Capitolul 3 — Regina casei — Poziția și virtuțile mamei

Egală cu soțul — Femeia trebuie să ocupe poziția pe care Dumnezeu a desemnat-o la început pentru ea — aceea de egală a soțului ei. Lumea are nevoie de mame care să fie mame nu doar cu numele, ci mame în adevăratul sens al cuvântului. Putem spune cu toată certitudinea că îndatoririle specifice ale femeii sunt mai sacre, mai sfinte decât acelea ale bărbatului. Femeia să fie conștientă de cât de sacră este lucrarea ei și, în puterea lui Dumnezeu și cu teamă sfântă, să preia misiunea încredințată ei și să-și educe copiii spre a fi folositori în această lume și potriviți pentru căminul din lumea mai bună, care va veni.FÎ 20.1

Chemarea înaltă și nobilă a femeii — Soția nu trebuie să-și sacrifice tăria și să îngăduie puterilor ei să doarmă, în timp ce ea se sprijină cu totul doar pe soțul ei. Individualitatea ei nu poate fi contopită cu a lui. Ea trebuie să simtă că este egala soțului ei — să stea alături de el cu credincioșie — ea la postul datoriei ei și el la postul datoriei lui. Lucrarea ei, de educare a copiilor, este în orice privință la fel de înaltă și de nobilă ca orice lucrare la care ar putea fi chemat el, fie și aceea de conducător al unui stat.FÎ 20.2

Regina casei — Regele nu are de îndeplinit o lucrare mai înaltă decât aceea a mamei. Mama este regina casei ei și în puterea ei stă modelarea caracterului copiilor ei, pentru ca aceștia să fie corespunzători pentru o viață înaltă, veșnică. Un înger nu ar putea pretinde o misiune mai înaltă decât aceasta căci, îndeplinind această lucrare, mama Îl slujește pe Dumnezeu. Dacă ea va conștientiza caracterul înalt al misiunii ei, acest lucru îi va inspira curaj.FÎ 21.1

Mama este regina casei, iar copiii, supușii ei. Ea trebuie să-și conducă familia cu înțelepciune, cu toată demnitatea ei de mamă. Influența ei în cămin este supremă și cuvântul ei, lege. Dacă este o creștină condusă de Dumnezeu, ea va inspira respect copiilor săi.FÎ 21.2

Copiii trebuie să fie învățați să-și considere mama nu ca pe o sclavă, care muncește tot timpul pentru ei, ci ca pe o regină care îi călăuzește și îi conduce, învățându-i pas cu pas, principiu cu principiu.FÎ 21.3

Valoarea muncii mamei — Mama își apreciază rareori lucrarea pe care o face și, de obicei, o socotește doar ca o roboteală casnică, plină de trudă. Zi de zi, săptămână după săptămână, se învârte în același cerc, fără rezultate speciale, vizibile. La sfârșitul zilei nici nu poate spune toate lucrurile mici pe care le-a făcut în cursul zilei. Pe lângă realizările soțului ei, ea pare că nu a făcut nimic demn de menționat. Tatăl vine adesea acasă cu un aer satisfăcut și povestește cu mândrie ce a realizat în decursul zilei. Remarcile pe care le face arată că trebuie să fie servit de soție, pentru că ea nu a făcut prea mult, doar a avut grijă de copii, a pregătit mesele și a făcut curățenie în casă. Ea nu a făcut comerț, nici nu a cumpărat, nici nu a vândut; nu a fost fermier, lucrând pământul; nu a fost mecanic — deci nu a făcut nimic care să o facă să fie obosită. El critică, acuză și dictează, ca și când ar fi stăpânul lumii. Și acesta este lucrul cel mai greu pentru soție și mamă, pentru că ea s-a obosit foarte mult în îndeplinirea datoriilor ei, în timpul zilei, dar ceea ce a făcut parcă nu se vede și este cu adevărat descurajată.FÎ 21.4

Dacă s-ar da cortina la o parte, iar tatăl și mama ar vedea așa cum vede Dumnezeu lucrul făcut peste zi și ar înțelege cum compară ochiul Său atotveghetor lucrarea unuia cu a celuilalt, ar rămâne uimiți de revelația divină. Tatăl și-ar vedea lucrul făcut de el într-o lumină mai modestă, în timp ce mama ar căpăta un nou curaj și puteri noi pentru a-și face lucrul cu înțelepciune, perseverență și răbdare. Acum, ea și-ar cunoaște valoarea — în timp ce tatăl s-a ocupat de lucruri trecătoare și pieritoare, mama s-a ocupat de dezvoltarea minții și a caracterului copiilor, lucrând nu doar pentru această viață, ci și pentru veșnicie.FÎ 22.1

Dumnezeu i-a desemnat această lucrare — Ce bine ar fi dacă fiecare mama și-ar da seama cât sunt de mari îndatoririle și responsabilitățile ei și cât de mare va fi răsplata pentru credincioșia ei. Mama care își împlinește cu bucurie datoriile va simți că viața ei este prețioasă, pentru că Dumnezeu i-a încredințat această lucrare. Îndeplinind-o, ea nu trebuie să îngăduie ca mintea să i se plafoneze și nici ca intelectul să-i fie slăbit.FÎ 22.2

Lucrarea încredințată de Dumnezeu mamei este aceea de a-și crește copiii în mustrarea și învățătura Domnului. Iubirea și temerea de Dumnezeu trebuie păstrate mereu în atenția minților lor fragede. Când sunt corectați, ei trebuie să fie învățați să simtă că sunt sfătuiți de Dumnezeu, că Lui nu-I plac înșelăciunea, necredincioșia și facerea răului. Astfel, mințile celor micuți pot fi puse în legătură cu Dumnezeu și tot ce vor face și vor spune ei va fi pentru slava Sa. Iar în anii care vor urma, ei nu vor fi ca trestia în vânt, legănându-se continuu între tentație și datorie.FÎ 22.3

