Capitolul 12 — Înaintea zorilor — Vremea și calea iubirii și curteniei adevărate

Caracteristicile iubirii adevărate — Adevărata iubire nu este patimă nestăpânită, înfocată și năvalnică. Dimpotrivă, ea este calmă și profundă prin natura ei. Ea are în vedere mai mult decât aparențele exterioare și este atrasă doar de calități. Este înțeleaptă și cu discernământ, iar devotamentul ei este real și de durată.FÎ 155.1

Dragostea este un dar prețios de la Isus — Dragostea este un dar prețios, pe care îl primim de la Isus. Dragostea curată și sfântă nu este un sentiment, ci un principiu. Cei care acționează în virtutea acestuia nu sunt nici nechibzuiți, nici orbi.... Există totuși atât de puțină dragoste adevărată, autentică, devotată, curată. Acest dar prețios este foarte rar.FÎ 155.2

Nu confundați patima cu adevărata iubire — Patima este socotită drept iubire. Adevărata iubire este un principiu înalt și sfânt, cu totul diferită în caracter de acea dragoste care este trezită prin impuls și care se stinge deodată, când este aspru pusă la încercare.FÎ 155.3

Dragostea, desprinsă de tărâmul patimii și al impulsului, capătă un caracter spiritual și se dă pe față prin cuvinte și fapte. Un creștin trebuie să aibă o sensibilitate și o iubire sfințite, în care nu este loc pentru nerăbdare și irascibilitate; trăsăturile aspre, necizelate, trebuie îndreptate prin harul lui Hristos.FÎ 156.1

Iubirea adevărată, în contrast cu cea pătimașă — Iubirea ... nu este lipsită de rațiune; ea nu este oarbă. Este curată și sfântă. Însă patima firii pământești este cu totul diferită. În timp ce dragostea adevărată Îl are în vedere pe Dumnezeu, în toate planurile ei, și este în armonie desăvârșită cu Duhul lui Dumnezeu, patima este extrem de încăpățânată, nesăbuită, lipsită de rațiune, fără frâu și face din obiectul alegerii sale un idol.... Modestia, simplitatea, sinceritatea, moralitatea și spiritualitatea vor caracteriza fiecare pas făcut spre legământul căsătoriei. Cei care procedează astfel nu vor fi atât de copleșiți de societatea celuilalt, încât să piardă interesul pentru locașul de rugăciune și pentru serviciile religioase.FÎ 156.2

Dragostea egoistă — Acea dragoste care nu are altă temelie decât satisfacerea simțurilor va fi încăpățânată, oarbă și de nestăpânit. Cinstea, adevărul și orice trăsătură nobilă a minții, toate vor fi aduse sub stăpânirea patimilor. Persoana care este legată în lanțurile acestei patimi oarbe este prea adesea surdă la vocea rațiunii și a conștiinței; niciun argument sau rugăminte stăruitoare nu o poate determina să vadă nebunia acestei curse.FÎ 156.3

Dragostea nu trebuie confundată cu sentimentalismul — Trebuie să vă feriți de sentimentalismul bolnăvicios ca de lepră. Mulți tineri și tinere din aceste vremuri nu cunosc virtutea; de aceea, este mare nevoie de precauție.... Tinerii sunt fermecați, fascinați de mania curteniei și căsătoriei. Sentimentalismul bolnăvicios predomină. Este nevoie de multă vigilență și de tact, pentru a feri tineretul de aceste influențe rele.FÎ 156.4

Tinerele nu sunt învățate tăgăduirea de sine și stăpânirea de sine. Ele sunt răsfățate, iar mândria le este încurajată. Li se îngăduie să-și impună propria voință, până devin foarte încăpățânate și cu voință puternică, în așa fel încât ajungi să nu știi ce să faci ca să le salvezi de la ruină.... Tinerilor, de asemenea, li se permite să-și urmeze propria cale. De-abia ajung la vârsta adolescenței și îi vezi deja alături de fete de vârsta lor, pe care le conduc acasă, unde continuă cu intimități. Iar părinții sunt atât de orbiți în ceea ce privește indulgența și afecțiunea greșită față de copiii lor, încât nu îndrăznesc să urmeze un curs hotărât pentru a face o schimbare și a-și ține în frâu prea grăbiții lor copii, în acest veac atât de grăbit.FÎ 157.1

Urmările unei curtenii și căsătorii neînțelepte — Putem vedea câte dificultăți întâmpinăm la fiecare pas.... Curteniile și căsătoriile neînțelepte, nesfințite, nu pot să nu aibă ca urmare certuri, neînțelegeri, înstrăinare unul față de celălalt, indulgență față de pasiuni fără frâu, necredincioșie a soților și soțiilor, egoism, dorințe nesăbuite și indiferență față de lucrurile de interes veșnic....FÎ 157.2

