Secțiunea 8 — Predicarea adevărurilor distinctive

Vestirea celei de a doua veniri a lui Hristos

Chemați-i pe oameni să se pregătească — Trăim la timpul încheierii istoriei acestui pământ.... Profeția se împlinește. În curând, Hristos va veni cu putere și cu mare slavă. Nu avem timp de pierdut. Solia trebuie să răsune prin cuvinte de avertizare stăruitoare.Ev 217.1

Trebuie să-i convingem pe oamenii de pretutindeni să se pocăiască și să fugă de mânia care va veni. Sufletul lor fie va fi salvat, fie va fi pierdut. Să nu se manifeste nici o nepăsare. Domnul cheamă lucrători care să fie plini de seriozitate și de hotărâre. Spuneți-le oamenilor să fie prompți, la timp și ne la timp. Cuvintele vieții să fie pe buzele voastre și astfel să mergeți să le spuneți oamenilor că sfârșitul tuturor lucrurilor este aproape.Ev 217.2

Să ne păstrăm sufletul în dragoste de Dumnezeu. Solia de avertizare trebuie să fie vestită. Adevărul nu trebuie să zăbovească pe buzele noastre. Trebuie să-i conștientizăm pe oameni ca să se pregătească imediat, pentru că nu știm ce se află în fața noastră. Sunt mai convinsă ca oricând că trăim în timpul ultimei rămășițe. Fiecare învățător să vorbească despre ușa care este deschisă înaintea tuturor celor ce vor să vină la Isus, pocăindu-se de păcatele lor. — Letter 105, 1903.Ev 217.3

Propovăduiți în fiecare țară — Am fost îndrumată să scriu cuvinte de avertizare pentru frații și surorile noastre, care sunt în pericolul de a pierde din vedere lucrarea specială pentru timpul acesta.... Trebuie să vestim a Doua Venire a lui Hristos în fiecare țară, prin cuvintele scriitorului cărții Apocalipsa, care proclamă: “Iată, El vine pe nori și orice ochi îl va vedea.” — Testimonies for the Church 8:116 (1904).Ev 217.4

A sosit timpul când solia despre venirea apropiată a lui Hristos să răsune pretutindeni pe pământ. — Testimonies for the Church 9:24 (1909).Ev 218.1

Solia: “Domnul vine” — Domnul vine. Ridicați-vă capetele și bucurați-vă. Oh, dacă ne-am gândi că aceia care aud veștile bune, care pretind că îl iubesc pe Isus, vor fi plini de o bucurie negrăită și de slavă. Acestea sunt veștile bune și pline de bucurie care ar trebui să electrizeze fiecare suflet, să fie repetate în casele noastre și spuse acelora pe care îi întâlnim pe stradă. Ce vești mai bucuroase ar putea să fie transmise!...Ev 218.2

Vocea adevăratului străjer trebuie să fie auzită acum pretutindeni: “A sosit dimineața, noaptea este aproape trecută.” Trâmbița trebuie să răsune cu claritate, pentru că ne aflăm în marea zi de pregătire a Domnului. — Letter 55, 1886.Ev 218.3

Nu este timp de pierdut — Vestiți semnalul de alarmă pretutindeni în țară. Spuneți-le oamenilor că ziua Domnului este aproape și în grabă mare. Nimeni să nu rămână neavertizat. Noi am fi putut să ne aflăm în locul sufletelor sărmane care se află în mijlocul ideilor false. În conformitate cu adevărul pe care l-am primit mai presus de ceilalți, suntem datori să le împărtășim și lor aceleași lucruri.Ev 218.4

Nu avem timp de pierdut. Puterile întunericului lucrează cu intensitate, iar Satana înaintează în ascuns pentru a-i prinde pe cei care dorm, așa cum prinde un lup prada lui. Avem de vestit avertizări pe care trebuie să le adresăm acum avem o lucrare pe care putem să o facem acum, dar curând va fi mai dificil de făcut decât ne imaginăm....Ev 218.5

Venirea Domnului este mai aproape decât am crezut la început. Marea luptă se apropie de sfârșit. Fiecare veste despre calamitățile de pe mare sau de pe uscat este o mărturie cu privire la faptul ca sfârșitul tuturor lucrurilor este aproape. Războaiele și veștile de războaie spun lucrul acesta. Oare există vreun creștin a cărui inimă nu bate mai repede, când anticipează marile evenimente care stau în fața noastră?Ev 219.1

Domnul vine. Auzim pașii unui Dumnezeu care Se apropie. El vine să pedepsească lumea pentru nelegiuirea ei. Noi trebuie să-I pregătim calea, îndeplinindu-ne partea prin faptul că îi pregătim pe oameni pentru ziua aceea mare. — The Review and Herald, 12 noiembrie, 1914.Ev 219.2

