață, să fie sinceri, buni și ascultători și să-și poată îndeplini datoriile pe care le au în cămin, El le va asculta rugăciunile, oricât de umile ar fi acestea.FÎ 57.2

Părinții primesc ajutor divin în responsabilitățile lor — În importanta lucrare, părinții trebuie să ceară și să primească ajutor divin. Chiar dacă obiceiurile, deprinderile și caracterul părinților sunt necorespunzătoare, dacă lecțiile date lor în copilărie și tinerețe i-au condus spre o dezvoltare nefericită a caracterului, ei nu trebuie să dispere.FÎ 57.3

Doar efortul omenesc nu va fi suficient în desăvârșirea caracterului copiilor voștri pentru cer; însă, cu ajutor divin, o lucrare sfântă și mare poate fi adusă la îndeplinire.FÎ 57.4

Puterea divină se va uni cu efortul omenesc — Fără efortul omenesc, efortul divin este în zadar. Dumnezeu va lucra cu putere atunci când, în loială dependență de încrederea în El, părinții se vor trezi la realitatea sacrei responsabilități pe care o au și vor căuta să-și educe copiii în mod corespunzător. El va coopera cu acei părinți care se străduiesc să-și educe copiii cu grijă și rugăciune, lucrând astfel pentru propria mântuire și pentru mântuirea copiilor lor. El va lucra în ei și voința și înfăptuirea, după propria Lui plăcere.FÎ 58.1

Hrăniți mintea copilului cu informații potrivite — Mintea copilului, care este ușor influențabilă și în continuă dezvoltare, tânjește după cunoaștere. Părinții trebuie să fie ei înșiși bine informați, pentru a putea oferi minților copiilor o hrană corespunzătoare. Ca și trupul, mintea își obține puterea din hrana pe care o primește. Ea este îmbogățită și înnobilată prin gânduri curate, care fortifică, însă devine îngustă și se degradează prin gânduri care sunt trecătoare, pământești.... Mințile lor active nu pot rămâne neocupate; să nu credem că, dacă ne vom încrunta, răul va dispărea. Gândurile rele pot fi îndepărtate doar prin înrădăcinarea principiilor drepte.... Educația bună, sănătoasă, este singurul lucru care se poate face în vederea prevenirii cuvintelor josnice, care degradează bunele maniere. Adevărul va proteja sufletul de ispitele nenumărate, cărora trebuie să le facem față.FÎ 58.2

Părinții să supravegheze lecturile copiilor — Mulți tineri sunt doritori de cărți. Ei citesc orice le cade în mână. Nu îngăduiți ca pe mesele voastre să existe ziare și reviste cu povești frivole. Înlocuiți aceste materiale de citit cu cărți care îi vor ajuta în clădirea caracterului lor cu cel mai bun material — dragostea adevărată, temerea de Dumnezeu și cunoașterea lui Hristos. Încurajați-i pe copiii voștri să depoziteze în minte cunoștințe de valoare, să lase ca ceea ce este bun să umple sufletul și să țină în stăpânire puterea, nelăsând loc pentru gânduri josnice, decăzute. Puneți restricții în privința lecturilor care nu constituie o hrană bună pentru minte.FÎ 58.3

Lecturile trebuie bine selectate — Copiii au nevoie de o lectură potrivită, care să îi destindă, să îi recreeze, și nu să demoralizeze mintea sau să slăbească trupul. Dacă sunt învățați să le placă romanele sentimentale și poveștile imaginare din ziare, ei nu vor mai avea gust pentru cărțile și materialele instructive. Mulți copii și tineri se vor deprinde să citească; însă, dacă nu se face o selecție pentru ei, vor alege singuri. Cărți banale se găsesc pretutindeni și curând se învață cu ele și le îndrăgesc; însă, dacă sunt aprovizionați cu materiale bune pentru citit, ei își vor cultiva gustul pentru acest fel de lectură.FÎ 59.1