Păziți-vă sentimentele! — Încingeți-vă coapsele minții, spune apostolul, apoi stăpâniți-vă gândurile, nepermițându-le să fie fără frâu. Gândurile pot fi păzite și stăpânite prin eforturile tale hotărâte. Gândiți drept și veți aduce la îndeplinire acțiuni drepte. Apoi, va trebui să vă păziți sentimentele, nelăsându-le să zăbovească asupra unor lucruri nepotrivite. Isus v-a răscumpărat cu propria Sa viață. Îi aparțineți; de aceea, El trebuie consultat în toate lucrurile, în legătură cu felul în care vor fi folosite puterile minții și ale sentimentelor voastre.FÎ 157.3

Căsătoria necesită maturitate. Într-o relație atât de importantă și cu efecte atât de îndelungate, cum este căsătoria, nu trebuie pășit cu grabă, fără pregătire suficientă și înainte ca puterile mintale și fizice să fie bine dezvoltate.FÎ 157.4

Adeseori, tinerii consideră că sentimentele lor constituie un domeniu în care doar propria persoană trebuie consultată — în care nici Dumnezeu, nici părinții nu trebuie să se amestece în niciun fel. Cu mult înainte de a deveni bărbați sau femei, ei se consideră în stare să facă propria lor alegere, fără ajutorul părinților lor. Doar câțiva ani din viața de căsătorie le sunt de obicei suficienți pentru a le arăta greșeala făcută, însă adesea este prea târziu pentru a repara urmările rele. Căci aceeași lipsă de înțelepciune și de stăpânire de sine, care a determinat alegerea pripită, este cea care îngăduie agravarea răului, până ce căsătoria devine un jug care roade. În acest fel, mulți și-au năruit fericirea pentru această viață și speranța pentru viața veșnică.FÎ 158.1

Consecințele dureroase ale lipsei de maturitate — Băieții și fetele intră în relația de căsătorie având o dragoste necoaptă, o judecată imatură, neavând sentimente nobile, înalte, și se avântă în jurământul căsătoriei conduși cu totul de pasiunile lor copilărești.... Atașamentele care s-au format în copilărie au avut adesea ca urmare cămine nenorocite sau despărțiri traumatizante. Legăturile timpurii, dacă sunt formate fără consimțământul părinților, rareori s-au dovedit fericite. Sentimentele fragede trebuie reținute până când sosește timpul, la o vârstă potrivită și o experiență suficientă ca acestea să fie demne de onoare și să existe siguranță în a le descătușa. Acelea care nu vor fi reținute pot conduce spre pericolul unei vieți nefericite. Un tânăr care nu a trecut de vârsta adolescenței are o judecată slabă în ceea ce privește potrivirea cu o persoană tot atât de tânără ca și el, care să-i devină parteneră de viață. După ce judecata lor a devenit mai matură, ei se văd legați pe viață unul de celălalt și poate cu totul nepregătiți pentru a se face fericiți unul pe celălalt. Apoi, în loc să aibă o viață frumoasă, încep învinuirile, divergențele se măresc, până când se instalează indiferența și neglijența unuia fața de celălalt. Pentru ei nu există nimic sacru în cuvântul “cămin”. Însăși atmosfera este otrăvită de cuvinte lipsite de iubire și de reproșuri amare.FÎ 158.2

Pregătirea pentru căsătorie — o parte esențială a educației — În niciun fel nu se va păși în relația de căsătorie până ce părțile implicate nu vor cunoaște datoriile practice ale vieții de cămin. Soția trebuie să dețină acel rafinament al minții și manierelor pentru a putea fi calificată în a crește în mod corespunzător copiii pe care îi va avea.FÎ 159.1

Decizia căsătoriei trebuie bine cântărită — Dacă cei care au în vedere căsătoria nu vor să aibă remușcări după căsătorie, atunci ar trebui să facă acum din aceasta un subiect de cugetare serioasă. Acest pas, făcut în mod neînțelept, constituie unul dintre cele mai sigure mijloace care pot ruina viitorul unui tânăr și al unei tinere. Viața devine o povară, un blestem. Nimeni nu poate să ruineze mai mult fericirea și împlinirea unei femei și să-i facă viața o povară mai chinuitoare ca propriul ei soț; și nimeni nu poate distruge nici măcar în proporție de a suta parte speranțele și aspirațiile unui bărbat, nu-i poate paraliza energiile și ruina influența și planurile de viitor, ca propria lui soție. Ceasul căsătoriei este cel care determină în dreptul multor bărbați și femei succesul sau eșecul în această viață și speranțele lor în ceea ce privește viața viitoare.FÎ 159.2

Consecințele căsătoriilor pripite — Urmările căsătoriilor pripite ... sunt despărțirile, divorțurile și o mare confuzie în biserică. Căsătoriile imature sunt răspunzătoare pentru multe dintre relele care exista astăzi. Printr-o căsătorie întemeiată prea devreme în viață nu se susțin nici sănătatea fizică, nici tăria mintală. În general, în acest subiect, rațiunea este prea puțin folosita. Mulți tineri acționează din impuls. Acest pas, care îi afectează în mod serios spre bine sau spre rău, fiind o binecuvântare sau un blestem pe toată durata vieții, este prea adesea făcut în grabă, sub impulsul sentimentelor. Mulți nu vor să asculte sfaturile sau îndemnurile care le sunt date dintr-un punct de vedere creștin.FÎ 159.3

