Capitolul 39 — Adulterul și calitatea de membru al bisericii

O declarație timpurie a Ellenei White — Domnul ne-a pus duhul la lucru în cea dintâi zi (duminică, 5 februarie 1854) și pe când ne rugam fierbinte am fost luată în viziune și am văzut starea unora dintre cei care susțin că fac parte din Israelul lui Dumnezeu. Am văzut starea multora din adunarea noastră de la Oswego. Am văzut că ei stau în calea lucrării lui Dumnezeu, în special cei de la Canghdenoy. Am văzut că Dumnezeu îi privește cu dezaprobare, atât pe ei, cât și pe unii din Roosevelt.MCS 247.3

Îngerul a spus: “Securea n-a fost înfiptă la rădăcina copacului.” Cei care și-au îngăduit patimi nelegiuite ale inimii s-au strecurat printre noi ca membrii. Dacă Dumnezeu ar fi făcut din fratele Roosevelt un veghetor asupra turmei, el ar fi văzut stricăciunea care este în popor. Securea n-a fost înfiptă la rădăcina copacului. Dumnezeu nu Se schimbă. El este un Dumnezeu gelos care nu privește acum păcatul cu mai multă îngăduință decât a făcut-o pe vremea vechiului Israel. Păcatul este păcat. Păcatele nu sunt socotite după adevărata lor păcătoșenie, ci sunt făcute să pară ca și cum ar fi privite cu ușurință de către Dumnezeu.MCS 247.4

Un păcat uriaș — Am văzut că porunca a șaptea a fost călcată de către unii care sunt membrii ai bisericii. Aceasta a atras dezaprobarea lui Dumnezeu asupra lor. Acest păcat este îngrozitor în aceste zile de pe urmă însă biserica (membrii) au adus mânia lui Dumnezeu și blestemul asupra lor datorită faptului că privesc păcatul cu atâta ușurătate. Am văzut că acesta este un păcat foarte mare și că nu se depun eforturi serioase după cum ar trebui pentru a îndepărta mânia Lui printr-o atitudine strictă, categorică față de cel care încalcă porunca.MCS 248.1

Acest lucru a avut o influență îngrozitoare, stricăcioasă asupra tinerilor. Ei văd cu câtă ușurință este călcată porunca a șaptea, iar acela care comite acest păcat înfiorător crede că tot ce are de făcut este să mărturisească faptul că a greșit și că îi pare rău și că după aceea se poate bucura de toate privilegiile de a fi în casa lui Dumnezeu și să fie menținut ca membru al bisericii.MCS 248.2

Ei au crezut că acesta nu este un păcat atât de mare și au privit cu ușurință călcarea poruncii a șaptea. Acest lucru a fost suficient pentru a îndepărta chivotul lui Dumnezeu din tabără dacă n-au fost și alte păcate care să ducă la luarea chivotului și slăbirea lui Israel.MCS 248.3

Îndepărtarea din biserică a celor care comit adulter — Aceia care încalcă porunca a șaptea ar trebui îndepărtați din biserică, să nu mai fie membri și să nu se bucure de privilegiile casei lui Dumnezeu. Îngerul a spus: “Acesta nu este un păcat de care să nu se știe. Este un păcat cunoscut și va fi aspru pedepsit de Dumnezeu, fie că cel ce îl comite este în vârstă sau tânăr.”MCS 248.4

Aroganță, păcătuire deliberată — Niciodată nu a fost privit acest păcat atât de păcătos așa cum este astăzi. De ce? Pentru că Dumnezeu Își curățește pentru Sine un popor deosebit plin de râvnă pentru fapte bune. și chiar în acest timp când Dumnezeu își pregătește acest popor pentru Sine, acești indivizi (nesfințiți) pătrund între noi. Neținând seama de adevărurile directe pe care le-au auzit — acele lucruri cumplite pe care le prezintă Cuvântul lui Dumnezeu și tot adevărul grozav sunt să trezească pe Israel — ei păcătuiesc cu aroganță, dând frâu liber tuturor patimilor inimii firești, își satisfac înclinațiile animalice și aruncă ocară asupra cauzei lui Dumnezeu iar după aceea mărturisesc că au păcătuit și că le pare rău.MCS 249.1

Iar biserica îi primește și spune: “Amin” la rugăciunile și sfaturile lor care sunt o urâciune pentru Dumnezeu și acest lucru atrage după sine mânia lui Dumnezeu asupra taberei. El nu va locui în mijlocul lor. Aceia care acționează în acest fel, fără să fie atenți, acoperind cu ușurință aceste păcate, vor fi lăsați în voia pornirilor lor, să suporte consecințele faptelor lor.MCS 249.2

Aceia care comiteau în vechime astfel de păcate erau scoși afară din tabără și uciși cu pietre. Moartea vremelnică și cea veșnică era soarta lor, și, deoarece pedeapsa prin omorârea cu pietre a fost abolită, acest păcat este îngăduit peste măsură și nu este socotit ca fiind grav. — (Manuscript 3, 1854.)MCS 249.3

Nici un ajutor pentru acest bărbat [Patrimoniul White nu deține o documentare concludentă în ce privește păcatul lui E., însă Arthur L. White își aduce aminte că tatăl său, W. C. White, s-a referit la cazul acestuia ca fiind unul revoltător, de incest.] — Este imposibil ca E. să fie acceptat ca membru de biserica lui Dumnezeu. El singur s-a pus într-o situație în care biserica nu îl poate ajuta, el nu poate avea părtășie cu biserica, nu își poate face auzit glasul în ea. El s-a așezat pe sine însuși mai presus de lumină și de adevăr. Cu încăpățânare și-a urmat propria lui cale și a respins mustrarea. A urmat înclinațiile inimii sale stricate, a încălcat legea cea sfântă a lui Dumnezeu și a discreditat cauza adevărului prezent.MCS 249.4

Dacă se va pocăi vreodată cu adevărat, foarte bine, însă biserica să-l lase singur. Vrea să ajungă în cer astfel, să se lupte singur, în starea lui biserica nu îl poate accepta. Biserica trebuie să mențină față de el o atitudine hotărâtă de mustrare astfel ca standardul moralității să nu fie coborât. — (Testimonies for the Church 1:215.)MCS 250.1