Capitolul 10 — Religia în familie — Locul închinării al rugăciunii și al învățăturii religioase în familie

Religia asigură fericirea familiei — Religia este o putere minunată pentru familie. Purtarea, atât a soțului față de soție, cât și a soției față de soț, poate să facă din viața de familie o pregătire pentru intrarea în familia de sus.... Inimile care sunt umplute cu dragostea lui Hristos nu se pot înstrăina niciodată prea mult. Religia înseamnă dragoste, iar o familie creștină este un loc în care domnește dragostea, exprimată prin cuvinte amabile și prin fapte de bunătate.FÎ 138.1

Religia — un rol esențial în familie — Este nevoie de religie în familie. Numai aceasta poate preveni relele grozave, care amărăsc atât de adesea viața de familie. Doar acolo unde domnește Hristos poate exista dragoste profundă, adevărată, neegoistă. Atunci, sufletul este aproape de suflet și cele două vieți se împletesc armonios, îngerii lui Dumnezeu vor fi musafiri ai familiei, iar prezența lor va sfinți camera conjugală. Senzualitatea josnică nu-și are locul acolo. Gândurile vor avea în vedere voia lui Dumnezeu și tot spre El va fi îndreptat devotamentul inimii.FÎ 138.2

În familia în care locuiește Domnul Hristos se va da pe fată un interes sincer și dragoste unul față de celălalt; nu o dragoste spasmodică, exprimată doar prin mângâieri, ci o iubire profundă și de durată.FÎ 139.1

Definiția religiei în familie — Religia în familie constă în creșterea copiilor în sfatul și în învățătura Domnului. Fiecare membru al familiei trebuie să fie hrănit cu învățăturile Domnului Hristos și fiecare suflet trebuie să fie protejat, apărat cu grijă, pentru ca Satana să nu-l înșele și să nu-l ispitească, îndepărtându-l de Hristos.... Când părinții sunt serioși și consecvenți în educația pe care o dau, când își cresc copiii doar pentru slava lui Dumnezeu, ei cooperează cu Dumnezeu și Dumnezeu cooperează cu ei pentru salvarea sufletelor copiilor pentru care a murit Hristos.FÎ 139.2

Educația religioasă nu se rezumă la predarea dogmelor — Educația religioasă înseamnă mult mai mult decât educația care se face în mod obișnuit. Înseamnă să vă rugați împreună cu copiii voștri, învățându-i cum să se apropie de Domnul Isus și să-I spună toate dorințele lor. Înseamnă să arătați în viața voastră că Domnul Isus este totul pentru voi și că iubirea Lui este cea care vă face să fiți răbdători, buni, iertători și totuși hotărâți în a porunci copiilor, așa cum a făcut Avraam.FÎ 139.3

În cărțile din cer sunteți înregistrați exact așa cum vă stăpâniți în viața de familie. Cine dorește să ajungă un sfânt în ceruri trebuie să fie mai întâi un sfânt în propria familie. Dacă tații și mamele sunt adevărați creștini în familie, ei vor fi membri utili în biserică și vor fi capabili să ocupe posturi de conducere în biserică și în societate, tot așa după cum își conduc propria familie. Părinților, nu vă mulțumiți ca religia voastră să fie o simplă declarație, ci faceți ca aceasta să devină o realitate! Dacă nu dovediți blândețe, bunătate și amabilitate în familie, religia voastră va fi în zadar. Dacă ar fi existat mai multă religie autentică în cămin, biserica ar fi avut mai multă putere.FÎ 139.4

Religia să facă parte din educația din familie — Acolo unde religia este practicată în familie, este o mare realizare. Religia îi va conduce pe părinți să facă acea lucrare pe care Dumnezeu a rânduit-o pentru cămin. Copiii vor fi crescuți în temere de Domnul și potrivit cu învățătura Lui. Motivul pentru care tinerii din zilele noastre nu sunt mai mult înclinați spre religie este acela că educația lor este deficitară. Nu se dovedește iubire adevărată față de copii, atunci când li se permite să-și îngăduie tendințe negative sau când neascultarea față de cerințele voastre este lăsată nepedepsită. Așa cum este aplecată rămurica, așa va fi aplecat și pomul.FÎ 140.1

Pentru a avea influență în societate, religia trebuie să aibă influență mai întâi în cercul familiei. Dacă în cămin copiii ar fi educați în temere și iubire față de Dumnezeu, când merg în lume ei ar fi pregătiți să-și instruiască propriile familii pentru Dumnezeu și, astfel, principiile adevărului ar fi implantate în societate și ar exercita o influență eficientă în lume. Religia nu trebuie despărțită de educația din familie.FÎ 140.2