Idei greșite despre curtenie și căsătorie — Ideile greșite legate de curtenie își au originea în ideile greșite cu privire la căsătorie. La baza acestora stau impulsul și patima oarbă. Curtenia se desfășoară în spiritul flirtului. Părțile implicate violează frecvent regulile modestiei și ale rezervei și se fac vinovate de lipsa de bună-cuviință, dacă nu, chiar de încălcarea Legii lui Dumnezeu.... Nu trebuie rostite cuvinte, nu trebuie făcute fapte pe care nu ați vrea ca îngerii cei sfinți să le înregistreze în cărțile de sus. Singura țintă să vă fie slava lui Dumnezeu. Inima trebuie să dea pe față numai simțăminte curate, sfinte, demne de urmașii lui Hristos, înălțătoare, mai mult cerești decât pământești. În curtenie, orice altceva în afară de acestea degradează, corupe; iar căsătoria nu poate fi sfântă și demnă de onoare în ochii unui Dumnezeu curat și sfânt, decât dacă este conformă cu principiul cel înalt al Scripturii.FÎ 159.4

Comportament bazat pe motivații greșite — Tinerii acționează prea mult din impuls. Ei n-ar trebui să se destăinuie prea ușor și nici să fie captivați prea repede de înfățișarea exterioară, atrăgătoare, a persoanei iubite. Curtenia, așa cum se desfășoară în acest veac, este un plan de înșelăciuni și ipocrizie, în care este implicat mai mult vrăjmașul decât Domnul. Bunul simț natural este necesar aici mai mult decât în orice alt lucru; însă adevărul este că acest simț nu prea există.FÎ 160.1

Obiceiul de a sta târziu noaptea — Obiceiul de a sta târziu noaptea este frecvent întâlnit, însă nu este pe placul lui Dumnezeu, chiar dacă cei doi sunt amândoi creștini. Aceste ore târzii produc vătămarea sănătății, micșorează capacitatea minții pentru datoriile zilei următoare și dau o impresie rea.FÎ 160.2

Ar fi mai potrivit ca anumite perioade ale curteniei, dinainte de căsătorie, să fie lăsate să se desfășoare în timpul vieții de căsătorie. Însă ceea ce se întâmplă în realitate este că momentul căsătoriei parcă pune capăt întregii dăruiri manifestate în timpul curteniei. Aceste ore de neînfrânare din timpul nopții, în acest veac de desfrâu, conduc adesea la ruina ambelor părți implicate.FÎ 160.3

Flirtul — Flirtul, comportamentul ușuratic cu inimile omenești, constituie o crimă nu de mică importanță în ochii unui Dumnezeu sfânt. Totuși, atât de mulți se îndreaptă cu vădit interes către tinerele femei, le câștigă afecțiunea, apoi își văd de treburile lor, uitând cuvintele rostite și efectul avut asupra acestora. O altă persoană îi atrage, iar ei repetă aceleași cuvinte și manifestă și față de aceasta aceeași atitudine, aceleași atenții. Această dispoziție se va vedea în viața de căsătorie.... Cât de important este deci ca tinerii să-și păstreze autocontrolul și să vegheze asupra comportamentului lor, astfel încât Satana să nu-i poală înșela și abate de pe cărarea neprihănirii.FÎ 161.1

Practici înșelătoare în curtenie — Un tânăr care se bucură de societate și câștigă prietenia unei tinere, fără ca acest lucru să fie cunoscut de părinții ei, nu se poartă ca un creștin nobil atât față de ea, cât și fată de părinții ei.... Acela care îndepărtează o tânără de la respectarea datoriilor ei, care o derutează în ceea ce privește porunca atât de clară și de precisă a lui Dumnezeu, de a-și asculta și cinsti părinții, nu va fi credincios obligațiilor pe care le va avea în viața de căsătorie.... “Să nu furi” a fost scris de însuși degetul lui Dumnezeu pe tablele de piatră, și totuși cât de mult se practică și se scuză furtul, în ascuns, de sentimente! Se întreține o curtenie înșelătoare, se continuă discuțiile în ascuns, până când sentimentele aceleia care este lipsită de experiență și nu știe până unde pot ajunge lucrurile sunt într-o anumită măsură îndepărtate de la părinții ei și îndreptate spre acela care dovedește, prin felul cum acționează, că nu este demn de dragostea ei. Acest mod de a fura în ascuns, în care se desfășoară curtenia și căsătoria, constituie cauza multor suferințe, pe care numai Dumnezeu le cunoaște pe deplin. Datorită acestei stânci, multe suflete au naufragiat.FÎ 161.2

Cine își face de cap în tinerețe culege o recoltă amară — Nu se poate să nu vă puneți în pericol sufletul, făcându-vă de cap. Nu puteți fi nepăsători în ceea ce privește prietenii pe care vi-i alegeți.FÎ 161.3

