Capitolul 14 — Familia în pericol — Despre incompatibilitate, divorț și alte pericole care pot ruina familia, din interior

Corectați tendințele negative — Sunt aduse prea multe griji și poveri în cămin și se nutrește prea puțin din ceea ce constituie simplitate naturală, pace și fericire. Trebuie să existe mai puțină grijă pentru ceea ce va zice lumea și să se acorde mai multă atenție membrilor cercului familiei. Ar trebui să fie mai puțină dorință de etalare și de preocupare pentru eticheta lumii și mai multă sensibilitate, delicatețe și amabilitate creștină, iubitoare, între membrii familiei. Mulți trebuie să învețe cum să facă din cămin un loc atractiv, al bucuriei. O inimă mulțumită și o privire caldă sunt mai de preț decât bogăția și luxul, iar a fi mulțumit cu lucruri simple va face familia fericită, dacă dragostea este acolo.FÎ 183.1

Priviți căsătoria în mod realist — Doar puțini sunt aceia care au vederi corecte cu privire la căsătorie. Mulți cred că aceasta înseamnă dobândirea fericirii absolute; însă, dacă ar cunoaște cel puțin un sfert din durerile celor legați prin jurământul căsătoriei — cu lanțuri pe care ei nu pot și nu îndrăznesc să le rupă, nu ar fi surprinși că scriu aceste lucruri. Căsătoria este, în majoritatea cazurilor, un jug chinuitor. Sunt unii care sunt legați, dar nu se potrivesc. Cărțile cerului sunt împovărate de suferință, ticăloșiile și abuzurile care se ascund sub mantia căsătoriei. lată de ce aș dori să-i avertizez pe tinerii care se află la vârsta căsătoriei să se grăbească încet în alegerea partenerului de viață. Cărarea vieții de căsătorie vi se poate părea frumoasă și plină de fericire; însă de ce să fiți și voi dezamăgiți, așa cum au fost alte mii de persoane până acum?FÎ 183.2

Importanța capitală a primei perioade a căsniciei — De îndată ce viața, cu povara ei de griji și încurcături, începe să fie cunoscută de perechea de curând căsătorită, idila, care atât de adesea asediază imaginația cu privire la căsătorie, dispare. Soțul și soția descoperă, fiecare în parte, caracterul celuilalt, așa cum nu au putut să o facă în perioada anterioară. Aceasta este una dintre cele mai critice perioade din experiența lor. Fericirea și împlinirea lor, în întreaga viață ulterioară, depind de direcția bună pe care ar trebui să se îndrepte acum. Adesea, flecare soț descoperă în celălalt defecte de caracter, puncte slabe, nebănuite; însă inimile pe care dragostea le-a unit vor observa în celălalt și calități, capacități deosebite, de asemenea necunoscute înainte. Fie ca toți să caute să descopere mai degrabă calitățile, decât defectele. Uneori, propria noastră atitudine, atmosfera care ne înconjoară, determină ceea ce ne va fi descoperit în celălalt.FÎ 184.1

Nemulțumirea, egocentrismul — Caracterul moral al celor uniți prin căsătorie este fie înnobilat, fie degradat prin unirea lor; iar lucrarea aceasta de deteriorare, săvârșită de o fire josnică, înșelătoare, egoistă și necontrolată, este începută la scurt timp după ceremonia nunții. Dacă tânărul face o alegere înțeleaptă, va avea pe cineva care va fi alături de el și care își va aduce contribuția, cât îi va sta în putință, în purtarea poverilor vieții; îl va înnobila și cizela și îl va face fericit prin dragostea ei. Însă, dacă soția are un caracter capricios și tendința de a se admira pe sine, dacă este pretențioasă, acuzatoare și va pune pe seama soțului motive și sentimente care nu își au originea decât în temperamentul ei pervertit; dacă nu are discernământul de a-i recunoaște și aprecia dragostea, ci vorbește de neglijare și de lipsa iubirii pentru că el nu îi satisface toate capriciile, atunci, aproape inevitabil, ea va face ca tocmai acea stare de lucruri pe care o deplânge să devină realitate și toate acele acuzații vor deveni lucruri reale.FÎ 184.2

