Capitolul 2 — Stâlpul familiei — Profilul și îndatoririle unui tată

Adevărata definiție pentru soț — Lucrarea de a face căminul fericit nu îi revine doar mamei. Și tații au o parte foarte importantă. Soțul este cel care unește laolaltă comorile căminului, prin afecțiunea sa puternică, serioasă și devotată, legându-i pe membrii familiei — mamă și copii împreună — în cea mai puternică legătură a unirii.FÎ 12.1

Soțul este cel care îi leagă pe toți în familie.... Am văzut că doar puțini dintre tați își dau seama de răspunderea lor.FÎ 12.2

Capul familiei — Soțul și tatăl este capul familiei. Soția caută la el iubire, înțelegere și ajutor în educarea copiilor, și acest lucru este drept. Copiii sunt și ai lui, așa cum sunt ai ei, deci și el trebuie să fie în egală măsură interesat de binele lor. Copiii caută la tatăl lor sprijin și îndrumare. El trebuie să aibă o concepție corectă despre viață și să fie conștient de influențele care sunt asupra familiei sale. Mai presus de orice, el trebuie să fie stăpânit de dragoste și de frică de Dumnezeu și, învățându-i pe copii din Cuvântul Său, să poată călăuzi picioarele lor pe calea cea dreaptă.... Tatăl trebuie să-și facă partea pentru fericirea căminului său. Oricâte griji și necazuri ar avea cu lucrul său, el nu trebuie să îngăduie ca acestea să-i umbrească familia; el trebuie să vină acasă cu zâmbetul pe buze și cu cuvinte plăcute.FÎ 12.3

Legiuitor și preot — Toți membrii familiei se adună în jurul tatălui. El este legiuitor, exemplificând, prin comportamentul său bărbătesc, virtuți puternice: energie, integritate, cinste, răbdare, curaj, seriozitate și utilitate practică. Într-un anumit sens, tatăl este preotul casei, cel care aduce pe altarul lui Dumnezeu jertfa de dimineață și de seară. Soția și copiii trebuie încurajați să i se alăture la această jertfă și, de asemenea, să se angajeze în cântarea de laudă. Dimineața și seara, tatăl, ca preot al casei, să mărturisească înaintea lui Dumnezeu păcatele comise de el și de copiii săi, în timpul zilei. Trebuie mărturisite acele păcate de care el are cunoștință și acelea de care el nu are cunoștință, ci doar ochiul lui Dumnezeu. Această regulă de acțiune, adusă la îndeplinire cu zel, de către tată, când acesta este prezent, și de către mamă, în lipsa lui, va avea ca urmare binecuvântări în familie.FÎ 13.1

Este nevoie de o experiență matură — Tatăl nu trebuie să se poarte ca un copil, acționând doar din impuls. El este legat de familia sa prin legături sacre. Influența sa în cămin va fi determinată de cunoașterea pe care el o are cu privire la singurul Dumnezeu adevărat.... Tatăl trebuie să-și asume responsabilitățile de cap al familiei, să se poarte ca un adevărat bărbat, dând dovada de stăpânire de sine în ceea ce privește impulsurile, nu acționând copilărește; el însuși trebuie să dobândească o educație în privința dreptelor principii morale. Comportamentul său în viața de familie trebuie să fie călăuzit și stăpânit de principiile curate ale Cuvântului lui Dumnezeu. Atunci, el va crește până la statura de om adevărat în Isus Hristos.FÎ 13.2

Autoritatea să fie exercitată în umilință — Nu este o dovadă de bărbăție ca soțul să insiste mereu asupra poziției sale de cap al familiei. El nu va fi mai bărbat dacă îi va pretinde soliei sale, mamei copiilor săi, să acționeze conform planurilor lui, ca și când acestea ar fi infailibile.FÎ 14.1