O perioadă scurtă de timp în care vă faceți de cap, iubiți prieteni tineri, va avea ca urmare o recoltă care vă va amărî întreaga viață; o oră de neatenție, o singură cedare în fața ispitei pot îndrepta întregul sens al vieții în direcția greșită. Nu puteți avea decât o singură tinerețe; faceți-o utilă. Odată ce ați făcut un pas, nu vă mai puteți întoarce niciodată ca să îndreptați greșelile. Acela care refuză să intre în legătură cu Dumnezeu și se pune singur în calea ispitei va cădea cu siguranță. Dumnezeu îl pune la încercare pe fiecare tânăr.FÎ 162.1

Criterii în alegerea partenerului de viață — Tinerii creștini trebuie să aibă grijă în formarea prieteniilor și în alegerea partenerului de viață. Băgați de seamă ca nu cumva ceea ce acum credeți că este aur curat să fie metal obișnuit.... Cântăriți fiecare sentiment și urmăriți evoluția fiecărei trăsături de caracter a celui de care doriți să vă legați destinul vieții. Pasul pe care sunteți pe cale să-l faceți este unul dintre cei mai importanți din viața voastră și nu trebuie făcut cu grabă. Poate că iubiți, dar nu iubiți orbește. Cercetați cu grijă să vedeți dacă viața voastră de căsătorie va fi fericită sau lipsită de armonie și jalnică. Puneți-vă aceste întrebări: Această unire mă va conduce spre cer? Mă va face să-L iubesc mai mult pe Dumnezeu? Voi fi util în această viață? Dacă aveți răspunsuri promițătoare la aceste reflecții, atunci pășiți înainte, în temere de Dumnezeu.FÎ 162.2

Probleme de cântărit înainte de căsătorie — Majoritatea bărbaților și femeilor care au intrat în legătura căsătoriei au acționat ca și când singura problemă de rezolvat era dacă se iubesc. Însă ei ar trebui să-și dea seama că responsabilitatea pe care o au în căsătorie este mai mult decât acest lucru. Ei trebuie să se gândească dacă vlăstarele lor se vor bucura de sănătate fizică și mintală și de putere morală.FÎ 162.3

Alegerea tovarășului de viață trebuie făcută atât de bine, încât să asigure bunăstare fizică, mintală și spirituală pentru părinți și pentru copiii lor, încât și unii și alții să fie o binecuvântare pentru semenii lor și să-și onoreze Creatorul.FÎ 162.4

Calități care trebuie avute în vedere pentru o viitoare soție — Fie ca tânărul să caute în persoana care va sta alături de el pe cea care i se potrivește în a purta împreună poverile vieții, pe cea a cărei influență îl va înnobila și care îl va face fericit prin dragostea ei. “O soție bună este un dar de la Domnul. Inima soțului ei se încrede pe deplin în ea.... Ea îi face bine, și nu rău, în toate zilele vieții sale.” “Ea deschide gura cu înțelepciune — și învățături plăcute îi sunt pe limbă; ea veghează asupra celor ce se petrec în casa ei; și nu mănâncă pâinea leneviei. Copiii ei se scoală și o numesc fericită; și soțul ei, de asemenea o laudă, zicând: ‘Multe fete au o purtare cinstită, dar tu le întreci pe toate’.” Cel care găsește o astfel de soție “găsește un lucru bun și dobândește favoarea Domnului”.FÎ 163.1

Ce trăsături trebuie observate la viitoarea soție — Iată câteva lucruri care trebuie avute în vedere: Cea cu care te vei căsători va aduce fericire în casa ta? Este ea o persoană chibzuită sau, dacă se va căsători, va folosi nu numai câștigul ei, ci și pe al tău pentru a-și satisface dorințele și vanitatea de a arata bine? Sunt principiile ei sănătoase în această privință? Se bazează ea pe vreun mijloc de întreținere acum?... Eu știu că bărbatul care este îndrăgostit nebunește și are gânduri de căsătorie respinge acest fel de întrebări, considerând că nu au nicio consecință. Însă aceste lucruri trebuie luate serios în seamă, întrucât ele afectează viața viitoare.... În alegerea soției, studiază-i caracterul. Va fi ea răbdătoare și sârguincioasă? Sau va înceta să-i pese de tatăl tău și de mama ta chiar în momentul când aceștia au nevoie de sprijinul unui fiu puternic? Sau va încerca să te despartă de ei, pentru a-și aduce la îndeplinire propriile planuri, pentru propria plăcere, părăsindu-i pe tata și pe mama care, în loc să câștige o fiică iubitoare, vor pierde un fiu?FÎ 163.2

Calități necesare unui viitor soț — Înainte să accepte să se căsătorească, fiecare tânără ar trebui să se întrebe dacă cel de care dorește să-și lege viața este demn. Care a fost trecutul lui? Este viața lui curată? Este dragostea lui nobilă, înălțătoare, sau este doar o înflăcărare a pasiunii? Are el acele trăsături de caracter care o vor face fericită? Va găsi ea, în dragostea lui, adevărata pace și bucurie? Îi va fi îngăduit să-și păstreze propria personalitate sau va fi obligată să-și supună judecata și conștiința stăpânirii soțului ei? Va putea ea să pună, în continuare, pe primul loc cerințele Mântuitorului? Trupul și sufletul, gândurile și țintele vor putea fi păstrate în curăție și sfințenie? Aceste întrebări au o importanță vitală pentru fiecare tânără care pășește în legământul căsătoriei.FÎ 163.3

