Solia unui creștin

Învățați fiecare nou-convertit — Fiecare suflet trebuie să aibă lumina cu privire la cerința lui Dumnezeu legată de zecimi și daruri. Toate lucrurile de care se bucură oamenii sunt primite de la Domnul, iar El este mulțumit când aceia care sunt moștenitorii Lui beneficiază de bunurile Sale, dar Domnul a făcut o înțelegere specială cu toți aceia care se află sub steagul însângerat al Prințului Emanuel, și anume ca ei să-și arate dependența de Dumnezeu și responsabilitatea față de El, înapoind în vistieria Sa o parte din ce este al Său. Această parte este rânduită pentru a fi investită în susținerea lucrării ce trebuie să fie făcută pentru a împlini misiunea care le-a fost dată de Fiul lui Dumnezeu ucenicilor Săi chiar înainte de a-i părăsi. — Manuscript 123, 1898.Ev 249.3

Fiecare este o verigă din lanțul mântuirii — Acela care ajunge un copil al lui Dumnezeu trebuie să se considere din acel moment ca fiind o verigă din lanțul ce a fost lăsat pentru a salva lumea, să se considere una cu Hristos în planul milei Sale, mergând împreună cu El pentru a-i căuta și a-i salva pe cei pierduți. — Divina vindecare, 105 (1905).Ev 250.1

Responsabilitatea evangheliștilor — O parte a lucrării voastre este aceea de a-i învăța pe cei pe care îi aduceți la adevăr să pună zecimea în vistierie, ca un semn al recunoașterii dependenței lor de Dumnezeu. Ei trebuie să fie pe deplin luminați cu privire la datoria de a-l înapoia Domnului ce este al Său. Porunca de a plăti zecimea este atât de clară, încât nu există niciun fel de scuză pentru desconsiderarea ei. Dacă neglijați să le prezentați celor nou-convertiți învățătura cu privire la punctul acesta, lăsați nefăcută partea cea mai importantă a lucrării voastre. — Letter 51, 1902.Ev 250.2

Îndrumarea unei biserici noi — Lucrătorul care înființează mici grupe din loc în loc nu trebuie să le lase niciodată celor nou-veniți la credință impresia că Dumnezeu nu le cere să lucreze sistematic pentru a ajuta și pentru a susține cauza Sa prin munca și prin mijloacele lor personale....Ev 250.3

Toți trebuie să fie învățați să facă tot ce pot pentru Domnul și să-I dăruiască înapoi partea Sa în conformitate cu măsura în care au fost binecuvântați de El. Domnul pretinde ca drept al Său o zecime din venitul lor, indiferent dacă acest venit este mare sau mic, iar cei care rețin această parte îl jefuiesc pe Dumnezeu și nu se pot aștepta ca mâna Sa, care îi face să prospere, să fie cu ei. Chiar dacă biserica este alcătuită în cea mai mare parte din credincioși săraci, subiectul dăruirii sistematice trebuie să le fie explicat pe deplin și planul de dăruire să fie adoptat cu toată inima. Dumnezeu este în stare să-și împlinească făgăduințele. Resursele Sale sunt infinite, iar El le folosește pentru a-și aduce la îndeplinire voința. Iar când vede o împlinire conștiincioasă a datoriei în ce privește plătirea zecimii, adesea, în providența Sa înțeleaptă, Dumnezeu deschide căi prin care aceasta să crească. Cel care respectă rânduiala lui Dumnezeu cu puținul care i-a fost dat, va primi aceeași răsplată ca acela care oferă din abundența sa. — Slujitorii evangheliei, 222, 223 (1915).Ev 250.4

Testul părtășiei cerești — Tatăl nostru ceresc ne oferă daruri și cere o parte înapoi, ca să ne pună la încercare, pentru a vedea dacă suntem vrednici să avem darul vieții veșnice. — Testimonies for the Church 3:408 (1875).Ev 251.1

Un subiect care să fie prezentat de repetate ori și cu tact — Învățătorii Cuvântului lui Dumnezeu nu trebuie să rețină nici o parte din sfatul dat de Dumnezeu, ca nu cumva oamenii să fie necunoscători cu privire la datoria lor, să nu înțeleagă voia lui Dumnezeu pentru ei, să se poticnească și să cadă în pierzare....Ev 251.2