Caracterul copilului trebuie format — Mama trebuie să graveze în inimile copiilor ei lecții care să dureze cât veșnicia. Cu siguranță că Domnul își va arăta dezaprobarea, dacă ea își neglijează această lucrare sacră sau îngăduie oricărui alt lucru să se interpună.... Lucrarea mamei creștine a fost desemnată de Dumnezeu însuși și ea nu o va neglija, dacă este în legătură cu El și călăuzită de Spiritul Său.FÎ 22.4

Misiunea ei înaltă și nobilă — Fiecărei mame îi sunt încredințate ocazii de o inestimabilă valoare, nespus de prețioase. Cercul umil de datorii, pe care femeile au ajuns să-l considere o sarcină plictisitoare și obositoare, ar trebui să fie privit ca o lucrare măreață, nobilă. Este privilegiul mamei acela de a binecuvânta lumea cu influența ei și, făcând astfel, de a aduce bucurie propriei sale inimi. Ea poate croi cărări drepte pentru picioarele copiilor ei, prin soare și nori, către înălțimile de sus. Însă doar atunci când caută să urmeze învățăturile lui Hristos în propria viață, mama va reuși să formeze caracterul copiilor după modelul divin. Cea mai sacră datorie a mamei, dintre toate activitățile vieții, este aceea pe care o are față de copiii ei. Însă cât de adesea este lăsată deoparte această îndatorire, pentru realizarea vreunei satisfacții egoiste!FÎ 23.1

Să colaboreze cu pastorul — Pastorul are partea lui în lucrare, iar mama are partea ei.... Încă din pruncie, ea trebuie să-i disciplineze pe copii, învățându-i cumpătarea, tăgăduirea de sine și deprinderi pentru păstrarea ordinii și a curățeniei. Mama își poate crește copiii în așa fel, încât aceștia să aibă inimi deschise, pentru a primi învățăturile primite din partea slujitorilor lui Dumnezeu. Domnul are nevoie de mame care, în orice domeniu al vieții de familie, își vor pune în lucru talanții încredințați lor de Dumnezeu, spre a-și pregăti copiii pentru familia din cer. Prin lucrarea făcută cu credincioșie în cămin, I se slujește Domnului în aceeași măsură, ba chiar într-una mai mare, decât prin lucrarea aceluia care propovăduiește Cuvântul. Asemenea profesorilor în școli, tații și mamele trebuie să simtă că sunt educatori ai copiilor lor.FÎ 23.2

Sfera de activitate a mamei nu trebuie mărginită la lucrul ei din gospodărie. Influența benefică pe care o exercită ea în cercul familiei poate și trebuie să fie extinsă, dovedindu-și utilitatea între cunoscuți și vecini și în biserica lui Dumnezeu. Căminul nu este o închisoare pentru soția și mama devotată.FÎ 23.3

O lucrare de o importanța inegalabilă — Nicio altă lucrare nu o poate egala în importanță pe cea a mamei. Ea nu are de pictat un model frumos pe pânză, ca artistul; nici de dăltuit în marmură, ca sculptorul. Ea nu are de întruchipat un gând nobil în cuvinte pline de convingere; nici de exprimat un sentiment frumos prin melodie, asemenea muzicianului. Cu ajutorul lui Dumnezeu, lucrarea ei este aceea de a dezvolta în sufletul omenesc asemănarea cu divinul. Mama care apreciază acest lucru va prețui mult ocaziile pe care le are. Va căuta cu seriozitate să prezinte în fața copiilor ei cel mai înalt ideal, prin propriul ei caracter și prin metodele folosite în educare. Cu stăruință, răbdare și curaj, ea se va strădui să își dezvolte capacitățile, pentru a-și putea folosi în mod corespunzător cele mai înalte puteri ale minții în instruirea copiilor ei. Cu seriozitate, ea va întreba la fiecare pas: “Ce spune Domnul?” Va studia asiduu Cuvântul Său. Își va aținti privirea la Domnul Hristos, pentru ca experiența ei de fiecare zi, în cercul ei modest de griji și datorii, să poată fi o adevărată reflectare a Aceluia care a întruchipat Viața.FÎ 24.1

Clipele sunt neprețuite — Întreaga viață a lui Moise și marea misiune pe care a îndeplinit-o el în calitate de conducător al lui Israel stau ca mărturie în ceea ce privește importanța lucrării mamei creștine. Nicio altă lucrare nu o poate egala pe aceasta.... Părinții ar trebui să-și educe și să-și îndrume copiii încă de când sunt foarte mici, ca să fie creștini. Copiii ne-au fost dați în grijă pentru a fi educați să ajungă nu moștenitori ai unui tron pământesc, ci regi pentru Dumnezeu, pentru a domni veacuri fără sfârșit. Fiecare mamă trebuie să simtă cât de prețioase sunt clipele pe care le are, pentru că lucrarea ei va fi evaluată în ziua cea solemnă a socotelilor. Atunci se va descoperi că mulți dintre cei care au fost epave sau criminali în aceasta viață au ajuns așa din cauza ignoranței și a neglijenței acelora care aveau datoria de a le călăuzi pașii pe calea cea dreaptă, în copilărie. Tot atunci se va descoperi că mulți dintre cei care au fost o binecuvântare pentru lume, prin lumina geniului lor, prin adevăr și sfințenie, și-au datorat succesul unei mame creștine care se ruga neîncetat.FÎ 24.2

Influența mamei ajunge până în veșnicie — Sfera de lucru a mamei poate fi umilă, însă influența ei, unită cu cea a tatălui, dăinuiește cât veșnicia. Alături de cea a lui Dumnezeu, puterea spre bine a mamei este cea mai puternică din câte se cunosc pe pământ. Influența mamei este neîncetată și, daca este întotdeauna de partea cea buna, caracterul copiilor ei va sta ca mărturie pentru seriozitatea și valoarea ei. Zâmbetul și încurajarea mamei pot constitui o forță inspiratoare. Printr-un cuvânt plin de iubire, printr-un zâmbet de apreciere, ea poate aduce soarele în inima copilului ei. Când influența ei este de partea adevărului, a virtuții, când este călăuzită de înțelepciunea divină, ce putere va avea viața ei!FÎ 25.1