Ce profil să aibă viitorul soț — Fie ca femeia care, prin căsătorie, dorește o unire fericită, aducătoare de pace, care nu-și dorește suferință și necazuri în viitor, înainte de a-și oferi dragostea ei, să-și pună următoarea întrebare: Are iubitul meu o mamă? Dacă da, atunci care este amprenta caracterului acesteia asupra lui? Își cunoaște el obligațiile față de ea? Este el atent față de dorințele și fericirea ei? Dacă el nu-și respectă și nu-și cinstește mama, va dovedi oare respect și iubire, bunătate și atenție față de mine, soția sa? Când focul dintâi va trece, mă va mai iubi el? Va fi el răbdător când voi greși, sau va critica, va porunci și se va purta ca un dictator?FÎ 164.1

Trăsături de caracter nobile, bărbătești — Orice tânără trebuie să-l accepte ca partener de viață numai pe acela care poseda trăsături curate de caracter, bărbătești, care este harnic, plin de aspirații și cinstit, care Îl iubește pe Dumnezeu și se teme de El.FÎ 164.2

Ferește-le de acela care este lipsit de respect! Ferește-te de acela care iubește lenevia; ferește-te de acela care batjocorește lucrurile sfinte! Evită societatea aceluia care folosește un limbaj profan sau care se dedă consumului de alcool, fie și numai pentru un pahar. Nu da ascultare propunerilor care vin din partea unui bărbat care nu își dă seama de răspunderea lui înaintea lui Dumnezeu.... Putem suporta întotdeauna neputințele unui prieten și ignoranța lui, însă niciodată nu-i putem suporta viciile.FÎ 164.3

Este mai ușor să facem o greșeală decât să o corectăm — Căsătoriile care sunt plănuite fără chibzuință și în mod egoist nu au un deznodământ bun, ci adesea se transformă în eșecuri teribile. Ambii constată că au fost amăgiți și ar desface în grabă ceea ce au făcut orbește. Este mai ușor, mult mai ușor, să faci o greșeală în această privință decât să îndrepți o greșeală după ce aceasta a fost făcută.FÎ 165.1

Mai bine se întrerupe un angajament neînțelept — Chiar dacă ați făcut un angajament, fără a avea însă o cunoaștere deplină a caracterului celui cu care există intenția de a vă uni, nu gândiți că angajamentul acesta înseamnă neapărat să vă legați pe viață de cineva pe care nu-l puteți iubi și respecta. Aveți mare grijă ce angajamente faceți; însă este mai bine, mult mai bine, să desfaceți un angajament înainte de căsătorie, decât să vă despărțiți după căsătorie, așa cum fac mulți.FÎ 165.2

Alegerea partenerului sub aprobarea divină — Fiecare pas în vederea legământului căsătoriei să fie caracterizat de modestie, de simplitate, de sinceritate și de ținte serioase, care să-I fie pe plac lui Dumnezeu și să-L onoreze. Căsătoria afectează atât viața aceasta, cât și pe cea viitoare. Un creștin sincer nu face planuri pe care Dumnezeu nu le poate aproba.FÎ 165.3

Alegerea nu trebuie să o facă omul, ci Dumnezeu trebuie să aleagă pentru el. Noi nu trebuie să ne fim pe plac nouă înșine, căci nici Domnul Hristos nu a căutat să-și placă Lui însuși. Nu vreau să se înțeleagă prin aceasta că cineva trebuie să ia în căsătorie o persoană pe care nu o iubește. Acest lucru ar fi păcat. Însă nu trebuie să îngăduim pasiunii și impulsurilor să ne conducă spre ruină. Dumnezeu ne cere toată inima, cele mai alese sentimente.FÎ 165.4

Căutați sfat în Biblie — Fiind instituită de Dumnezeu, căsătoria este o instituție sfântă și nu trebuie privită într-un spirit egoist. Aceia care au în vedere acest pas ar trebui să mediteze în mod solemn și cu rugăciune la importanța acesteia și să caute sfatul divin pentru a ști dacă merg pe o cale în armonie cu voia lui Dumnezeu. Sfaturile din Cuvântul lui Dumnezeu în aceasta privință trebuie avute în vedere cu multă atenție. Cerul privește cu plăcere asupra acelei căsătorii încheiate pe baza dorinței sincere de a se conforma sfaturilor date în Scriptură.FÎ 165.5