Solia trebuie să fie însoțită de o putere vie — Solia cu privire la cea de a Doua Venire a Domnului Hristos trebuie să fie însoțită de o putere vie. Nu trebuie să avem odihnă, până când nu vedem suflete multe convertite la fericita nădejde a revenirii Domnului. În zilele apostolilor, solia pe care au vestit-o a condus la săvârșirea unei lucrări mari, întorcând sufletele de la idoli la slujirea Dumnezeului celui viu. Lucrarea care trebuie să fie îndeplinită în zilele noastre este tot atât de mare, iar adevărul este tot atât de valabil, doar că noi trebuie să vestim solia cu o seriozitate mult mai mare, deoarece venirea Domnului este mai aproape. Solia pentru timpul acesta este categorică, simplă și de cea mai mare importanță. Trebuie să ne comportăm ca niște bărbați și femei care cred solia aceasta. Lucrarea noastră este să așteptăm, să veghem, să lucrăm, să ne rugăm și să avertizăm lumea....Ev 219.3

Tot cerul este în mișcare, angajat în pregătirea zilei răzbunării lui Dumnezeu, a zilei eliberării Sionului. Timpul de întârziere este aproape încheiat. Peregrinii și călătorii care caută de atât de multă vreme o țară mai bună sunt aproape ajunși acasă. Mă simt ca și când trebuie să strig cu voce tare: înainte spre casă! Ne apropiem cu grăbire de timpul când Domnul Hristos va veni pentru a-i aduna la Sine pe cei răscumpărați ai Săi. — The Review and Herald, 13 noiembrie, 1913.Ev 219.4

Toate predicile să fie din perspectiva venirii lui Hristos — Adevărurile profeției sunt legate unele de altele, iar când le studiem, ele formează un mănunchi frumos de adevăruri creștine practice. Toate predicile pe care le ținem trebuie să descopere cu claritate că noi așteptăm, lucrăm și ne rugăm pentru venirea Fiului lui Dumnezeu. Venirea Sa este nădejdea noastră. Nădejdea aceasta trebuie să fie exprimată în toate cuvintele și faptele noastre, în toate tovărășiile și relațiile noastre. — Letter 150, 1902.Ev 220.1

Cheia de înțelegere a istoriei — Înțelegerea nădejdii celei de a Doua Veniri a lui Hristos este cheia care descuie întreaga istorie viitoare și explică toate învățăturile viitoare. — Letter 218, 1906.Ev 220.2

Efectul predicării celei de a Doua Veniri — Cea de a Doua Venire a Fiului omului este tema minunată pe care trebuie să o păstrăm în atenția oamenilor. Acesta este un subiect care nu ar trebui să fie lăsat în afara predicilor noastre. Dacă realitățile veșnice sunt păstrate înaintea ochilor minții, atracțiile lumii vor părea așa cum sunt în realitate, niște lucruri întru totul nefolositoare. Ce trebuie să facem noi cu mândria lumii, cu laudele, bogățiile, onorurile și plăcerile ei?Ev 220.3

Noi suntem niște peregrini și niște străini care așteaptă, speră și se roagă pentru fericita nădejde, pentru venirea plină de slavă a Domnului și Mântuitorului nostru, Isus Hristos. Dacă noi credem lucrul acesta și îl punem în practică în viața noastră, ce activitate energică ar inspira credința și nădejdea aceasta, ce dragoste fierbinte am avea unii față de alții, ce viețuire sfântă și atentă am avea pentru slava lui Dumnezeu și, gândindu-ne la răsplată, ce linie clară de separare s-ar vedea între noi și lume. — Manuscript 39, 1893.Ev 220.4

Păstrați în atenția oamenilor — Adevărul că Hristos vine ar trebui să fie păstrat în atenția fiecărui om. — Letter 131, 1900.Ev 220.5

Avertizarea împotriva stabilirii de date — Dumnezeu a păstrat vremurile și soroacele sub autoritatea Sa. Oare de ce nu ne-a descoperit Dumnezeu aceste lucruri? Pentru că, dacă ni le-ar fi descoperit, noi nu le-am fi folosit corect. În urma cunoașterii lor, în mijlocul nostru ar fi rezultat o stare care ar fi întârziat mult lucrarea lui Dumnezeu de a pregăti un popor care să fie gata să stea în picioare în marea zi ce va veni. Noi nu trebuie să fim preocupați de speculații cu privire la vremurile și soroacele pe care Dumnezeu nu le-a descoperit. Domnul Isus le-a spus ucenicilor Săi să “vegheze”, dar nu să aștepte un timp hotărât. Urmașii Săi trebuie să se afle în situația acelora care ascultă ordinele Căpitanului lor. Ei trebuie să vegheze, să aștepte, să se roage și să lucreze, pe măsură ce se apropie de timpul venirii Domnului, dar niciunul nu va fi în stare să prezică, într-o modalitate exactă, când va sosi ceasul, pentru că “ziua și ceasul nu le știe nimeni”. Nu veți fi în stare să spuneți că El va veni într-unul, doi sau cinci ani, nici să amânați venirea Sa, declarând că nu va putea să aibă loc în următorii zece sau douăzeci de ani.... Noi nu trebuie să cunoaștem nici timpul hotărât pentru revărsarea Duhului Sfânt, nici pentru venirea lui Hristos. — The Review and Herald, 22 martie, 1892.Ev 221.1