Lucrarea mamei — o operă nemuritoare — Influența ei va trece dincolo de hotarele timpului, în veșnicie. Privirile, cuvintele și acțiunile mamei aduc roade pentru veșnicie, iar salvarea sau ruina multora vor fi rezultatul influenței ei.FÎ 25.2

Mama aproape că nu-și dă seama că urmarea educării responsabile a copiilor ei străpunge cu o mare putere vicisitudinile acestei vieți, trecând dincolo, în viața viitoare, veșnică. Pentru a modela un caracter după Modelul ceresc, este nevoie de multă muncă serioasă, perseverentă, plină de credincioșie; însă aceasta va fi răsplătită, căci Dumnezeu răsplătește orice lucrare care a avut ca țintă salvarea sufletelor.FÎ 25.3

Influența mamei asupra copiilor — Cea mai duioasă legătură de pe pământ este aceea dintre mamă și copil. Copilul este mult mai ușor impresionat de viața și de exemplul mamei decât de cel al tatălui, deoarece o legătură mult mai puternică și mult mai caldă îl unește pe copil de mamă. Gândurile și sentimentele mamei vor avea o influență puternică asupra moștenirii pe care o dă copiilor ei. Dacă ea îngăduie ca mintea ei să zăbovească asupra propriilor sentimente, dacă este egoistă, dacă este irascibilă și exigentă, aceste lucruri se vor vedea în caracterul copiilor ei. În acest fel, mulți oameni au primit drept moștenire tendințe spre rău, aproape de neînvins.FÎ 25.4

Influența sănătoasă a unei mame răbdătoare — De multe ori pe zi se aude strigătul “mamă!”, “mamă!”. Ea este strigată întâi de un glăscior, apoi de altul, și trebuie să se întoarcă încoace și încolo, pentru a le satisface dorințele. Unul este într-un necaz și are nevoie de sfatul înțelept al mamei. Altul este atât de încântat de una dintre jucării, încât vrea ca mama să vină să o vadă, gândind că ea se va bucura la fel de mult ca el. Un cuvânt de apreciere va aduce soarele în inimioara lui pentru multe ore.FÎ 26.1

Răbdarea mamei pusă la grea încercare — În mod frecvent, răbdarea mamei este împovărată de aceste numeroase lucruri mici, care de-abia merită să fie luate în seamă. Mâini poznașe și piciorușe neastâmpărate dau mult de lucru și multă bătaie de cap mamei. Ea trebuie să manifeste multă stăpânire de sine, altfel i-ar ieși de pe buze cuvinte pripite.... Percepția copiilor este rapidă și ei deosebesc tonurile răbdătoare, iubitoare, de porunca nerăbdătoare, stăpânită de patimă, care le usucă inima plină de iubire și de afecțiune. Adevărata mamă creștină nu-și va îndepărta copiii prin nemulțumirea și prin lipsa ei de iubire.FÎ 26.2

Deseori mamele își subevaluează lucrarea — Mamei i se pare adesea că lucrarea ei este lipsită de importanță și rareori apreciată. Ceilalți din casă nu cunosc grijile și poverile ei, multe la număr. Zilele ei sunt ocupate cu un cerc continuu de datorii mărunte, toate necesitând efort, răbdare, stăpânire de sine, tact, înțelepciune și acea dragoste care se sacrifică pe sine; și totuși, ea nu se poate mândri cu ceea ce a făcut, ca fiind o mare realizare. Ea a avut grijă ca treburile casei să meargă bine. Adeseori, obosită, încearcă să le vorbească blând copiilor, pentru a-i ține ocupați și fericiți și pentru a le călăuzi picioarele pe calea cea dreaptă. Dar simte că nu a realizat nimic. Însă nu este așa. Îngerii Cerului veghează asupra mamei copleșite de griji, consemnând poverile pe care le poartă zi de zi. Numele ei poate n-a fost cunoscut în lume, însă este scris în cartea vieții Mielului.FÎ 26.3

Adevărata soție și mamă.... Își va îndeplini datoriile cu demnitate și voioșie, fără a considera o înjosire să facă ea însăși, cu mâinile ei, ceea ce este necesar într-o casă bine organizată.FÎ 27.1

Martir închipuit — Multe cămine sunt foarte nefericite datorită plângerilor nejustificate ale stăpânei casei, care crede că datoriile simple ale gospodăriei sunt dezgustătoare. Astfel de femei își socotesc soarta, cu grijile și îndatoririle ei, ca o mare povară, și ceea ce, cu puțin optimism, ar putea fi nu numai plăcut și interesant, dar și binefăcător devine robie, iar ele își închipuie că sunt niște martire. Este adevărat că roțile mașinii numite gospodărie nu merg întotdeauna ușor — răbdarea este pusă la încercare, puterile solicitate.... Însă astfel de mame sunt de condamnat atunci când îngăduie împrejurărilor să le înrobească și să le submineze principiile, când devin prea obosite și necredincioase față de înalta lor chemare și când își neglijează datoria. Soția și mama care biruie cu demnitate greutăți care pe altele le doboară, din lipsă de răbdare și de tărie, nu numai că devine ea însăși puternică în îndeplinirea datoriei ei, ci, în plus, experiența ei în a învinge încercările și obstacolele o califică spre a fi un ajutor eficient pentru alții, prin cuvânt și prin exemplul personal.... Dumnezeu nu ne-a rânduit să fim jucăria împrejurărilor.FÎ 27.2