Dacă există vreun subiect asupra căruia trebuie să chibzuim cu calm și pe care să-l judecăm obiectiv, atunci acela este subiectul căsătoriei. Dacă este nevoie vreodată de Biblie ca sfătuitor, atunci acel moment este înainte de a face pasul prin care două persoane se leagă pentru o viață întreagă. Totuși, părerea dominantă este aceea ca, în această problemă, sentimentele trebuie luate în seamă și, în mult prea multe cazuri, sentimentalismul bolnăvicios preia cârma și conduce spre ruină. Este punctul în care tinerii dovedesc inteligență în cea mai mică măsură; este subiectul asupra căruia ei refuză să gândească. Gândul căsătoriei pare să aibă o putere de vrajă asupra lor. Ei nu se supun lui Dumnezeu. Rațiunea le este încătușată, iar ei acționează în secret, ca și când le-ar fi teamă ca cineva s-ar amesteca în planurile lor.FÎ 166.1

Lipsa de sfat poate duce la naufragiul viitoarei căsnicii — Mulți navighează în ape tulburi. Ei au nevoie de un pilot, dar privesc cu dispreț ajutorul de care au atât de mare nevoie, crezând că sunt în stare să-și cârmuiască singuri propria barcă, fără să-și dea seama că aceasta este pe punctul de a se lovi de o stâncă ascunsă, ceea ce ar produce naufragiul, ruinarea credinței și a fericirii.... Dacă nu vor fi cercetători serioși ai Cuvântului lui Dumnezeu (Biblia), ei vor face greșeli grave, care vor dăuna fericirii lor și a altora, atât pentru viața de acum, cât și pentru cea viitoare.FÎ 166.2

Necesitatea rugăciunii în vederea unei hotărâri potrivite — Dacă bărbații și femeile obișnuiesc să se roage de două ori pe zi înainte de a întrezări căsătoria, ei ar trebui să se roage de patru ori pe zi atunci când anticipează acest pas.FÎ 166.3

Tinerii au nevoie de înțelepciunea și de experiența celor în vârstă — În afaceri, atât bărbații, cât și femeile sunt foarte precauți, înainte de a se angaja într-o anumită activitate, ei se pregătesc pentru acea lucrare. Ei dedică timp, bani și mult studiu atent subiectului respectiv, în așa fel încât să nu dea greș în acea întreprindere. Cu atât mai multă precauție ar trebui dovedită atunci când se pășește în relația de căsătorie — o relație care afectează generațiile viitoare și viața viitoare. În loc de aceasta, subiectul este tratat în glumă, cu ușurința, din impuls și pasiune, cu orbire și fără acordarea unei considerații atente și calme.FÎ 167.1

Judecata matură a părinților trebuie apreciată — Oare copiii trebuie să țină seama doar de propriile dorințe și înclinații și să nu țină scama de sfatul și de judecata părinților lor? Unii par a nu ține cont niciodată de dorințele și de preferințele părinților și nici de judecata matură a acestora. Egoismul le-a împietrit inima în ceea ce privește afecțiunea filială. Mințile celor tineri trebuie trezite în această privință. Porunca a cincea este singura poruncă însoțită de o făgăduință, însă este tratată cu ușurință și chiar ignorată în mod voit de către cel îndrăgostit. Ajutorul oferit de experiența celorlalți și o analizare cu calm și atenție a problemei, de către ambele părți, sunt esențiale.FÎ 167.2

Încredeți-vă în părinții credincioși — Dacă sunteți binecuvântați cu părinți temători de Dumnezeu, căutați-le sfatul. Deschideți-vă lor cu speranțele și cu planurile voastre; învățați lecțiile pe care le-au învățat ei în experiența lor de viață.FÎ 167.3

Dacă ar fi mai apropiați de părinții lor, dacă s-ar încrede în ei și și-ar destăinui lor bucuriile și necazurile, copiii s-ar păzi de multe dureri de cap în viitor. Când sunt confuzi și nu știu ce cale să aleagă, ei trebuie să le prezinte părinților situația exact așa cum o văd ei și să le ceară sfatul. Cine ar putea întrevedea mai bine pericolele decât părinții credincioși? Cine le-ar putea înțelege mai bine temperamentul decât aceștia? Copiii care sunt creștini vor aprecia, mai presus de orice binecuvântare pământească, iubirea și aprobarea părinților lor temători de Dumnezeu. Părinții pot simți împreună cu copiii lor și se pot ruga, pentru ei și cu ei, ca Dumnezeu să-i apere și să-i călăuzească. Mai presus de orice, ei îi vor încredința pe aceștia Prietenului și Sfătuitorului lor, care nu dă greș niciodată.FÎ 167.4

Părinții să îndrume sentimentele copiilor — Tații și mamele trebuie să simtă că le revine datoria de a călăuzi sentimentele copiilor lor, astfel ca acestea să fie îndreptate către aceia care le-ar putea fi prieteni potriviți. Aceasta trebuie simțită ca o datorie, îndeplinită prin învățăturile pe care le dau, prin propriul lor exemplu, prin harul lui Dumnezeu, pentru a modela caracterul copiilor încă din cei mai fragezi ani ai acestora, astfel ca ei să fie curați și nobili și să fie atrași spre bine și adevăr. Cei care se aseamănă se atrag; cei care se aseamănă se apreciază. Faceți ca dragostea pentru adevăr, curăție și bunătate să fie încă de timpuriu sădită în suflet, iar tinerii vor căuta societatea acelora care posedă aceste caracteristici.FÎ 168.1