Secretul lipsei de afecțiune naturală — Motivul pentru care exista atât de mulți bărbați și femei fără inimă în lumea noastră este faptul că adevărata iubire a fost desconsiderată, fiind socotită slăbiciune, și a fost descurajată și reprimată. Tot ce era mai bun în firea acestor persoane a fost pervertit și reprimat în copilărie; și, fără intervenția razelor divine, care să topească răceala și egoismul lor, fericirea acestor persoane este înmormântată pentru totdeauna.... Trebuie să cultivăm în copilărie sentimentele de milă, de înțelegere și de simpatie, iar aceasta nu înseamnă altceva decât să fim sinceri, deschiși. Numai atunci vom fi oameni distinși, nobili, călăuziți de principii divine.FÎ 185.1

Nepotrivirea în căsnicie — o problemă frecventă și cu urmări — Astăzi, lumea este plină de suferință și de păcat datorită nepotrivirilor din căsătorie. Uneori, este nevoie doar de câteva luni pentru ca soțul și soția să-și dea seama că niciodată nu li se vor armoniza caracterele; iar urmarea este dezbinarea care va domni în cămin, acolo unde ar trebui să existe numai iubire și armonie cerească. Prin certuri pe seama unor lucruri neînsemnate se cultivă un spirit de amărăciune și resentimente. În cămin, neînțelegerile și certurile produc o suferință care nu se poate reda în cuvinte și conduc la separarea acelora care ar trebui să fie uniți prin legăturile iubirii. În acest fel, mii de oameni s-au sacrificat, trup și suflet, din cauza unor căsătorii neînțelepte, și au pornit în jos, pe calea spre pierzare.FÎ 185.2

Căsătorii ruinate prin nepotrivire — Multe căsătorii aduc numai suferință; și totuși, mințile tinerilor alunecă pe această cale.... Aceia care nu doresc să se adapteze caracterului celuilalt, evitând astfel neînțelegeri și certuri neplăcute, ar trebui să nu facă acest pas. Însă aceasta este una dintre capcanele ispititoare ale timpului sfârșitului, prin care mii de persoane sunt ruinate pentru viața aceasta și pentru cea viitoare.FÎ 186.1

Cauza incompatibilității cuplurilor — Adesea, înainte de căsătorie, persoanele în cauză au puține ocazii de a se familiariza cu obiceiurile și cu caracterul celuilalt, iar în ceea ce privește viața de zi cu zi, când își unesc interesele la altar, ei sunt de fapt niște străini. Mulți descoperă prea târziu că nu se potrivesc unul cu celălalt, iar urmarea este nenorocire pe toată durata vieții. Adesea, soția și copiii suferă din cauza indolenței și nepriceperii sau obiceiurilor vicioase ale soțului și tatălui.FÎ 186.2

Se mai poate face ceva? — Atunci își dau seama că nu se potrivesc, însă sunt uniți pe viață. Legați unul de celălalt prin cel mai solemn jurământ, ei privesc cu inimile zdrobite înainte, la viața nenorocită care îi așteaptă. În situația dată, ei ar trebui să facă tot ceea ce pot mai bine, însă mulți nu fac acest lucru. Ei ori încalcă jurământul căsătoriei, ori fac astfel ca jugul de pe umerii lor să fie foarte greu, încât își pun capăt vieții, din lașitate.... De fapt, de acum înainte, atât soțul, cât și soția ar trebui să studieze toată viața cum pot evita tot ce ar crea controverse, și astfel legământul căsătoriei ar rămâne neatins.FÎ 186.3

Căsătoria este un un angajament pentru toată viața — În mintea celor tineri, căsătoria este îmbrăcată în romantism și este dificil să o desparți de această trăsătură, cu care o acoperă imaginația, și să impresionezi mintea cu acel simț al responsabilității care este implicat în legământul căsătoriei. Acest legământ leagă destinele a doi indivizi cu legături pe care nimic, în afară de moarte, nu ar trebui să le rupă.... Legământului căsătoriei trebuie să i se acorde toată atenția, deoarece căsătoria este un pas făcut pentru o viață întreagă. Atât bărbatul, cât și femeia trebuie să se gândească în mod serios dacă se pot alipi unul de celălalt și dacă pot trece peste toate vicisitudinile vieții, atâta timp cât vor trăi.FÎ 186.4