Nu trebuie nutrită nemulțumirea — Foarte mulți soți și copii care nu găsesc nimic atractiv în cămin, care sunt întâmpinați numai cu cicăleală și mustrări, caută alinare și distracție departe de casă, la cârciumă sau în alte locuri de plăceri distrugătoare. Soția și mama prea ocupată cu treburile gospodărești ajunge adesea nepăsătoare față de micile atenții care fac din cămin un loc plăcut pentru soț și pentru copii, chiar dacă se străduiește să nu vorbească despre necazurile și greutățile ei în prezența lor.FÎ 27.3

Asumarea de poveri inutile — Multe mame își irosesc timpul cu nimicuri. Ele acordă atenție lucrurilor care au de-a face cu momentul prezent și celor care satisfac simțurile și nu își iau timp să cugete asupra celor de interes veșnic. Cât de multe mame își neglijează copiii, iar cei mici rămân fără o bună creștere, needucați, necultivați!FÎ 28.1

Când părinții, și în special mamele, simt cu adevărat cât de importantă și de plină de răspundere este lucrarea pe care le-a încredințat-o Dumnezeu, nu se vor mai angaja în preocupări care-i privesc pe vecinii lor, cu care nu au nimic de-a face. Ei nu se vor duce din casă în casă, angajându-se în bârfă, insistând asupra defectelor, greșelilor și inconsecvenței vecinilor lor.FÎ 28.2

Sănătatea mamei în atenție — Vigoarea mamei trebuie avută în vedere cu toată grija. În loc să fie lăsată să-și irosească puterea atât de prețioasă în muncă istovitoare, grijile și poverile ei ar trebui să fie ușurate. Adesea, soțul și tatăl nu cunoaște legile fizice pe care ar trebui să le cunoască și să le înțeleagă pentru bunăstarea familiei lui. Absorbit în lupta pentru câștigarea existenței sau concentrat spre acumularea de averi, împovărat de griji și de dificultăți, el îngăduie să fie puse asupra soției și mamei poveri care îi suprasolicită puterea în cea mai critică perioadă, producându-i slăbiciune și boală.FÎ 28.3

Este spre binele ei și al familiei să fie evitată istovirea inutilă și să fie folosit orice mijloc la îndemână pentru păstrarea vieții, a sănătății și a energiei date de Dumnezeu, pentru că ea are nevoie de multă vigoare, în marea lucrare pe care o are de făcut. Ea trebuie să petreacă o parte din timp afară din casă, făcând exerciții fizice, ca să capete putere pentru a face lucrarea în casă cu bucurie și cât mai bine cu putință, fiind lumina și binecuvântarea căminului.FÎ 28.4

Stăpânire de sine în alimentație — Mama are nevoie de o stăpânire de sine desăvârșită; în vederea asigurării acesteia, ea trebuie să ia toate măsurile necesare pentru evitarea unor neajunsuri fizice sau mintale.... Deoarece alimentația afectează direct mintea și caracterul, trebuie să fie foarte atentă în această privință, mâncând ceea ce este hrănitor, dar nu excitant, pentru ca nervii ei să fie liniștiți și temperamentul echilibrat. Atunci îi va fi mai ușor să dovedească răbdare față de copiii ei și să țină frâiele conducerii cu hotărâre, dar și cu iubire.FÎ 29.1

Să radieze pace și seninătate în orice împrejurare — Mama trebuie și poate să facă mult pentru a-și stăpâni nervii și mintea, când este deprimată. Chiar dacă este bolnavă, ea poate, doar dacă se străduiește în acest sens, să fie plăcută și optimistă și să suporte mai mult zgomot decât s-ar fi gândit vreodată că ar fi posibil. Ea trebuie să evite ca neputințele ei să fie simțite de copii, cărora le-ar înnegura mințile fragile și sensibile cu starea ei de descurajare, făcându-i să simtă că locuința lor este un mormânt, iar camera mamei, locul cel mai mohorât din lume. Mintea și nervii capătă vigoare și tărie prin exercitarea voinței. Puterea voinței se va dovedi în multe cazuri un puternic liniștitor al nervilor. Evitați să fiți văzute de copii cu fruntea încruntată.FÎ 29.2

Să aibă în vedere aprecierea din partea soțului și a copiilor — Când muncesc, gospodinele nu ar trebui să fie îmbrăcate cu haine care să le facă să arate ca niște sperietori de ciori, puse în câmpul de porumb. Este mult mai plăcut pentru soții și pentru copiii lor să le vadă cu o înfățișare potrivită, cum se cuvine, și în preajma lor, nu numai în prezența musafirilor și a străinilor. Unele soții și mame socotesc că nu contează cum arată când lucrează și când sunt văzute doar de soții și de copiii lor, însă sunt foarte atente când se îmbracă pentru a fi văzute de persoane străine. Nu trebuie avută în vedere mai mult aprecierea și iubirea din partea soțului și a copiilor, decât aprecierea străinilor și a prietenilor obișnuiți? Pentru orice soție și mamă, fericirea soțului și a copiilor ei trebuie să fie mai sfântă decât a tuturor celorlalți din jur.FÎ 29.3

Să nu fie o sclavă a opiniei publice — Prea adesea, mamele dovedesc o sensibilitate bolnăvicioasă față de ce vor gândi alții despre obiceiurile, îmbrăcămintea și părerile lor și, într-o mare măsură, ajung sclave față de gândul că ar putea fi rău văzute de ceilalți. Nu este oare trist că ființe înzestrate cu rațiune sunt dominate de ce vor gândi cei din jur despre ele, și nu de cum ar trebui să fie înaintea lui Dumnezeu? Noi sacrificăm prea adesea adevărul de dragul de a fi în acord cu moda vremii, de a nu fi considerate ridicole.... O mamă nu își poate permite să fie sclavă a părerii altora, pentru ca ea are de educat copii atât pentru viața aceasta, cât și pentru cea viitoare. În îmbrăcăminte, mamele nu trebuie să etaleze podoabe inutile.FÎ 30.1