Părinții înțelepți vor fi grijulii — Se pune întrebarea: “Ar trebui oare părinții să aleagă un tovarăș de viață pentru fiul sau pentru fiica lor, fără a ține seama de părerea și de sentimentele acestuia sau acesteia?” Voi pune această întrebare așa cum ar trebui să sune de fapt: “Ar trebui oare ca fiul sau fiica să-și aleagă tovarășul de viață fără a-și consulta mai întâi părinții, având în vedere că un asemenea pas va afecta fericirea părinților care își iubesc copiii?” Și trebuie oare ca fiul sau fiica să persiste pe propria cale, în ciuda sfaturilor și rugăminților părinților săi? Răspund cu hotărâre: nu, chiar dacă nu s-ar căsători niciodată. Porunca a cincea oprește un astfel de curs. “Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, pentru ca să ți se lungească zilele în țara pe care ți-o dă Domnul, Dumnezeul tău.” Aceasta este o poruncă însoțită de o făgăduință pe care Dumnezeu o va împlini cu siguranță față de aceia care sunt ascultători. Părinții înțelepți nu vor alege niciodată parteneri de viață pentru copiii lor fără a le respecta dorințele.FÎ 168.2

Dragostea oarbă este surdă la sfat — Două persoane fac cunoștință; se îndrăgostesc nebunește una de alta și întreaga atenție le este absorbită într-acolo. Rațiunea este orbită, iar judecata este dată peste cap. Nu vor să se supună niciunui sfat, nu acceptă să fie călăuziți, ci insistă că ei au propria cale de urmat, indiferent care ar fi consecințele. Ca o boală molipsitoare, de care nu poți scăpa, dragostea nebună, care îi stăpânește, trebuie să-și urmeze cursul; și se pare că nimic nu o poate opri. Este posibil ca cei din jur să-și dea seama că, dacă cei doi s-ar uni prin căsătorie, urmarea ar fi nefericirea pe toată durata vieții. Însă rugămințile și sfaturile sunt în zadar. Este posibil ca, prin această unire, utilitatea aceluia pe care Dumnezeu l-ar binecuvânta în lucrarea Sa să fie mutilată și distrusă; însă argumentele nu sunt luate în seamă. Tot ce spun bărbații și femeile cu experiență se dovedește ineficient; este imposibil să le schimbi decizia la care i-au condus dorințele lor. Ei pierd interesul pentru adunările din casa de rugăciune și pentru tot ce este legat de religie. Sunt îndrăgostiți nebunește unul de altul, iar datoriile vieții sunt neglijate, ca și cum ar fi de mică importanță.FÎ 169.1

Pregătire pentru aspectele concrete ale vieții de familie — Multe femei, socotite bine instruite, care au absolvit cu onoruri anumite instituții de învățământ, sunt în mod rușinos ignorante în ceea ce privește datoriile practice ale vieții. Ele sunt lipsite de calificarea necesară pentru o gospodărire corespunzătoare a familiei, esențială pentru fericirea acesteia. Ele pot vorbi despre sfera elevată a femeii și despre drepturile ei, însă nu fac nici pe departe cinste familiei. Este dreptul fiecărei urmașe a Evei să înțeleagă pe deplin datoriile căminului, să fie instruită în orice lucru legat de gospodărie. Fiecare tânără trebuie să fie în așa fel pregătită, încât, dacă ar fi să ocupe poziția de soție sau mamă, să poată domni ca o regină în propriul ei domeniu. Ea trebuie să fie cu totul competentă, să-și călăuzească și instruiască bine copiii, să-și dirijeze slujitorii sau, dacă va fi nevoie, să facă față cu propriile mâini treburilor din gospodăria sa. Este dreptul ei să înțeleagă mecanismul de funcționare a corpului omenesc și principiile de igienă, să cunoască aspecte care țin de alimentație, de îmbrăcăminte, de muncă și recreere, precum și multe altele de care este direct legată bunăstarea familiei sale. Este dreptul ei să dobândească o astfel de cunoaștere a celor mai bune metode de tratare a bolilor, în așa fel încât, în caz de îmbolnăvire, să-și poată îngriji ea însăși copiii.... Ideea că ignorarea ocupațiilor utile, legate de gospodărie, constituie trăsătura esențială a unui adevărat gentleman sau a unei adevărate doamne este contrară planului pe care l-a făcut Dumnezeu, prin crearea omului. Lenea este un păcat, iar necunoașterea datoriilor obișnuite este urmarea nesăbuinței, care va avea drept consecințe remușcări amare.FÎ 169.2

Tinerele consideră că este umilitor să gătească sau să facă alte treburi gospodărești; și, din acest motiv, multe fete care se căsătoresc și au în grijă familii nu prea au idee de datoriile pe care le au ca soții și mame.FÎ 170.1