Nimeni să nu neglijeze prezentarea unei învățături simple și conștiincioase cu privire la zecime. Oamenii să fie învățați să-i dea Domnului partea pe care El o declară ca fiind a Sa, așa încât judecata Domnului să nu fie asupra acelora care îl jefuiesc de zecimi și daruri. Va fi nevoie ca oamenilor să li se prezinte adesea datoria lor cu privire la subiectul acesta, ca să-I poată aduce lui Dumnezeu ce este al Său. Acela care prezintă pentru prima dată adevărul acesta să fie credincios în expunerea subiectului și, în același fel, acela care va finaliza lucrarea începută de lucrătorul precedent să explice clar cerința lui Dumnezeu cu privire la zecime, pentru ca oamenii să vadă că toți lucrătorii prezintă același adevăr în toate privințele și că sunt una în gândire, îndemnându-i să asculte de toate cerințele lui Dumnezeu.Ev 251.3

Totuși lucrătorii să fie înțelepți și să nu le dea hrană tare unora care sunt ca niște copii, ci să-i hrănească oferindu-le laptele sincer al Cuvântului. În niciun caz să nu amestecați spiritul și ideile voastre cu adevărul, acoperind legile lui Dumnezeu cu tradiții și presupoziții. Oamenii trebuie să aibă adevărul așa cum este el în Isus. — Manuscript 39, 1895.Ev 252.1

O lucrare neglijată — Noi trebuie să-i vestim lumii solia de avertizare, dar oare cum ne îndeplinim lucrarea? Fraților, predicați voi acea parte a adevărului care este pe placul oamenilor, în timp ce părțile celelalte rămân incomplete? Va fi nevoie ca altcineva să meargă după voi și să-i îndemne pe oameni cu privire la datoria de a aduce cu credincioșie în vistieria Domnului toate zecimile și darurile? Aceasta este lucrarea pastorului, dar ea a fost neglijată într-o modalitate tristă. Oamenii L-au jefuit pe Dumnezeu, iar greșeala a fost făcută din cauză că pastorul nu a vrut să le creeze neplăcere fraților lui. Dumnezeu îi numește pe acești oameni niște ispravnici necredincioși. — The Review and Herald, 8 iulie, 1884.Ev 252.2

Zecimea adusă cu credincioșie, mijloace corespunzătoare — Dacă banii ar intra în trezorerie exact în conformitate cu planul lui Dumnezeu — adică o zecime din tot venitul — ar fi resurse abundente pentru a duce mai departe lucrarea Sa. — Testimonies for the Church 5:150 (1882).Ev 252.3

Colecte pentru centrele misionare — În providența lui Dumnezeu, aceia care poartă răspunderea lucrării Sale s-au străduit să pună o viață nouă în metodele vechi de lucru și, de asemenea, să conceapă planuri și metode noi de a stârni interesul membrilor bisericii pentru un efort unit de a merge la cei din lume. Unul dintre planurile noi pentru a ajunge la cei necredincioși este campania de Colecte ale Secerișului în vederea susținerii centrelor misionare. În ultimii câțiva ani, în multe locuri, metoda aceasta s-a dovedit a avea succes, aducându-le binecuvântare multora și sporind resursele financiare ale fondului pentru lucrarea misionară. Când aceia care nu sunt de credința noastră au ajuns să cunoască progresul soliei îngerului al treilea în țările păgâne, în inima lor a fost stârnită simpatia, iar unii au căutat să învețe mai mult din adevărul care are o asemenea putere de a schimba inimi și vieți. S-a ajuns la bărbați și femei din toate categoriile sociale, iar Numele lui Dumnezeu a fost slăvit. — Counsels on Stewardship, 190, 191Ev 252.4

Evitați metodele lumești — În bisericile din zilele noastre, vedem cum sunt încurajate ospețele, necumpătarea și risipa, prin organizarea de mese, târguri, dansuri și festivaluri care au scopul de aduna bani în vistieria bisericii. Aceasta este o metodă inventată de minți firești pentru a obține bani fără sacrificii....Ev 253.1