Să dea lecții de ordine și curățenie — Dacă mamele își îngăduie să se îmbrace neglijent acasă, copiii lor vor fi la fel de neglijenți. Multe mame socotesc că orice lucru, oricât ar fi de uzat și de murdar, este suficient de bun pentru a fi îmbrăcat prin casă. Însă, curând, influența pe care o au în familie va fi afectată. Copiii încep să compare felul cum se îmbracă mama lor cu cel în care se îmbracă alte femei, care sunt curate; astfel, respectul față de mamă scade.... Aprecierea și respectul din partea copiilor trebuie să fie de cea mai mare valoare pentru fiecare mamă. În ceea ce privește persoana ei, totul trebuie să vorbească despre ordine și curățenie și trebuie să fie asociat în mințile lor cu termenul curăție. Chiar cei mai mici copii au simțul decenței, al potrivirii lucrurilor. Și atunci, cum ar putea fi ei stăpâniți de dorința de a fi curați și sfinți, când ochii lor nu văd altceva, în fiecare zi, decât haine murdare și camere în dezordine?FÎ 30.2

Ordinea și curățenia reprezintă legea cerului; pentru a fi în armonie cu rânduiala divină, este datoria noastră să fim curați și să avem o înfățișare plăcută.FÎ 30.3

Importanța influențelor prenatale — Mulți părinți consideră că efectul influențelor prenatale este neînsemnat, însă Cerul nu le privește astfel.... Bunăstarea copilului va fi afectată de obiceiurile mamei. Poftele și pasiunile ei trebuie stăpânite, ținute sub control prin principii. Unele lucruri trebuie să fie evitate, iar împotriva altora trebuie să lupte, dacă vrea să împlinească planul lui Dumnezeu de a-i da un copil.FÎ 31.1

Prin îngăduirea apetitului și a tendințelor dăunătoare, puterile ... sunt irosite și milioane de vieți sunt ruinate atât pentru lumea aceasta, cât și pentru cea viitoare. Părinții ar trebui să nu uite că împotriva acestor ispite vor trebui să lupte copiii lor. Pregătirea trebuie începută chiar înainte de nașterea copilului, pentru ca acesta să fie în stare să lupte cu succes împotriva vrăjmașului.FÎ 31.2

Dacă înainte de nașterea copilului, mama este îngăduitoare față de sine, dacă este egoistă, nerăbdătoare sau pretențioasă, toate aceste defecte se vor manifesta în caracterul copilului ei. În felul acesta, mulți copii au primit ca moștenire, la naștere, aproape numai tendințe nestăvilite spre rău. Însă, dacă mama aderă cu fermitate la principii drepte, dacă este cumpătată și dispusă la sacrificiu de sine, dacă este bună, blândă și neegoistă, ea poate oferi copilului ei toate aceste trăsături de caracter prețioase.FÎ 31.3

Aspecte esențiale în perioada prenatală — O greșeală care se comite pe scară largă este aceea de a nu avea în mod special în atenție viața femeii dinainte de nașterea copiilor. În această perioadă atât de importantă, munca mamei trebuie ușurată. În organismul ei se produc multe schimbări. Este nevoie de o cantitate mai mare de sânge și, de aceea, de o creștere a aportului de alimente hrănitoare, de cea mai bună calitate, care să poată fi convertite în sânge. Dacă nu primește acest necesar de alimente hrănitoare, ea nu-și poate păstra puterea fizică, iar lăstarul care se va naște din ea va fi lipsit de vitalitate. Îmbrăcămintea ei necesită atenție. Corpul trebuie protejat împotriva frigului. Ea nu trebuie să facă apel la rezervele de vitalitate, neîmbrăcându-se corespunzător. Dacă mama este lipsită de un aport suficient de hrană sănătoasă, nutritivă, lipsa va fi resimțită în cantitatea și în calitatea sângelui. Circulația sângelui va fi deficitară, iar copilul va suferi și el datorită acestor lipsuri. El va fi incapabil să-și însușească hrana care poate fi convertită în sânge folositor pentru întregul organism. Sănătatea și bunăstarea mamei și a copilului depind mult de o îmbrăcăminte bună, călduroasă și de aportul de alimente hrănitoare.FÎ 31.4

Asigurarea unui ambient plăcut — Trebuie să avem grijă ca mediul în care trăiește mama să fie plăcut și fericit. Asupra soțului și tatălui stă în mod special responsabilitatea de a face tot ce îi stă în putere pentru a ușura povara soției și mamei. El ar trebui să-i ușureze pe cât posibil povara, în starea în care este ea. Soțul trebuie să fie binevoitor, curtenitor, amabil, blând și mai ales atent față de toate dorințele ei.FÎ 32.1

Apetitul nu este un ghid sigur — Ideea că, datorită stării din perioada sarcinii, femeile pot permite apetitului lor să-și facă de cap este o greșeală bazată pe anumite obiceiuri deficitare, și nu pe bunul-simț. Apetitul femeilor în această stare poate fi schimbător, capricios și greu de mulțumit, iar obiceiul înrădăcinat îi îngăduie femeii însărcinate să aibă orice poftește, fără a consulta rațiunea, pentru a vedea dacă acea hrană furnizează elementele nutritive necesare corpului ei și dezvoltării copilului. Mâncarea trebuie să fie hrănitoare, însă nu trebuie să fie excitantă....FÎ 32.2

Dacă este vreodată nevoie de simplitate și de atenție deosebită față de calitatea hranei ingerate, atunci acest timp este acum — în această perioadă importantă. Femeile care au principii și care sunt bine educate nu se vor îndepărta de simplitate în dietă, în mod special în această perioadă. Ele vor ține cont că o altă viață depinde de viața lor și vor fi atente la obiceiurile pe care și le formează și, în mod special, la cele legale de alimentație. Ele nu vor mânca ceva care nu este hrănitor, ci este iritant, doar pentru simplul motiv că este gustos.FÎ 32.3