Religia din familie o precede pe cea din biserică — În familie se pune temelia pentru prosperitatea bisericii. Factorii care influențează viața de familie intervin și în biserică; de aceea, cele dintâi îndatoriri ale bisericii trebuie să înceapă în cămin. Consacrați-vă familia lui Dumnezeu, iar apoi vorbiți și acționați în familie ca niște creștini. Fiți buni, iertători și răbdători, știind că voi sunteți învățătorii.FÎ 140.3

Amânarea instruirii religioase — o greșeală teribilă — Unul dintre cele mai triste lucruri este acela de a lăsa copiii să crească fără cunoașterea lui Dumnezeu.... Părinții fac cea mai teribilă greșeală când neglijează lucrarea de a da o educație religioasă copiilor lor, gândind că vor ajunge bine în viilor și că, pe măsură ce înaintează în vârstă, aceștia vor simți ei înșiși dorința de a avea o experiență religioasă. Prea adesea li se îngăduie copiilor să crească fără religie, părinții lor considerând că sunt prea mici pentru datorii creștine.... Datoria copiilor în probleme religioase trebuie hotărâtă în mod absolut și fară ezitare, atâta vreme cât ei sunt membri ai familiei.FÎ 140.4

Copiii sunt receptivi de la o vârstă fragedă — Părinții stau în locul lui Dumnezeu pentru copiii lor, în a le spune ce trebuie și ce nu trebuie să facă, și aceasta cu hotărâre și în desăvârșită stăpânire de sine. Orice efort făcut pentru ei, cu bunătate și stăruință, va cultiva în caracterele lor elementele hotărârii și ale deciziei.FÎ 141.1

Încă de la cea mai frageda vârstă trebuie începută și îndeplinită o înțeleaptă educație creștină. Atunci când inimile copiilor sunt impresionabile, ei trebuie învățați despre realitățile veșnice. Părinții trebuie să nu uite că ei trăiesc, vorbesc și acționează în prezența lui Dumnezeu.FÎ 141.2

Educația adaptată vârstei copilului — Celor mici, de îndată ce sunt în stare să înțeleagă, părinții ar trebui să le spună istoria lui Isus, pentru ca ei să se poată adăpa din prețiosul adevăr cu privire la Pruncul din Betleem. Sădiți în mințile copiilor sentimente de evlavie simple, adaptate vârstei și capacității lor. Prezentați-i pe copiii voștri în rugăciune lui Isus, căci El a făcut posibil ca ei să poată învăța religia tot așa cum învață să vorbească.FÎ 141.3

Când sunt foarte mici, copiii sunt sensibili la influența divină. Domnul îi ia pe acești copii în mod deosebit în grija Sa; iar când sunt crescuți în sfatul și învățătura Domnului, ei constituie un ajutor, și nu o povară pentru părinții lor.FÎ 141.4

Părinții susțin împreună religia în familie — Tatăl și mama sunt răspunzători pentru susținerea religiei în familie. Mama să nu-și adune atâtea treburi și griji, încât să nu poată acorda timp nevoilor spirituale ale familiei. Părinții să caute călăuzirea lui Dumnezeu în lucrarea lor. Doar pe genunchi, plecați înaintea Lui, ei vor dobândi o adevărată înțelegere a marilor lor responsabilități și își vor putea încredința copiii Aceluia care niciodată nu dă greș în sfat și îndemn.... Tatăl nu trebuie să lase asupra mamei toată grija privind educația spirituală. Tații și mamele au o mare lucrare de făcut și fiecare dintre ei trebuie să-și facă partea care îi revine în pregătirea copiilor pentru marele moment al judecații.FÎ 141.5

Copiii vor fi crescuți în sfatul și învățătura Domnului — Ei vor fi educați și instruiți nu doar pentru a fi persoane devotate ale societății, ci și pentru a fi membri ai familiei lui Dumnezeu.FÎ 142.1

Copiii privesc la părinți pentru un exemplu de viață consecventă — Orice lucru își pune amprenta asupra minților tinere. Este studiată înfățișarea, vocea își are influența ei, iar comportamentul este imitat îndeaproape de către copii. Părinții nervoși, irascibili, dau uneori copiilor lecții de care, ca să-i poată dezvăța, ar da apoi toată lumea, dacă ar fi a lor. Copiii trebuie să vadă în viețile părinților acea consecvență care este în conformitate cu credința lor. Ducând o viață consecventă și dovedind stăpânire de sine, părinții pot modela caracterele copiilor lor.FÎ 142.2