Domnul a rânduit ca soțul să fie capul soției pentru a-i fi un protector. El este cel care trebuie să unească familia, adunându-i laolaltă pe membrii acesteia, la fel cum Domnul Hristos este capul bisericii și Mântuitorul trupului spiritual. Orice soț care pretinde că Îl iubește pe Dumnezeu să studieze cu atenție cerințele lui Dumnezeu privind poziția sa. Domnul Hristos își exercită autoritatea cu înțelepciune, cu toată bunătatea și blândețea; deci soțul să-și exercite în același fel autoritatea.FÎ 14.2

Datoria tatălui nu poate fi transferată — Datoria tatălui fața de copiii săi nu poate fi transferată asupra mamei. Dacă își aduce la îndeplinire propria datorie, ea are de purtat o povară suficientă. Doar lucrând împreună, tații și mamele vor putea aduce la îndeplinire lucrarea încredințată lor de Dumnezeu.FÎ 14.3

Tatăl trebuie s-o încurajeze și să o sprijine pe mamă, în noianul ei de griji, cu priviri plăcute și cuvinte amabile. Oricare ar fi solicitările și tulburările sale, tatăl trebuie să intre în casă cu același zâmbet de mulțumire cu care i-a întâmpinat pe vizitatori și pe străini toată ziua. Soția să simtă că se poate sprijini pe un soț cu inimă mare, că brațele lui o vor întări și susține în truda și în grijile ei, că autoritatea lui o va întări pe a ei și că, astfel, ea va simți povara doar pe jumătate.FÎ 14.4

Soția poate aduna asupra ei poveri pe care ea le consideră mai importante decât datoria de a-și ajuta soțul în împlinirea părții lui de responsabilitate, și același lucru este valabil și în dreptul soțului. Ajutorul acordat cu tandrețe și sensibilitate este de mare valoare. Există tendința ca soțul să plece și să vină acasă când îi place, fiind în cercul familiei sale mai degrabă un chiriaș, decât un soț.FÎ 14.5

Datoriile gospodărești sunt sacre și importante; totuși, adesea, ele sunt împlinite într-o monotonie plictisitoare. Nenumăratele griji și preocupări devin împovărătoare fără contribuția tatălui care, dacă dorește, aduce o schimbare plăcută, o relaxare optimistă, și acest lucru stă în puterea lui, depinde doar de el — dacă dorește sau socotește că este necesar să facă acest lucru. Viața unei mame umile este una de sacrificiu neîntrerupt, iar dacă soțul nu apreciază corespunzător greutățile poziției ei și nu îi oferă ajutorul, atunci viața ei este îngreunată și mai mult.FÎ 15.1

Înțelegere față de soția mai firavă — Soțul trebuie să dovedească mult interes față de familia lui, în special trebuie să fie foarte grijuliu față de sentimentele unei soții mai firave. El poate închide ușa împotriva pătrunderii multor boli. Cuvintele amabile, optimiste și încurajatoare se vor dovedi mai eficiente pentru vindecare decât cele mai bune medicamente. Acestea vor aduce curaj inimii deznădăjduite și descurajate, iar fericirea și raza de soare aduse în familie de faptele amabile și de cuvintele încurajatoare vor răsplăti înzecit efortul. Soțul nu trebuie să uite că o mare parte din povara creșterii copiilor stă asupra mamei, că ea are un rol important în modelarea minții lor. Acest lucru trebuie să-i trezească cele mai duioase sentimente și să-l determine să-i ușureze cu grijă poverile. El trebuie să o încurajeze să se sprijine pe sentimentele lui puternice și să-i îndrepte privirea către cer, unde există tărie și pace, iar, în final, odihnă pentru cel istovit.FÎ 15.2