Există prea mulți sfătuitori în jurul lor, gata să le convingă să facă lucruri pe care rațiunea le spune să nu le facă. Copiii se nasc bolnavi datorită faptului că părinții își satisfac apetitul.... Daca se introduce în stomac prea multă mâncare, iar organele digestive sunt suprasolicitate pentru a o digera și a elibera organismul de substanțele iritante, mama comite o nedreptate fața de sine și pune temelia bolii pentru copilul ei. Dacă mănâncă ce îi place și ce poftește, iresponsabilă față de consecințe, pedeapsa va cădea asupra ei, dar nu numai. Copilul ei nevinovat va trebuie să sufere datorită acestei nechibzuințe.FÎ 33.1

Cumpătarea este necesară — În niciun caz, nevoile fizice ale mamei nu trebuie neglijate în perioada sarcinii. Două vieți depind de ea, deci dorințele ei trebuie luate în considerare cu amabilitate, iar nevoile ei împlinite cu generozitate. Însă, în mod special în aceasta perioadă, ea ar trebui să evite, atât în dietă, cât și în orice altă privință, orice i-ar micșora tăria fizică sau mintală. Din însăși porunca lui Dumnezeu, ea se situează sub cea mai solemnă obligație de a exercita stăpânire de sine. Bazele unui caracter frumos al viitorului om sunt puse și consolidate prin obiceiurile de strictă cumpătare ale mamei, în perioada dinaintea nașterii copilului.... Această lecție nu trebuie privită cu indiferență.FÎ 33.2

Încurajați buna dispoziție, optimismul — Orice femeie care urmează să devină mamă ar trebui să încurajeze în mod continuu, oricare ar fi împrejurările, buna dispoziție, mulțumirea și optimismul, știind că pentru toate eforturile pe care le face în această direcție va fi răsplătită înzecit, atât în ceea ce privește sănătatea fizică a copilului, cât și în ceea ce privește moralul și caracterul acestuia. Aceasta nu este însă totul. Printr-o bună deprindere, ea poate să se obișnuiască să gândească optimist și, astfel, să-și încurajeze o stare de spirit pozitivă, molipsindu-i de acest spirit optimist pe cei din familie și pe toți cei aflați în preajma ei. Astfel, sănătatea ei fizică va avea de câștigat în foarte mare măsură. Organele vitale vor căpăta vigoare, iar circulația sângelui nu va mai fi greoaie, așa cum s-ar întâmpla dacă s-ar lăsa pradă descurajării și mâhnirii. Prin bună dispoziție, prin această stare de spirit, sănătatea ei mintală și morală este înviorată. Puterea voinței va putea face față solicitărilor minții și se va dovedi o mare alinare pentru nervi. Copiii care sunt jefuiți de acea vitalitate pe care ar fi trebuit să o moștenească de la părinții lor trebuie să beneficieze de cea mai mare grijă. Acordându-se îndeaproape atenție legilor care guvernează ființa lor, sănătatea lor poate fi îmbunătățită.FÎ 33.3

Alimentația la sân este ideală — Cea mai bună hrană pentru nou-născut este hrana pe care o oferă natura. Dacă necesitatea nu o cere, el nu trebuie lipsit de această hrană. Nu are inimă de mamă femeia care, de dragul conveniențelor, caută să se debaraseze de misiunea delicată de a-și alăpta micuțul.FÎ 34.1

Mama trebuie să aibă condiții optime în perioada de alăptare. Perioada în care bebelușul își primește hrana de la mamă este critică. Multe mame au fost nevoite să muncească peste măsură în perioada în care și-au alăptat copiii, înfierbântându-și sângele, iar pruncul a fost serios afectat prin hrana agitată, primită la sânul mamei. Micuțul va fi afectat, de asemenea, și de starea minții mamei. Dacă este nefericită, agitată, ușor iritabila, dând frâu liber impulsurilor, hrana pe care pruncul o primește de la ea va fi înfierbântată, producând adeseori colici, spasme, iar în unele cazuri convulsii sau chiar crize mai grave.FÎ 34.2

Și caracterul copilului este mai mult sau mai puțin afectat de natura alimentației primite de la mamă. Este foarte important ca, în perioada alăptării copilului, mamele să aibă o stare de spirit optimistă, stăpânindu-și în mod desăvârșii emoțiile. Făcând astfel, hrana copilului nu suferă nicio vătămare, iar calmul și stăpânirea de sine pe care mama le dovedește în felul în care își tratează copilul influențează foarte mult modelarea minții acestuia. Dacă cel mic este nervos și se tulbură ușor, felul de a fi al mamei, grijuliu, atent, fără grabă, va avea un efect alinător și corector, iar sănătatea copilului poate fi astfel foarte mult îmbunătățită.FÎ 34.3

Hrana nu poate înlocui grija și atenția — S-au comis mari abuzuri asupra copiilor mici, printr-un tratament necorespunzător. Dacă erau agitați, de regulă li s-a dat mâncare pentru a-i liniști, când, în majoritatea cazurilor, motivul principal al neliniștii lor era tocmai faptul că primiseră prea multă mâncare și aceasta din cauza obiceiurilor greșite ale mamei. Mai multă mâncare n-a făcut altceva decât să înrăutățească lucrurile, deoarece stomacul lor era deja supraîncărcat. În general, copiii sunt învățați, încă din leagăn, să-și îngăduie apetitul și li se imprimă ideea că trăiesc pentru a mânca. Mama are o mare contribuție în formarea caracterului copiilor ei, încă din prima copilărie. Ea îi poate învăța să-și stăpânească pofta sau îi poate învăța să-și îngăduie apetitul și să devină lacomi. Mama își face, de obicei, planul de a realiza anumite lucruri în decursul unei zile, iar când copiii o întrerup, în loc să-și ia timp și să-i aline în micile lor necazuri și să le distragă atenția, ea le dă ceva de mâncare, pentru a-i potoli, lucru care are efect pentru puțin timp, însă după aceea situația se înrăutățește. Stomacul copiilor a fost îndopat cu mâncare, atunci când ei nu aveau deloc nevoie de aceasta. Ceea ce aveau ei nevoie nu era altceva decât puțin din timpul și atenția mamei. Însă ea și-a socotit timpul mult prea prețios pentru a-l dedica înveselirii copiilor ei. S-ar putea ca aranjarea casei cu rafinament, pentru a se lăuda în fața oaspeților, și pregătirea mesei în stil modern să conteze pentru ea mai mult decât fericirea și sănătatea copiilor ei.FÎ 35.1