Dumnezeu onorează familiile ordonate — Tații și mamele care Îl pun pe Dumnezeu pe primul loc în familia lor, care își învață copiii că frica de Domnul este începutul înțelepciunii, aduc slavă lui Dumnezeu înaintea îngerilor și a oamenilor, prezentând lumii o familie ordonată, disciplinată, care Îl iubește pe Dumnezeu și este supusă Lui.... Îngerii își găsesc plăcerea în familia în care domnește Dumnezeu în mod suprem, iar copiii sunt învățați să respecte religia, Biblia și pe Creatorul lor. Aceste familii pot face apel la făgăduința: “Voi cinsti pe cei ce Mă cinstesc”.FÎ 142.3

Cum este adus Domnul Hristos în familie — Când Domnul Hristos își are locul în inimă, El este adus în familie.... Faceți în așa fel, încât viața creștină să fie atrăgătoare. Vorbiți despre țara în care urmașii lui Hristos trebuie să-și asigure cămine. Dacă faceți astfel, Dumnezeu vă va călăuzi copiii în tot adevărul, va sădi în ei dorința de a corespunde pentru locuințele pe care Domnul Hristos S-a dus să le pregătească pentru cei care Îl iubesc.... Părinții nu trebuie să-și oblige copiii să aibă o formă de religie, ci trebuie să așeze în fața lor principiile veșnice într-o lumină atrăgătoare.FÎ 142.4

Religia trebuie să aibă putere de atracție — Părinții trebuie să facă religia Domnului Hristos atractivă prin spiritul lor vesel, prin amabilitate creștină și prin împreună simțire duioasă, plină de milă; totuși, ei trebuie să fie hotărâți în a cere respect și ascultare. Principiile drepte trebuie așezate cu grijă în mintea copilului.... Noi trebuie să le oferim copiilor stimulente pentru a face binele. Argintul și aurul nu sunt suficiente pentru aceasta. Să le descoperim iubirea, îndurarea și harul lui Hristos, valoarea Cuvântului Său și bucuriile celui care iese biruitor. Prin eforturile de acest fel, veți îndeplini o lucrare cu rezultate veșnice.FÎ 143.1

De ce dau greș unii părinți — Unii părinți, deși se consideră oameni religioși, nu-i fac pe copiii lor conștienți de faptul că Dumnezeu așteaptă slujirea și ascultarea noastră, că plăcerea, confortul și înclinațiile noastre nu trebuie să se interpună între cerințele Lui și noi. “Frica de Domnul este începutul înțelepciunii.” Lucrul acesta trebuie întipărit în fiecare viață, în fiecare caracter. Concepția corectă referitoare la Dumnezeu, prin cunoașterea Domnului Hristos, care a murit pentru ca noi să putem fi salvați, trebuie imprimată în mințile lor.FÎ 143.2

Educația religioasă trebuie să fie o prioritate — Poate gândiți că nu aveți timp să faceți toate acestea, însă trebuie să vă faceți timp pentru a vă îndeplini lucrarea în familie; altfel, Satana va suplini lipsa. Îndepărtați din viața voastră orice vă împiedică să faceți această lucrare și educați-i pe copiii voștri după porunca lui Dumnezeu.FÎ 143.3

Neglijați cele vremelnice, mulțumiți-vă în cele materiale cu puțin, însă, de dragul lui Hristos, nu neglijați educația religioasă a voastră și a copiilor voștri.FÎ 144.1

Religia în familie — echilibru de studiu și meditație pastorală și îndatoririle practice — Când ne predăm fără rezerve Domnului, datoriile simple, obișnuite, ale vieții de familie vor fi văzute în adevărata lor însemnătate și le vom aduce la îndeplinire potrivit cu voia lui Dumnezeu.... Nu trebuie să avem simțământul că trebuie să neglijăm orice altceva și să ne dedicăm doar meditației, studiului și rugăciunii; și nici să fim agitați și mereu în grabă, cu treburi, neglijând evlavia personală. Așteptarea, vegherea și lucrul trebuie îmbinate. “Nu leneși în lucru, ci zeloși în spirit; slujind Domnului.”FÎ 144.2

Condiția esențială a fericirii în familie — Să nu uitați niciodată că vă veți face căminul luminos și fericit pentru voi și pentru copiii voștri cultivând însușirile Mântuitorului. Dacă Îl veți aduce pe Domnul Hristos în cămin, veți deosebi binele de rău.FÎ 144.3