Noi trebuie să stăm departe de toate aceste corupții, risipe și festivități bisericești, care au o influență imorală asupra celor tineri și asupra celor în vârstă. Nu avem niciun drept să le îmbrăcăm într-o haină de sfințenie, pe motiv că banii urmează a fi folosiți în scopuri bisericești. Asemenea daruri sunt niște jertfe bolnave și șchioape și poartă blestemul lui Dumnezeu. Ele sunt făcute cu prețul sufletului. Cei de la amvoane pot să apere festivitățile, dansul, loteriile, târgurile și mesele luxoase, ca să obțină banii pentru obiectivele bisericii, dar noi să nu luăm parte la niciunul dintre lucrurile acestea, pentru că, dacă vom lua parte, nu vom fi în niciun fel pe placul lui Dumnezeu. Noi nu propunem să se facă apel la poftă sau la apetit și nici nu ne folosim de amuzamentele firești ca un mijloc de a-i atrage pe aceia care se declară urmași ai lui Hristos, ca să ofere banii pe care Dumnezeu li i-a încredințat. Dacă nu dăruiesc de bunăvoie, din dragoste față de Hristos, darul lor nu va fi bine primit de Dumnezeu. — Counsels on Stewardship, 201, 202 (1878).Ev 253.2

Mituiți prin ospețe și distracții — Este deplorabil faptul că acele considerente sfinte și veșnice nu au puterea de a deschide inima celor ce se declară a fi urmașii lui Hristos pentru a oferi daruri de bunăvoie în vederea susținerii Evangheliei, așa cum o fac mituirile ispititoare ale ospețelor și distracțiilor. Este o realitate tristă că aceste mijloace de atracție vor avea succes, în timp ce lucrurile sfinte și veșnice nu au nici o putere de a influența inima să se angajeze în lucrări de binefacere.Ev 254.1

În pustie, planul lui Moise de a aduna mijloacele necesare a fost plin de succes. Nu a fost nevoie de nici o constrângere. Moise nu a organizat niciun ospăț mare. El nu i-a invitat pe oameni la dansuri, veselie și distracții. Nici nu a organizat o loterie sau alte mijloace profane pentru a obține mijloacele necesare construirii sanctuarului lui Dumnezeu din pustie. Dumnezeu i-a poruncit lui Moise să-i invite pe copiii lui Israel să aducă daruri. Moise trebuia să primească daruri de la fiecare om care oferea de bunăvoie și din inimă. Aceste daruri de bunăvoie au venit într-o măsură atât de îmbelșugată, încât Moise a declarat că este suficient. Ei trebuiau să înceteze să mai aducă daruri, pentru că oferiseră atât de mult, mai mult decât puteau să folosească. — Counsels on Stewardship, 203 (1874).Ev 254.2

Oare care este impresia ce rămâne în mintea celor necredincioși? Standardul sfânt al Cuvântului lui Dumnezeu este doborât la pământ. Dumnezeu este disprețuit, și numele de creștin de asemenea. Prin această modalitate nebiblică de adunare a fondurilor, principiile cele mai corupte sunt întărite. Acesta este lucrul pe care îl dorește Satana. Oamenii repetă păcatul lui Nadab și Abihu. Ei folosesc în slujba lui Dumnezeu un foc profan în locul focului sfânt. Domnul nu primește niciun asemenea dar.Ev 254.3

Toate aceste metode de a aduce bani în vistieria Lui sunt o urâciune pentru El. Devotamentul care motivează orice asemenea planuri este fals. Oh, cât de orbiți și de amăgiți sunt mulți dintre aceia care pretind a fi creștini! Membrii bisericii fac la fel ca locuitorii din lumea zilelor lui Noe, când toate închipuirile inimii lor erau îndreptate numai spre rău. Toți aceia care se tem de Dumnezeu vor respinge cu dezgust astfel de practici, tratându-le ca pe o reprezentare greșită a religiei lui Isus Hristos. — Counsels on Stewardship, 205 (1896).Ev 254.4

Isprăvnicia omului — Regula de aur are o semnificație și mai adâncă. Oricine a ajuns să fie un ispravnic al feluritelor daruri ale lui Dumnezeu este chemat să le împărtășească sufletelor aflate în ignoranță și întuneric, întocmai așa cum ar dori el să-i fie oferite, dacă ar fi în locul lor. Apostolul Pavel a spus: “Eu sunt dator și grecilor, și barbarilor, și celor învățați, și celor neînvățați.” Prin faptul că ai cunoscut mai mult despre iubirea lui Dumnezeu, prin faptul că ai primit din darurile bogate ale harului Său mai mult decât cel mai slab și mai neștiutor dintre sufletele de pe pământ, ești dator să le împărtășești altora din toate darurile care ți-au fost acordate. — Cugetări de pe Muntele Fericirilor, 193 (1896).Ev 255.1