Hrana să fie sănătoasă și gustoasă, dar simplă — Hrana trebuie să fie atât de simplă, încât pregătirea ei să nu consume tot timpul mamei. Este adevărat, este nevoie de mult timp pentru a așeza pe masă mâncare hrănitoare, pregătită sănătos și frumos prezentată. Să nu credeți că orice aruncați la întâmplare pe masă, drept mâncare, este bun pentru copii. Însă trebuie pus deoparte mai puțin timp pentru pregătirea unor feluri de mâncare nesănătoase, pentru a face pe placul unui gust pervertit, și mai mult timp pentru educarea și învățarea copiilor.FÎ 35.2

Pregătirea trusoului nou-născutului — În pregătirea hăinuțelor nou-născutului trebuie avute în vedere în primul rând binele, confortul și sănătatea copilului, și nu moda sau dorința de a trezi admirația. Mama nu ar trebui să-și irosească timpul cu broderii sau cu alte lucruri fanteziste, pentru a înfrumuseța îmbrăcămintea micuțului, împovărându-se singură cu o muncă inutilă, în detrimentul sănătății ei și a copilului. Ea nu ar trebui să stea mult timp aplecată cu acul în mână, căci astfel își solicită mult ochii și nervii, într-o perioadă când are nevoie de multă odihnă și de o activitate plăcută. Ea trebuie să-și dea seama de obligația pe care o are de a-și fortifica puterea, pentru a fi în stare să îndeplinească obligațiile care îi revin.FÎ 36.1

Asigurați curățenie, căldură, aer proaspăt — Sugarii au nevoie de căldură, însă prea adesea se face greșeala de a-i ține în camere supraîncălzite, lipsindu-i într-o mare măsură de aer proaspăt.... Nou-născutul trebuie păzit de orice i-ar putea slăbi sau intoxica organismul. Este nevoie de cea mai meticuloasă atenție, pentru ca totul în jurul lui să fie curat și îmbietor. Deși poate fi necesar ca cei micuți să fie protejați de schimbări prea mari sau bruște de temperatură, trebuie să avem grijă ca, fie că dorm sau sunt treji, fie că este zi sau noapte, ei să poată respira un aer curat, înviorător.FÎ 36.2

Îngrijirea copiilor bolnavi — De cele mai multe ori, boala copiilor se datorează unor greșeli de îngrijire. Mese neregulate, îmbrăcăminte necorespunzătoare în timpul serii sau al nopții, când este mai răcoare, lipsa exercițiului fizic, care să mențină o bună circulație a sângelui, sau lipsa aerului din abundență — toate acestea pot cauza boli. Părinții trebuie să descopere cauza bolii și apoi să îndrepte cât de repede posibil condițiile necorespunzătoare.FÎ 36.3

Toți părinții ar trebui să învețe mult în ceea ce privește prevenirea, îngrijirea și chiar tratamentul bolii. În special mama trebuie să știe ce are de făcut în familia ei, în cazul unor boli obișnuite. Ea trebuie să știe să îngrijească un copil bolnav. Cu dragoste și pricepere, ea trebuie să îndeplinească anumite servicii care nu ar putea fi încredințate la fel de bine unei persoane străine.FÎ 37.1

Mulți părinți neglijează educația în cămin — În ciuda metodelor avansate, educația copiilor este în prezent întristător de deficitară. Educația din cămin este neglijată. Părinții, și în special mamele, nu-și dau seama de responsabilitatea pe care o au. Ei nu au nici răbdarea de a le face educație copiilor, nici înțelepciunea de a-i ține în frâu pe cei mici, care au fost încredințați grijii lor.FÎ 37.2

Modelarea caracterului — Mama să caute să facă orice îmbunătățire cu putință, în vederea modelării caracterului și formării unor deprinderi bune în copiii ei. Să vegheze cu grijă dezvoltarea caracterului lor, stăpânind acele trăsături care sunt prea pronunțate și încurajându-le pe cele deficitare. Propria ei viață să fie un exemplu curat și nobil pentru prețioasa ființă pe care o are în grijă.FÎ 37.3

Mama trebuie să-și ia lucrarea în primire cu energie și curaj, bazându-se continuu pe ajutorul divin, în toate strădaniile ei. Să nu găsească niciodată odihnă până nu vede o creștere continuă în caracterul copiilor ei, până când aceștia nu ajung să dobândească un țel mai înalt, în viață, decât doar acela de a-și căuta propria plăcere.FÎ 37.4

Rugăciunea pentru copii — Puterea rugăciunilor mamei nu poate fi estimată. Mama care îngenunchează lângă fiul sau fiica ei în perioada plină de greutăți a copilăriei și în tinerețe, când sunt atâtea primejdii, nu va cunoaște niciodată, până în ziua judecății, influența pe care au avut-o rugăciunile ei în viața copiilor. Dacă este legată prin credință de Fiul lui Dumnezeu, mâna duioasă a mamei îl poate trage înapoi pe fiu din calea ispitei și o poate ajuta pe fiică să nu îngăduie păcatul. Când pasiunea și pofta se războiesc, cerând supremație, puterea iubirii, a influenței restrictive, dar serioase și hotărâte a mamei, poate echilibra sufletul șovăielnic, făcându-l să rămână de partea a ceea ce este bine.FÎ 37.5