Nu impuneți un ritm nepotrivit — Mulți soți și tați pot învăța o lecție folositoare de la grija plină de atenție a păstorului credincios. Iacov, când a fost nevoit să facă o călătorie rapidă și dificilă, a dat acest răspuns: “Copiii sunt micșori, și în turme și cirezi avem miei și viței; dacă le-am sili la drum într-o singură zi, toată turma va pieri....” “Eu voi veni încet pe urmă, la pas cu turma, care va merge înaintea mea, și la pas cu copiii, atât cât pot ei suporta.”FÎ 15.3

Pe calea plină de trudă a vieții, soțul și tatăl trebuie să meargă “încet, la pas” cu ceilalți din casă, atât cât sunt aceștia în stare să suporte. În mijlocul grabei nepotolite a lumii pentru bogăție și putere, el să meargă la pas, alinând și susținând pe cea care este chemată să meargă alături de el.FÎ 16.1

Soțul să-și ajute soția cu înțelegere și afecțiune — Dacă vrea ca ea să fie mereu proaspătă și mulțumită, ca să poată fi ca strălucirea soarelui în cămin, soțul s-o ajute în ducerea poverilor. Bunătatea și amabilitatea lui, pline de iubire, vor constitui pentru ea o prețioasă încurajare, iar fericirea pe care o împărtășește el va aduce bucurie și pace în propria inimă.... Dacă mama este lipsită de grija și de mângâierile care i se cuvin, dacă este lăsată să-și epuizeze puterea prin muncă peste măsură sau prin tulburare și tristețe, copiii ei vor fi jefuiți de forța de viață, de tăria mintală și de rezistența optimistă pe care ar trebui să le moștenească. Ar fi cu mult mai bine să se aducă seninătate și optimism în viața mamei, să fie protejată de lipsuri, muncă istovitoare și griji care o deprimă. Atunci, copiii vor moșteni corpuri sănătoase, astfel încât să poată trece prin viață cu suficientă tărie.FÎ 16.2

Petreceți timp cu copiii! — De obicei, tatăl pierde ocazii de aur de a-i atrage pe copii și de a-i lega de sine. Când vine de la lucru, el trebuie să socotească a fi o schimbare plăcută aceea de a petrece un timp cu copiii săi.FÎ 16.3

Tații ar trebui să lase deoparte orgoliul personal, renunțând la anumite plăceri proprii, lipsite de importanță, pentru a se amesteca printre copii, pentru a simți împreună cu ei în micile lor necazuri, pentru a se lega de inimile lor, prin puternicele legături ale iubirii, și a exercita o astfel de influență asupra minților lor în formare, încât sfatul lui să fie considerat sacru.FÎ 16.4

Interes special față de băieți — Tatăl care are băieți trebuie să fie în strânsă legătură cu fiii lui, oferindu-le avantajul experienței sale mai mari și vorbind cu ei cu o asemenea simplitate și duioșie, încât ei să vadă că el are în vedere fericirea lor.FÎ 16.5

Cel care are băieți trebuie să înțeleagă că, oricare i-ar fi datoria, nu trebuie să neglijeze niciodată sufletele încredințate grijii sale. El a adus pe lume acești copii și și-a asumat răspunderea înaintea lui Dumnezeu să facă tot ce-i stă în putere pentru a-i feri de prietenii rele.... El nu trebuie să-și lase băieții neastâmpărați tot timpul în grija mamei. Aceasta ar fi o povară prea grea pentru ea. El își poate aranja lucrurile având în vedere binele mamei și al copiilor.FÎ 17.1

Educați-i pe copii pentru a fi folositori — Tatăl, în calitate de cap al familiei, trebuie să știe cum să-și educe copiii, pentru ca aceștia să fie folositori și să-și împlinească datoriile. Aceasta este lucrarea lui specială, mai presus de oricare alta. În primii ani ai vieții, modelarea caracterului copilului este încredințată în principal mamei; însă ea trebuie să simtă întotdeauna că în lucrarea ei beneficiază de colaborarea tatălui. Dacă este angajat în lucrul său într-o măsură atât de mare, încât aproape că nu mai este de folos familiei sale, el ar trebui să-și caute o altă slujbă, care să nu-l împiedice să petreacă un anumit timp și cu copiii săi.FÎ 17.2