Căsătoriți încă, înaintea lui Dumnezeu, deși divorțați* — O femeie poate fi divorțată legal de soțul ei și totuși să nu fie divorțată înaintea lui Dumnezeu și în conformitate cu Legea Sa, care este mai presus de cea omenească. Există un singur păcat, și acesta este adulterul, care îi poate situa pe soț sau pe soție în poziția de a fi dezlegați în fața lui Dumnezeu. Deși legile țării pot acorda divorțul, totuși ei sunt încă soț și soție, în lumina Bibliei, conform Legii lui Dumnezeu.FÎ 187.1

Domnul Isus a corectat concepții greșite cu privire la căsătorie — La iudei, bărbatului îi era permis să își alunge soția pentru cea mai neînsemnată ofensă, după care femeia era liberă să se mărite din nou. Această practică a dus la multă nenorocire și păcat. În Predica pe de Munte, Domnul Hristos a declarat cu claritate că legătura căsătoriei nu poate fi desfăcută decât în caz de necredincioșie față de jurământul căsătoriei. “Oricine”, a spus El, “își lasă nevasta, afară numai de pricină de curvie, îi dă prilej să preacurvească; și cine va lua de nevastă pe cea lăsată de bărbat, preacurvește”. Când, după aceea, fariseii i-au pus întrebări în legătură cu legitimitatea divorțului, Domnul Isus a îndreptat atenția ascultătorilor Săi înapoi spre instituția căsătoriei, așa cum a fost aceasta rânduită la Creațiune. “Datorită împietririi inimii voastre”, a spus El, “a îngăduit Moise să vă lăsați nevestele; dar de la început nu a fost așa”. El le-a îndreptat gândurile spre acele zile binecuvântate din Eden, când Dumnezeu a spus că toate lucrurile erau “foarte bune”.... Atunci când Creatorul a unit mâinile perechii sfinte în legământul căsătoriei, spunând: “De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevasta sa și amândoi vor fi una”, El a enunțat, de fapt, legea căsătoriei pentru toți fiii lui Adam, până la sfârșitul timpului. Ceea ce însuși Tatăl cel veșnic a declarat a fi bun a constituit legea celei mai mari binecuvântări și dezvoltări pentru om.FÎ 187.2

Domnul Isus a venit în această lume pentru a corecta greșelile și pentru a reface în om chipul moral al lui Dumnezeu. În mintea învățătorilor lui Israel se cuibăriseră concepții greșite cu privire la căsătorie. Ei făceau fără efect instituția sfântă a căsătoriei. Bărbații deveniseră atât de neînduplecați, de fără inimă, încât pentru cele mai neînsemnate motive își lăsau nevestele sau le luau copiii și le alungau. Aceasta era socotită o mare rușine, o dezonoare, și era adesea însoțită de cea mai acută suferință de partea celei părăsite. Domnul Hristos a venit pentru a corecta aceste rele, prima Sa minune fiind făcută cu ocazia unei nunți. Astfel, El a arătat lumii că instituția căsătoriei, atunci când este păstrată curată și neîntinată, este o instituție sacră.FÎ 188.1

Toți avem nevoie de un zid de apărare împotriva ispitei — În căminele creștine trebuie construit un zid de apărare împotriva ispitei. Satana folosește orice mijloc cu putință pentru a face din nelegiuire și din viciile degradante ceva popular. Nu putem trece pe străzile orașelor noastre fără să întâlnim afișe care flutură crime și nelegiuiri, prezentate în cine știe ce roman sau jucate la teatru. Mintea este educată astfel, încât să fie familiarizată cu păcatul. Viața celor depravați și ticăloși este prezentată public în ziare și reviste, și tot ce poate trezi pasiunea josnică este adus înaintea oamenilor prin povestiri incitante.FÎ 188.2