Când ne întrerup vizitatorii — Trebuie să vă luați timp să vorbiți și să va rugați împreună cu micuții voștri și nu trebuie să îngăduiți nimănui să întrerupă momentele de comuniune cu Dumnezeu și cu copiii. Le puteți spune vizitatorilor: “Dumnezeu mi-a dat o lucrare de făcut, nu am timp pentru discuții fără rost”. Trebuie într-adevăr să simțiți că aveți o lucrare de făcut pentru această viață și pentru veșnicie. Cea dintâi datorie a voastră este față de copiii voștri. Înainte de vizitatori, înainte de orice altceva, pe primul plan sunt copiii.... Lucrarea pe care o aveți de făcut față de copilul vostru în primii ani nu admite niciun fel de neglijare. Nu există nicio perioadă în viața acestuia, când această regulă să fie uitată. Nu îi trimiteți afară ca să puteți sta cu oaspeții, ci învățați-i să fie liniștiți și respectuoși în prezența lor.FÎ 38.1

Mamele să fie modele de bunătate și de noblețe — Mamelor, fiți înțelepte în privința prețioaselor momente pe care le aveți. Nu uitați, copiii voștri au posibilități deosebite, ei pot trece dincolo de ceea ce le oferiți prin educație și instruire. Voi puteți fi pentru ei întruchiparea modelului a tot ceea ce poate fi bun, curat și nobil. Identificați-vă interesele cu ale lor.FÎ 38.2

Copiii sunt o oglindă pentru mamă, în care ea își poate vedea propriile obiceiuri și comportamentul. Cât de atentă ar trebui să fie ea atunci în privința limbajului și a comportamentului, în prezența acestor mici învățăcei! Toate trăsăturile de caracter pe care dorește să le vadă formându-se în ei trebuie să fie cultivate mai întâi de ea însăși.FÎ 38.3

Țintiți mai sus decât standardul lumii! Mama nu trebuie să se ghideze după opinia lumii și nici să dorească să atingă standardul acesteia. Ea trebuie să decidă pentru ea însăși care este marele țel al vieții și apoi să depună tot efortul posibil pentru a-l atinge. Din lipsă de timp, ea poate să neglijeze multe lucruri ale gospodăriei, fără consecințe prea grave, însă nu poate neglija, fără urmări grave, educarea corespunzătoare a copiilor ei. Caracterele lor deficitare vor da pe față necredincioșia ei. Înclinațiile rele, pe care ea le lasă așa, fără a le corecta, manierele aspre, grosolane, lipsa de respect și neascultarea, obiceiul de a lenevi și de a nu fi atenți, toate acestea o vor dezonora și îi vor amărî viața.FÎ 39.1

Domnul Isus încă le invită pe mame — Domnul Hristos, Maiestatea cerurilor, a spus: “Lăsați copilașii să vină la Mine și nu-i opriți, căci împărăția cerurilor este a unora ca ei”. Domnul Isus nu-i trimite pe copii la rabini; nu-i trimite la farisei, pentru că El știe că acești oameni i-ar învăța să-L respingă pe cel mai bun Prieten al lor. Mamele care și-au adus copiii la Domnul Isus au procedat bine.... Lăsați-le pe mame să-și conducă și acum copiii la Domnul Hristos. Predicatorii Evangheliei să-i ia pe copii în brațe și să-i binecuvânteze în Numele lui Isus. Cuvinte pline de cea mai duioasă iubire să fie rostite către cei micuți, căci Domnul Isus i-a luat pe mielușeii turmei în brațele Sale și i-a binecuvântat.FÎ 39.2

Mamele să vină la Domnul Isus cu îngrijorările lor. Ele vor găsi har îndeajuns pentru a le fi de ajutor în creșterea copiilor. Porțile sunt deschise pentru fiecare mamă care vine și își descarcă povara la picioarele Mântuitorului.... El ... încă le invită pe mame să-și aducă micuții la El pentru a-i binecuvânta. Chiar pruncul din brațele mamei se poate odihni la umbra Celui Atotputernic datorită credinței mamei care se roagă.FÎ 39.3

Prioritățile mamei — În loc să se scufunde în mulțimea treburilor gospodărești care o copleșesc, soția și mama ar trebui să-și ia timp să citească, să se informeze, să-i țină companie soțului ei și să urmărească dezvoltarea fizică și mintală a copiilor. Ea ar trebui să folosească în mod înțelept anumite ocazii pentru a-i influența pe cei dragi în direcția unei vieți cu idealuri înalte.... Să-și ia timp să studieze Cuvântul Său, să meargă cu copiii în natură și să-i învețe despre Dumnezeu, prin frumusețea lucrărilor Sale. Ea trebuie să fie optimistă și bine dispusă. În loc să-și petreacă timpul disponibil cosând și croșetând la nesfârșit, trebuie să facă din fiecare seară un moment plăcut, o reuniune familială, după îndeplinirea datoriilor zilei. Mulți dintre bărbați ar alege atunci compania căminului lor, în loc să meargă la club sau la cârciumă. Mulți băieți nu ar mai pierde vremea pe stradă sau la magazinul din colț. Multe fete ar fi salvate din primejdia unor relații frivole, înșelătoare. Influența căminului ar fi, atât pentru părinți, cât și pentru copii, ceea ce Dumnezeu a rânduit să fie — o binecuvântare de-a lungul întregii vieți.FÎ 40.1

Este nevoie de o concepție realistă — Viața de căsătorie nu este doar o idilă; ea are dificultăți reale și specificul ei. Soția nu trebuie să se considere o păpușă care trebuie păzită, ci o femeie — o femeie care pune umărul la ducerea poverilor reale, nu imaginare, și trăiește o viață plină de înțelegere, atentă, socotind că mai sunt, pe lângă sine, și alte lucruri la care trebuie să se gândească.... Viața reală își are părțile ei întunecoase și necazurile ei.FÎ 40.2