Tatăl să se familiarizeze cu temperamentele diferite ale copiilor săi — Tatăl nu trebuie să fie atât de absorbit în afacerile lui sau în studiul cărților, încât să nu-și ia timp să studieze temperamentele și nevoile copiilor săi. El trebuie să se străduiască să găsească diferite căi prin care să le dea o ocupație utilă, plăcută, pentru firea lor schimbătoare.FÎ 17.3

Tatăl îi poate duce în grădină, să le arate mugurii care se deschid și nuanțele variate ale florilor pomilor. Prin astfel de mijloace, el le poate da cele mai importante lecții despre Creator, deschizând în fața lor marea carte a naturii, în care dragostea lui Dumnezeu este exprimată în orice copac, floare și fir de iarbă. El poate imprima în mintea lor faptul că, dacă Dumnezeu Se îngrijește atât de mult de pomi și de flori, cu mult mai mult va purta de grijă ființelor create după chipul și asemănarea Sa. Încă de timpuriu, tatăl îi poate face pe copii să înțeleagă că Dumnezeu dorește ca ei să fie plăcuți, împodobiți nu cu podoabe artificiale, ci cu frumusețea caracterului, cu farmecul bunătății și al iubirii, care vor face ca inimile lor să fie pline de bucurie și de fericire.FÎ 17.4

Nepăsare față de nevoile soției — Mulți soli nu înțeleg și nu apreciază în suficientă măsură grijile și situațiile dificile prin care trec soțiile lor, condamnate a se învârti toată ziua printre datoriile gospodărești. Adeseori, ei vin acasă posomorâți, fără să aducă nicio rază de lumină în cămin. Daca mesele nu sunt gata la timp, soția obosită — care este, de regulă, în același timp intendentă, dădacă, bucătăreasă și femeie de serviciu — este întâmpinată cu reproșuri. S-ar putea ca soțul cel exigent să binevoiască să ia copilul neliniștii din brațele istovite ale mamei, pentru ca ea să poată grăbi pregătirea mesei; dar dacă micuțul este neliniștit și se agită în brațele lui, rareori tatăl va simți că este datoria lui să-și asume rolul de dădacă, să-l mângâie și să-l liniștească. În loc să ia seama câte ore din zi a îndurat mama agitația micuțului, el strigă cu nerăbdare: “vino dragă aici și ia-ți copilul!” Nu este și copilul lui, după cum este al ei? Nu este aceasta obligația lui naturală, de a-și face cu răbdare partea în povara creșterii copiilor?FÎ 18.1

Soțul egoist și morocănos — Soțul și tatăl care este morocănos, egoist și tiran nu numai că este nefericit el însuși, dar aruncă tristețe și întunecime asupra tuturor celor din casă. El își va culege roadele când își va vedea soția lipsită de vlagă și tot timpul bolnavă, iar pe copii, afectați de propriul său temperament rău.FÎ 18.2

Soții trebuie să merite iubire și afecțiune — Dacă este dur, exigent și critică acțiunile soției sale, soțul nu poate câștiga respectul și afecțiunea acesteia, iar relația de căsătorie va deveni pentru ea un coșmar. Ea nu își va iubi soțul, deoarece el nu încearcă să se facă vrednic de iubit. Soții trebuie să fie atenți, grijulii, credincioși, consecvenți și miloși. Ei trebuie să dea dovadă de iubire și de înțelegere.... Când soțul are un caracter nobil, o inimă curată și o minte înțeleaptă, însușiri pe care creștinul adevărat trebuie să le posede, acestea vor fi vizibile în relația de căsătorie.... El va căuta ca soția lui să fie sănătoasă și o va încuraja. Se va strădui să spună cuvinte de apreciere, să creeze o atmosferă de pace în cercul familiei.FÎ 18.3