Niciodată nu ar trebui așezate în mâinile copiilor sau tinerilor cărți care conțin o pervertire a adevărului. Să ne ferim copiii ca, prin procesul în care ei ar trebui să primească o educație, să primească idei care se vor dovedi a fi semințe ale păcatului.FÎ 59.2

Gusturile minții — disciplinate și educate — Gusturile trebuie disciplinate și educate cu cea mai mare grijă. Încă de la o vârstă fragedă, părinții trebuie să înceapă să le prezinte Scripturile, astfel încât mințile în dezvoltare ale copiilor să se deprindă cu obiceiuri bune în privința gândurilor. Nu trebuie cruțat niciun efort în vederea formării unor obiceiuri bune în ceea ce privește studiul. Dacă mintea hoinărește, aduceți-o la realitate. Dacă gusturile intelectuale și morale au fost pervertite prin povestiri fanteziste, incitante, și mintea s-a deprins deja cu o repulsie față de altceva, când este solicitată, atunci este nevoie de luptă pentru biruirea acestui obicei. Trebuie învinsă de îndată această plăcere pentru lecturi fictive. Trebuie puse în aplicare reguli ferme, pentru a forța mintea să rămână pe canalul corespunzător.FÎ 59.3

Povestirile fascinante îl fac pe copil să fie agitat, visător — Prin cultivarea apetitului pentru povestirile senzaționale, gustul intelectual este pervertit și mintea nu este satisfăcută până când nu este hrănită cu acest fel de hrană nesănătoasă. Nu cred că s-ar găsi vreun nume mai potrivit pentru cei care se complac într-o asemenea lectură decât acela de bețivi mintal. Obiceiurile de necumpătare în privința cititului au asupra creierului un efect asemănător cu acela pe care necumpătarea în mâncare și băutură îl are asupra trupului.FÎ 59.4

Cititul în grabă, superficial, slăbește puterea de concentrare — Datorită acestui flux imens de material tipărit, care apare prin presă, bătrânii și tinerii își formează obiceiul de a citi în grabă și superficial, iar mintea își pierde puterea de a gândi riguros și de a stabili conexiuni logice. Mai mult decât atât, o mare parte dintre ziare și cărți, ca și broaștele din Egipt, care s-au răspândit în toată țara, sunt nu numai banale și nefolositoare, dar și pline de imoralitate și degradante. Efectul lor nu este doar acela de a intoxica și ruina mintea, ci și de a perverti și distruge sufletul.FÎ 60.1

Importanța cultivării gustului — Părinții trebuie să vegheze asupra copiilor lor și să-i învețe să cultive o imaginație curată și să evite ca pe o lepră imaginile senzuale, prezentate în reviste și ziare. Fie ca pe mesele și în bibliotecile noastre să se găsească publicații cu subiecte morale și religioase, astfel încât copiii noștri să-și poată cultiva gustul pentru o lectură înălțătoare.FÎ 60.2

Sădiți în minte semințele adevărului Bibliei — Există o asemănare izbitoare între un câmp necultivat și o minte needucată. Vrăjmașul seamănă buruieni în mințile copiilor și tinerilor și, dacă părinții nu veghează, acestea vor răsări și vor aduce roade rele. Este nevoie de grijă neîncetată pentru cultivarea solului minții și pentru semănarea acestuia cu prețioasa sămânță a adevărului Bibliei. Copiii ar trebui învățați să respingă poveștile fanteziste, care conțin idei fără valoare, și să se îndrepte spre cărțile sensibile, care vor conduce mintea să-și dezvolte interesul pentru relatările biblice, pentru istoria biblică și pentru principiile acesteia. Scrierile care aruncă lumină asupra Cărții Sacre și trezesc dorința de a studia nu sunt periculoase, ci benefice.FÎ 60.3

Este imposibil ca tinerii să posede o minte sănătoasă și principii religioase corecte, dacă ei nu au plăcere să studieze cu atenție Cuvântul lui Dumnezeu, Această carte conține cea mai interesantă istorie, scoate în evidență calea mântuirii prin Domnul Hristos și constituie călăuza lor pentru o viață mai nobilă și mai bună.FÎ 61.1