Cine seamănă nelegiuirea seceră o recoltă de nenorocire și de imoralitate — Multe dintre publicațiile populare ale zilei sunt pline de relatări senzaționale, care îi educă pe tineri pentru ticăloșii și îi conduc pe calea spre pierzare!... Ei sunt incitați la rău prin povestirile pe care le citesc. Ei își imaginează faptele descrise până când li se trezește ambiția de a vedea de ce sunt în stare în privința nelegiuirii și a sustragerii de la pedeapsă.... Prin astfel de influențe, societatea decade din punct de vedere moral.FÎ 188.3

Atracția muzicii degradante — Tinerii au răspunderi solemne, pe care le privesc cu ușurință. Introducerea muzicii degradante în căminele lor, în loc să-i călăuzească spre sfințenie și spiritualitate, a constituit mijlocul de a le abate mințile de la adevăr. Cântece neserioase, banale, și muzica populară la modă par potrivite pentru gustul lor. Muzica le-a răpit acel timp care trebuia devotat rugăciunii. Muzica, atunci când este serioasă, este o mare binecuvântare; însă, atunci când este folosită în mod greșit, constituie un blestem teribil.FÎ 189.1

Gândurile nelegiuite conduc la fapte nelegiuite — Trăim într-un veac în care degradarea abundă pretutindeni. Pofta ochilor și pasiunile josnice sunt trezite prin privit și citit. Inima este întinată prin imaginație.... Aceste imagini rușinoase, văzute datorită unei imaginații pervertite, degradează moralitatea și pregătesc ființele înșelate, înnebunite, să dea frâu liber pasiunilor și instinctelor.FÎ 189.2

Nu voi îngădui niciun lucru rău — Părinții trebuie să vegheze neîncetat, pentru ca fiii și fiicele lor să nu fie pierduți față de Dumnezeu. Jurământul lui David, scris în Psalmii 101, ar trebui să fie jurământul tuturor acelora care au responsabilitatea de a apăra familia de diferite influențe rele. Psalmistul declară: “Nu voi pune nimic rău înaintea ochilor mei; urăsc purtarea păcătoșilor; ea nu se va lipi de mine. Inima stricată se va depărta de mine; nu vreau să-l cunosc pe cel rău. Pe cel ce clevetește în ascuns pe aproapele său, îl voi nimici; pe cel cu priviri trufașe și cu inima îngâmfată, nu-l voi suferi. Voi avea ochii îndreptați asupra credincioșilor din țară, ca să locuiască lângă mine; cel ce umblă pe o cale fără prihană, acela îmi va sluji. Cel ce se dedă la înșelăciune nu va locui în casa mea; cel ce spune minciuni nu va sta înaintea mea”.FÎ 189.3

Iubirea trebuie pusă la probă și încercată — Iubirea poate fi limpede precum cristalul și minunată prin puritatea ei și, cu toate acestea, superficială, pentru că nu a fost pusă la probă, nu a trecut încercarea. Faceți din Domnul Hristos cel dintâi, cel din urmă și cel mai bun dintre toate lucrurile. Priviți continuu la El, și dragostea voastră pentru El va deveni zi de zi mai profundă și mai puternică, pe măsură ce trece testul încercării. Iar pe măsură ce dragostea voastră pentru El va crește, și dragostea voastră unul pentru celălalt va deveni tot mai profundă și mai puternică. Deși pot apărea greutăți, situații încurcate și descurajări, nici soțul și nici soția să nu nutrească gândul că unirea lor a fost o greșeală sau o dezamăgire. Fiți hotărâți să faceți tot ce vă stă în putință pentru celălalt. Continuați cu cele dintâi atenții. Pe orice cale, încurajați-vă unul pe celălalt în luptele vieții. Căutați să sporiți fericirea celuilalt. Atunci, căsătoria, în loc să fie sfârșitul iubirii, va fi doar începutul ei. Căldura adevăratei prietenii, dragostea care leagă inimă cu inima, este o pregustare a bucuriilor cerului.FÎ 190.1

Toți ar trebui să cultive răbdarea, dând dovadă de ea în mod practic. Prin bunătate și răbdare, adevărata iubire este păstrată caldă în inimă și vor fi dezvoltate acele calități pe care Cerul le aprobă.FÎ 190.2