Cunoașterea gospodăriei este indispensabilă — Multe dintre domeniile de studiu care consumă timpul studenților nu sunt esențiale pentru viața practică sau pentru fericirea lor, însă este esențial ca fiecare tânăr să fie familiarizat cu datoriile zilnice.... Pentru sănătatea și fericirea întregii familii, nimic nu este mai vital decât priceperea și inteligența bucătăresei. Printr-o hrană greșit pregătită, nesănătoasă, ea poate afecta și chiar ruina atât eficiența adultului, cât și dezvoltarea copilului. Iar printr-o hrană atrăgătoare și gustoasă, ea poate realiza tot atât de mult în direcția cea bună. Iată deci cum, pe multe căi, fericirea vieții este legată de îndeplinirea cu credincioșie a datoriilor obișnuite ale vieții.... Ar trebui să se acorde mai multă atenție principiilor de igienă în domeniul alimentației, mișcării fizice, îngrijirii copiilor, tratării bolnavilor și în multe alte domenii.FÎ 170.2

Valoarea educației practice pentru fete — Mulți dintre cei care consideră că este necesar ca fiii să fie instruiți în vederea câștigării existenței în viitor socotesc cu totul opțională pregătirea fiicelor pentru a putea fi independente și a se întreține singure. De obicei, în școală, tânăra învață puține lucruri care pot fi puse în practică pentru câștigarea pâinii zilnice; și, neprimind în cămin niciun fel de educație în treburile bucătăriei și ale gospodăriei, ea crește fiind cu totul nefolositoare, o povara pentru părinții ei.... O femeie care a fost învățată să-și poarte singură de grijă va putea purta de grijă și altora. Ea nu va fi niciodată o povară pentru familie sau societate. Când viața ia o întorsătură mai aspră, va fi întotdeauna un loc pentru ea undeva, unde să-și câștige în mod cinstit existența și să-i ajute pe cei care depind de ea. Femeia trebuie să fie instruită pentru a cunoaște câteva meserii prin care să-și poată câștiga existența, dacă este necesar. În afară de alte ocupații onorabile, fiecare fată trebuie să învețe să se ocupe de treburile gospodărești ale casei, să știe să gătească, să facă ordine și curățenie și să spele rufe. Ea trebuie să înțeleagă toate acele lucruri pe care trebuie să le cunoască stăpâna casei, fie că familia este bogată sau săraca. Astfel, dacă se întâmplă ceva, ea este pregătită pentru orice, în caz de nevoie; într-un anumit fel, ea este independentă de împrejurări.FÎ 171.1

Viitorul soț trebuie să fie econom și harnic — Niciun bărbat nu are scuze pentru că nu are capacitate financiară. Despre mulți bărbați se poate spune: “Este bun, prietenos, generos, un om bun, un creștin; însă nu este în stare să se țină de o treabă. În ce privește priceperea în folosirea banilor, a mijloacelor, el este doar un copil. Părinții lui nu l-au învățat să se întrețină singur”.FÎ 171.2

Nepotrivirea de vârstă — Cei doi s-ar putea să nu aibă bogăție lumească, dar ar trebui să aibă marea binecuvântare a sănătății. Însă, în marea majoritate a cazurilor, nu trebuie să existe nepotrivire de vârstă. O neglijare a acestei reguli poate afecta în mod serios sănătatea celui mai tânăr și, adesea, sănătatea copiilor este jefuită de tărie fizică și mintală. Ei nu pot primi de la un părinte în vârstă grija și atenția de care vârsta lor fragedă are nevoie și s-ar putea să fie lipsiți de unul dintre părinți, datorită morții acestuia, tocmai în momentul în care ar avea cea mai mare nevoie de dragoste și de călăuzire.FÎ 171.3

Programa de învățământ de la colegiu ar trebui să cuprindă și instruirea în treburile gospodărești — Educația pe care o primesc tinerii și tinerele care frecventează colegiile.... În privința vieții de familie necesită o atenție deosebită. Este de mare importanță, în lucrarea de formare a caracterului, ca studenții ... să fie învățați să se ocupe cu lucrul care le este desemnat, dând la o parte orice înclinație spre lene. Ei trebuie să se obișnuiască din timp cu datoriile vieții de fiecare zi. Trebuie să fie învățați să-și îndeplinească datoriile zilnice pe deplin și bine, cu cât mai puțin zgomot și dezordine cu putință. Fiecare lucru trebuie făcut cum se cuvine. Bucătăria și toate celelalte părți ale casei trebuie păstrate curate și în ordine. Cărțile trebuie lăsate deoparte până la timpul potrivit, iar studiul nu trebuie să aibă loc în detrimentul îndeplinirii datoriilor gospodărești. Studiul cărților nu trebuie să ocupe mintea în așa fel, încât să se neglijeze datoriile gospodărești de care depinde confortul familiei. În îndeplinirea acestor datorii, trebuie biruite obiceiurile lipsei de atenție, neglijenței și dezordinii; căci, dacă nu sunt corectate, aceste obiceiuri vor fi continuate, iar viața va fi lipsită de utilitate.FÎ 172.1